| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Rezolventa
1. Vom continua aici studiul ecuatiei
(1)
totusi spre deosebire de paragraful precedent ne va interesa acum cazul in care ea admite o solutie unica.
Fie
o valoare nesingulara a operatorului U.
Operatorul
definit din relatia
(2)
se numeste rezolventa
operatorului U. Pentru
vom pune ![]()
Daca se are in vedere spectrul si
respectiv multimea valorilor regulate atunci in locul lui
este mai comod sa se considere operatorul
(3)
care are sens pentru toate
valorile regulate ale operatorului U. Operatorul
va fi numit tot rezolvanta. Pericolul de
confuzie a celor doua notiuni este exlus deoarece va fi intotdeauna clar din
context despre care dintre rezolvante este vorba; in afara de aceasta cele doua
rezolvante pot fi distinse prin faptul ca sunt notate in mod diferit. Sa
remarcam ca rezolvanta
se intalneste
adesea in teoria ecuatiilor integrale , unde este numita rezolvanta
Freedholm pe cand in teoria in analiza
functionala prin rezolvanta se intelege de obicei
.
Daca
evident
Invers din egalitatea
![]()
obtinem
![]()
Prin urmare pentru ![]()
![]()
Relatiile (4) si (6) permit
reformularea pentru
a tuturor propozitiilor demonstrate pentru
si reciproc
2. Sa studiem comportarea
rezolvantei
pentru
mici. Sa consideram seria
![]()
Daca seria converge in spatiul de
operatori B (X,X) atunci conform observatiei la teorema lui
Banach suma ei este
adica
![]()
de unde ca urmare a relatiei (5)
![]()
Aceasta formula are loc pentru
acele valori ale lui
pentru care seria (7) converge daca
![]()
si diverge daca
![]()
Ajungem astfel la teorema urmatoare.
Teorema 1. Rezolvanta
admite dezvoltarea (8) in serie dupa puterile
lui
a carei raza de convergenta este

Daca trecem cu ajutorul
relatiilor (4) de la rezolvanta
la rezolvanta
obtinem :
Corolar. Rezolvanta
admite dezvoltarea in serie dupa puterile lui ![]()
3. Raza de
convergenta a seriei (8) poate fi exprinata si in functie de localizarea
multimii caracteristice in planul complex.
Vom demonstra mai intai doua propozitii ajutatoare.
Lema 1. Pentru orice
are loc egalitatea
![]()
Demonstratie. Din relatia (5) avem
![]()
Inmultind la dreapta aceasta
egalitate cu
si apoi la stanga cu
obtinem
![]()
si prin urmare
![]()
ceea ce trebuie demonstrat.
Corolar. Operatorii
comuta, adica ![]()
Se demonstreaza analog ca pentru
toti ![]()
![]()
Lema 2. Rezolvanta
este functie
continua de parametrul
in orice punct al multimii
adica daca
atunci ![]()
Demonstratie. Vom demonstra intai
ca functia reala
este continua pe
. Daca U =0,
atunci
si afirmatia este demonstrata. Daca
atunci
ceea ce permite demonstrarea continuitatii
functiei
.
Din (9) obtinem
![]()
Prin urmare

de unde obtinem rezultatul dorit.
Sa stabilim acum continuitatra
lui
. Deoarece
multimea
este deschisa , iar
exista un disc
continut in intregime in
. Functia continua
este marginita pe acest disc, fie de exemplu
![]()
Conform relatiilor (9) si (10) ,
![]()
lema este astfel demonstrata.
Teorema 2. Raza de convergenta r
a seriei (8) este egala cu distanta
de la punctul
la multimea caracteristica ![]()
Demonstratie. In primul rand,
deoarece discul
converge si prin urmare , pentru acesti
rezolvanta exista, discul respectiv este
continut in multimea valorilor nesingulare. De aceea ![]()
Sa luam acum un element arbitrar
si o functie arbitrara
si sa consideram functia
de variabila complexa ![]()
![]()
Sa demonstram ca
este regulata pe multimea
. Intradevar daca
atunci in virtutea relatiei (9)
![]()
Cand
membrul drept are limita
. Astfel exista
derivata continua
![]()
Sa dezvoltam functia
in seria Taylor in vecinatatea punctului ![]()
![]()
Aceasta dezvoltare are sens in
orice disc care nu contine puncte singulare ale lui
si deci cu atat mai mult in discul
Deoarece in virtutea relatiei (8)
![]()
In plus ca urmare a cunoscutei
teoreme din teoria functiilor de variabila complexa , seriile
coincid astfel incat seria (12) converge
pentru ![]()
Sa luam
arbitrar. Din convergenta seriei (12) pentru
rezulta ca
![]()
si prin urmare , deoarece f este arbitrara
![]()
Dar un sir slab convergent este marginit (VIII.1.1.)
![]()
Deoarece aceasta inegalitate este
indeplinita pentru orice
iar spatiul X este complet, atunci conform teoremei VII.1.1,
![]()
De aceea

