STENDHAL INTRE ROMANTISM SI REALISM

STENDHAL (Henri Beyle,

1. STENDHAL INTRE ROMANTISM SI REALISM

2. PERSONAJUL STENDHALIAN SI MEDIUL SAU SOCIAL

ROSU SI NEGRU (subtitlul: Cronica anului 1830), personajul principal: Julien Sorel

MANASTIREA DIN PARMA - Fabricio del Dongo, Cllia Conti

eseul RACINE SI SHAKESPEARE

In secolul XX s-a perpetuat o disputa in jurul unei opozitii dintre Stendhal si Flaubert.

- Stendhal practica o scriitura a aventurii - Flaubert practica aventura scriiturii

interesat de epic si personaj (suport al epicului) [pe aceasta coordonata nu actioneaza

opozitia, Flaubert pastreaza miza

pe epic si personaj]

- suflet uman bazat pe pasiune, in spirit romantic - intreprinde o acerba critica a pasiunii

si romantismului

Stendhal e inteles ca un analist ce acorda importanta vietii interioare a personajului. Mai mult decat Balzac, Stendhal este indatorat romantismului, aparand intr-un moment de tranzitie. El isi publica cel mai important roman, Rosu si negru, in 1830, cand se dadea batalia pentru Hernani si s-a impus, in mod oficial, noul curent al romantismului. → este foarte legitim sa vorbim despre opera epica a lui Stendhal ca situata foarte indecis intre romantism si realism.

Elemente ROMANTICE

1. atitudinea fata de Napoleon. Stendhal a avut o admiratie initiala pentru Napoleon, ca intruchipare a unui ideal de energie care facea parte din conceptia lui morala. Napoleon corespunde fericirii stendhaliene. (Stendhal a realizat o biografie a lui Napoleon, Viata lui Napoleon, in care isi formuleaza admiratia, dar si rezervele, fata de Napoleon. Rezervele = fata de ultima parte a carierei politice a lui Napoleon si proclamarea ca imparat. Stendhal ramane admiratorul republicanului Napoleon, infuzand personajelor sale aceasta admiratie.
2. Implicarea teoretica a lui Stendhal in romantism

In 1823, eseul sau, Racine si Shakespeare, e primul manifest al romantismului in Franta, cu idei anticlasice. El isi defineste idealul de teatru: tragedie nationala de inspiratie antica, preferandu-l pe Shakespeare, deoarece il considera artificial pe Racine. Stendhal are o idee foarte aproximativa despre romantism: "o arta care se adreseaza inimii". Adevarata descoperire a romantismului o va face in Italia, unde va fi consul al Frantei. Romantismul italian corespunde vederilor liberale ale lui Stendhal.

3. Infuzia romantica in epicul stendhalian

a)      personajul e gandit ca energie de tip si model napoleonian

b)      autorul se proiecteaza pe sine in roman, astfel incat s-a spus despre personajele sale ca sunt "stendhali posibili"

c)      impunerea unei perspective istorice de sorginte romantica

REALISMUL stendhalian.

Romanele sale sunt tablouri de moravuri.

- Subtitlul romanului Rosu si negru este "Cronica din 1830". Se prezinta cadrul istoric al epocii restauratiei si sectoarele societatii timpului: cercuri bisericesti, nobilimea din provincie, aristocratia pariziana.

- in Manastirea din Parma scriitorul face tabloul intrigilor de la curtea italiana incadrata in Risorgimento.

- tendinta de dezeroizare a personajelor si de deromantizare a istoriei. Contrar exaltarilor eroice romantice, contrar descrierilor fastuoase de batalii si campanii, Stendhal este primul autor care infatiseaza o batalie, cea de la Waterloo, prin viziunea luptatorului de rand, Fabricio del Dongo (Manastirea din Parma). El lupta in haosul bataliei de la Waterloo, iar intalnirea dintre el si idolul sau, Napoleon, e relatata cu ironie.

- stilul realist = o stenografie a realitatii. Stendhal dorea sa fie "clasic" in expresie, adica sa aiba claritate si concizie. Modelul sau de exactitate a exprimarii este codul civil.

- personajul si mediul social

Atat Julien Sorel, cat si Fabricio del Dongo sunt tipuri umane la care mai presus de orice trasatura se situeaza energia. Ea se asociaza cu pasiunea si iubirea intr-un ideal stendhalian al fericirii. Julien Sorel si Fabricio del Dongo traiesc o admiratie pentru Napoleon si doresc sa se manifeste intr-o viata eroica, aidoma modelului lor ideal. Exista, insa, o diferenta considerabila intre cei 2, in modul de a-si trai pasiunea: Julien Sorel isi traieste pasiunea cu extrema luciditate. In dragostea sa pentru Clelia Conti, Fabricio del Dongo e spontan, sincer, entuziast.

La Fabricio, iubirea e un scop in sine, la Julien ea e un mijloc de parvenire sociala. Stendhal isi gandeste personajele in functie de mediul social. A devenit notorie interpretarea lui Julien Sorel ca arivist. Arivismul lui se bazeaza pe o conceptie a trairii eroice adaptata unei realitati. El are o psihologie complexa: pentru el, a parveni = o demonstratie de inteligenta. Fostul fiu de taran vrea sa-si depaseasca conditia.

Julien Sorel → arivist ce vrea sa infranga mediocritatea originii si a conditiei sale

→ constituit cu procedeele artei realiste, conturandu-se ca un tip, cu determinare caracterologica si social-istorica precisa.

In Istoria romanului modern, Albrs considera romanul stendhalian "istoria unei vointe". Atractia e problema pusa de autor, "Cum isi va fauri destinul un tanar de 20 de ani ?" Va trece prin 3 probe: sociala, metafizica, amoroasa. Tanarul trebuie sa se dovedeasca o fiinta rasata.

Romanul stendhalian - e examenul de constiinta al unei epoci si al unui timp

- impune in perimetrul romanului realist o viziune preponderent morala