Analiza discrepantelor la Matrici Progresive Standard

Analiza discrepantelor la Matrici Progresive Standard

      Cota totala realizata de subiect la MPs poate fi interpretata in termeni de coeficient de inteligenta, intrucat fiecare performanta corespunde unei valori definite a coeficientului de inteligenta.

      Pentru subiectii intre 35 si 60 de ani, CI se calculeaza cu ajutorul unei formule de corectie, reusita fiind sensibila la factorul varsta.

      CI (35 - 60 ani) = CI (16-30ani) X 100

% tabel 1

      Performanta asteptata (in %)

      Pe baza CI subiectul este inclus in unul din nivele de inteligenta (clasificarea intelectuala).

Valoarea QI     Clasificarea nivelului intelectual

Peste 140    inteligenta extrem de ridicata

120 - 140    inteligenta superioara

110 - 119    inteligenta deasupra nivelului mediu

100 - 109    inteligenta de nivel mediu ( buna)

90 - 99     inteligenta de nivel mediu ( slaba)

80 - 89    inteligenta sub medie

70 - 79    inteligenta de limita

50 - 69    deficienta mintala usoara ( debilitate mintala)

20 - 49     deficienta mintala medie ( imbecilitate)

0 - 19      deficienta mintala grava ( idiotie).

      Persoana examinata poate "rezolva" (corect sau gresit) prin ghicire unele din cele 60 de probleme cuprinse in MPs. Numarul alegerilor ghicite este proportional cu totalul de raspunsuri gresite. Persoanele cu performante scazute rezolva corect, in general, mai multe probleme prin ghicire decat subiectii cu cote ridicate.

      Din aceasta cauza un scor total scazut este intotdeauna mai putin valid si mai putin fidel decat unul ridicat.

Pentru majoritatea cotelor totale s-au stabilit scorurile partiale asteptate la fiecare serie. Prin scaderea scorului partial asteptat din cota partiala realizata se obtine discrepanta fiecarei serii. Aceste discrepante se exprima numeric ( de exemplu: 0; -1; +2; +1; -2) si constituie, de asemenea, un indice al validitatii si fidelitatii rezultatelor. Scorul total compus din cote partiale care prezinta discrepante peste 2 puncte nu poate fi acceptat la valoarea lui nominala ca fiind o exprimare precisa a capacitatii intelectuale generale.

      Totusi, in scopuri mai generale se accepta si un scor total ca fiind relativ valid, chiar daca prezinta discrepante interne mai mari de 2 puncte.

      Totalizand valorile absolute ale discrepantelor (indiferent daca sunt + sau -) obtinem indicele de variabilitate a rezultatelor ( stabilitate - fluctuatie in activitatea subiectului).

      Daca indicele de variabilitate este mai mare sau egal cu 7 se acorda o incredere redusa rezultatului examinarii, subiectul fiind retestat cu o alta metoda.

Compozitia normala a testului

testare individuala -

      Interpretarea calitativa

      Inteligente nu poate fi "masurata" in stare pura. In diagnosticarea ei, pe langa criteriul procesualitatii imbinat cu aspectul de performanta (de efect) trebuia sa tinem seama de intreaga personalitate a subiectului examinat.

      Existenta interdependentelor intre inteligenta si celelalte aspecte ale personalitatii nu face insa imposibila "masurarea" inteligentei. Dar neglijarea legilor interactiunii constituie o sursa sigura a diagnosticarii incorecte. Chiar in rezolvarea aceleiasi sarcini - cotidiene sau experimentale - contributia factorilor de personalitate variaza de la un om la altul.

      La unii functiile psihice implicate se structureaza intr-un mod adecvat sarcinii - asigurand astfel reusita chiar si in conditiile unor aptitudini intelectuale mai modeste.

      La altii, dimpotriva, insuccesul - in pofida factorilor intelectuali mai dezvoltati - se datoreaza absentei autocontrolului, a organizarii si planificari, a nivelului motivatiei.

      Tocmai acesti factori fundamentale ai adaptabilitatii la situatii problematice, care contribuie la individualizarea personalitatii, scapa in mare masura probelor de inteligenta. Insa un examinator care dispune de o intuitie (insight psihologic) dezvoltata le poate sesiza.

      In cursul diagnosticarii, sarcina examinatorului nu se reduce numai la includerea subiectului in diverse tipuri de inteligenta sau de afectivitate, temperament etc. definite in mod teoretic. Gratie caracterului lor general. Definitiile teoretice nu se potrivesc intocmai cazului particular.

      Pornind de la tipologie psihodiagnosticianul cauta sa evidentieze individualitate, unicitatea cazului studiat.

      Concretizarea principiilor metodologice enuntate se realizeaza prin "arta profesionala" a psihologului. Prin formularea diagnozei individuale se urmareste intelegerea, cunoasterea "amanuntelor" importante.

      Examinarea psihologica va fi astfel conceputa si realizata, incat sa permita - pe baza interpretarii calitative a datelor - conturarea profilului intelectual al subiectului.