si

Deoarece
poate fi luata arbitrar de aproape de
. Tinand seama si
de inegalitatea
, demonstrata mai
sus obtinem de aici
ceea ce trebuie demonstrat
Observatia 1. Fie
o valoare nesingulara a operatorului U. Ca si
mai sus se poate observa dezvoltarea
![]()
care are loc in discul
unde
este distanta de la punctul
pana la multime caracteristica sau, ca si in
teorema 1

Inlocuind rezolvanta
prin rezolvanta
obtinem urmatorul rezultat.
Corolar 1 . Dezvoltarea

are loc pentru
este raza celui mai mic disc cu centrul in
origine care contine in intregime spectrul.
Numarul 1 r se numeste raza spectrala a operatorului U.
Observatia 2. Daca U este un
operator autodjunct in spatiul Hilbert atunci conform punctului IX.5.3.
Impreuna cu rezultatul corolarului la teorema
1 aceasta ne conduce la relatia interesanta
![]()
Corolar 2. Spectrul
al unui operator liniar continuu U intr-un
spatiul Banach complex, nevid.
Demonstratie. Daca
atunci luand in considerare legatura intre
obtinem ca multimea
a valorilor nesingulare este intreg planul
complex. Deoarece putem considera
avem pentru orice
operatorul
. Fie
Sa luam ![]()
.
Analog cu demonstratia teoremei 2 obtinem functia
![]()
este regulata in tot planul complex
![]()

Deoarece
continuu de unde obtinem ca in lema 2 ca
pentru
Pr in urmare in
virtutea relatiei (6),
![]()
Asadar
este marginita, de unde conform teoriei lui
Liouville
este identic egala cu o constanta care evident
nu poate fi decat zero. Totusi
Contradictia obtinuta demonstreaza corolarul.
Sa remarcam ca daca am fi incercat sa definim spectrul unui operator U intr-un spatiu real intr-un mod analog celui folosit la punctul 3.1. spectrul ar fi putut fi multimea vida. Aceasta este principala cauza pentru care consideram cazul complex.
Sa aplica rezultatul demonstrat la studiul convergentei metodei aproximatiilor succesive pentru ecuatia
(15)
Dupa cum s-a aratat in sectiunea V.5.1. convergenta seriei
(16)
asigura
convergenta metodei aproximatiilor succesive pentru orice aproximatie initiala
cu care se incepe procesul de aproximare
succesiva. Punand in relatia (14)
ajungem la urmatorul criteriu de convergenta
a metodei aproximatiilor succesive pentru relatia (15)
Teorema 3. Daca
spectrul operatorului U se afla in discul
atunci metoda aproximarilor succesive pentru
ecuatia (15) converge pentru orice
si orice aproximare initiala
Daca insa exista puncte de
spectru in afara discului
atunci exista o multime reziduala
astfel incat
pentru
procesul de aproximatii succesive pentru ecuatia (15) incepe de la
O, diverge
Avem de demonstrat doar partea a doua a teoremei. Sa observam ca in acest caz
![]()
si ca urmare a observatiei la teorema VII.1.1
(17)
pentru toti
cu exceptia poate, doar a unei multimi G de
prima categorie in X. Dar convergenta procesului de aprximatii succesive
inceput de la
este echivalenta cu convergenta seriei
![]()
iar conform
relatiei (17) aceasta serie diverge daca ![]()
Observatia 1.
Daca operatorul U este astfel incat
toate punctele diferite de O ale
spectrului sau sunt valori proprii atunci teorema poate fi data intr-o forma mai precisa. Anume in acest caz , pentru
convergenta metodei aproximatiilor succesive este necesar si suficient ca toate
valorile proprii ale operatorului U sa se afle in discul
Intradevar
conform teoremei demonstrate , daca metoda aproximatiilor succesive converge,
spectrul operatorului U se afla in discul
. Daca presupunem
ca exista o valoare proprie
pe cercul
atunci punand in ecuatia (15)
unde
este un vector
propriu corespunzator valorii proprii
si alegand
abtinem urmatoarea expresie pentru aproximatia
de ordin n
![]()
care nu are limita.
Observatia 2.
Rezultatul teoremei si observatiei 1 se simplifica considerabil daca operatorul
U din ecuatia (15) este operator autoadjunct intr-un spatiu Hilbert. Tinand
cont de observatia 2 din sectiunea 3. avem in acest caz : pentru convergenta metodei
aproximarilor succesive pentru ecuatia (15) este suficient ca
Daca toate punctele diferite de zero ale
spectrului sunt valori proprii, atunci aceasta conditie este si necesara.
Sa reformulam teorema 3 in termeni de multime caracteristica.
Teorema
Daca multimea caracteristica a operatorului
U se afla in discul
metoda aproximarilor succesive pentru ecuatia
(15) converge spre orice
si orice aproximatie initiala
Daca in discul
se gasesc puncte ale multimii caracteristice ,
atunci exista a multime reziduala
astfel incat
daca
procesul de aproximare succesiva inceput de
la
diverge. In legatura cu aceasta teorema se pot face observatii analoage observatiilor
1. 2
5. Daca U este un operator compact , atunci rezultatelor teoremelor 1 si 2 li se adauga fapte mai fine , relative la comportarea rezolvantei in vecinatatea unor valori caracteristice.
Un operator
liniar continuu V va fi numit finit-dimensional daca el aplica spatiului X intr-un subspatiu finit-dimensional
Sa alegem in
un sistem complet de elemente liniar
independente
Prin definitie , pentru
arbitrar
![]()
Coeficientii
depind evident de x. Punand ![]()
ne convingem ca functionalele
sunt liniare si continue.: liniaritatea nu
ridica nici un dubiu iar continuitatea rezulta din faptul ca daca un sir de
elemente ale unui spatiu normat finit-dimensional converge catre zero atunci si
fiecare coordonata tinde catre zero.
Obtinem astfel
(18)
Reciproc orice operator V reprezentabil sub forma (18) va fi desigur finit-dimensional.
Sa remarcam ca un operator finit-dimensional este in mod necesar compact.
Sa consideram
acum un operator finit compact U si fie
o valoare caracteristica a sa. Este variabila
:
Teorema Operatorul U poate fi reprezentat sub forma
![]()
unde
este un operator finit-dimensional,
este compact iar multimea caracteristica a
operatorului
se compune doar din punctul
pe cand multime caracteristica a lui
se obtine prin
inlaturarea punctului
din multimea caracteristica a lui U.

punerea
operatorului U in suma
indicata in teorema 1.1. indeplineste
conditiile date.
Vom folosi notatiile din teorema 1.1. Sa
verificam ca operatorul
are unica valoare caracteristica
Intradevar daca ![]()
si prin urmare , pe baza definitiei
operatorului ![]()
![]()
si
este valoarea caracteristica a
operatorului ![]()
Daca
![]()
pentru un
atunci deoarece
vom avea
si prin urmare
astfel ca
dar ![]()
In virtutea egalitatii (19)
![]()
ceea ce este
posibildoar pentru ![]()
Astfel unica
valoare caracteristica a operatorului
este ![]()
Sa demonstram
acum afirmatia teorema asupra multimii caracteristice
operatorului ![]()
Deoarece conform
teoremei 1.1. operatorul
are invers
1 nu este valoarea caracteristica a
operatorului
Fie
o valoare
catacteristica a operatorului U si
un vector propriu
corespunzator . Daca cumva
atunci rationand ca si mai sus, am obtine ![]()
De aceea in descompunerea
![]()
trebuie sa avem
In virtutea unicitatii descompunerii (20) din
relatia
![]()
obtinem
adica
este valoarea
caracteristica a operatorului ![]()
Invers , fie
o valoare caracteristica operatorului
si
este un vector propriu asociat . Deoarece
![]()
avem
adica
este valoarea caracteristica a operatorului U.
Ce lelalte afirmatii ale teoremei sunt continute in teorema 1.1.
Teorema este astfel demonstrata.
6. O imagine mai completa a comportarii rezolvantei in vecinatatea unei valori caracteristice se poate obtine pe baza urmatoarei teoreme.
Teorema 5. Fie
o valoare caracteristica a operatorului U.
Atunci intr-o vecinatate suficient de mica a punctului
are loc dezvoltarea

aici r este
rangul valorii caracteristice
; iar
operatorii
sunt finit-dimensionali; operatorul ![]()
Seria din numarul drept al relatiei (21) converge in spatiul de operatori B(X, X)
Demonstratie. Ca
si in demonstratia teoremei precedente, vom considera
Sa remarcam de la inceput ca , pe baza lemei
2, din sectiunea 1.1. rangul valorii caracteristice
este finit. Folosind notatiile teoremei 1.1.
pe baza observatiei la aceasta teorema , vom observa ca ![]()
Reprezentand
elementul
sub forma
![]()
si asociind
elementul x elementului
si elementul
vom construi
operatorii
, proiectorii
apatiuluiX pe subspatiile
In virtutea aceastei estimari (9) din cap. 1 ,
acesti operatori sunt continui. Sa remarcam ca
![]()
Sa consideram un
element arbitrar
. Elementul
este solutia ecuatiei
![]()
Inlocuind aici
si tinand cont ca ![]()
putem pune ecuatia (22) sub forma unui sistem
de doui ecuatii

Observand ca
, prima ecuatie se
poate scrie sub forma
![]()
unde am notat,
. In virtutea
teoremei 4,
este valoare regulata a operatorului
. De aceea pe baza
observatiei la teoreme 2 daca
este suficient de mic, rezolvanta
admite deuvoltarea
![]()
unde seria din
membrul drept converge in spatiul
. Astfel putem
scrie
![]()
unde
si seria din membrul drept converge ca si mai
anainte in spatiul
.
Sa ne ocupam acum de a doua ecuatie (23)
Sa formam spatiul cat
![]()
si sa notam
onomorfismul natural al spatiului
. Spatiul
este evident
finit-dimensional. Sa alegem in el un sistem complet de elemente liniar
independente
si fie
elemente ale lui
astfel incat
Elementele
fac parte din
. Pe langa aceasta
imaginile lor
sunt liniar independente deoarece daca
![]()
atunci

altfel spus,
![]()
si prin urmare

ceea ce este
posibil doar pentru ![]()
Sa competam
sistemul de elemente
cu elemente
astfel ca sa obtinem o baza in
. Sa alegem apoi
astfel ca ![]()
Continuand sa
rationam in acest fel construim pentru fiecare ![]()
elementele
astfel ca

In plus elementele
![]()
formeaza pentru
fiecare
baza in spatiul ![]()
Sa notam
![]()
Ca urmare a relatiilor (25)
![]()
Vom demonstra acum ca elementele
formeaza un sistem complet de elemente liniar
independente in ![]()
Fie

Deoarece
prin aplicarea operatorului
obtinem

si prin urmare
Ne convingem analog ca si ceilalti
coeficienti
sunt egali cu zero. Sa consideram acum un
element arbitrar
Elementul
si de aceea exista coeficientii ![]()
astfel incat

De aceea

Continuand prin
aceste rationamente asemanatoare obtinem
in cele din urma ca exista
astfel incat

si prin urmare
![]()
Fie x un element
arbitrar din X . Elementul
, de unde
![]()
si dupa cum s-a
observat in sectiunea 5. coeficientii
sunt functionale liniare. Daca notam
![]()
atunci pe baza
celor spuse
va fi operator continuu din X pe
iar

Luand in
considerare relatia
vom scrie membrul drept al celei de a doua
ecuatii (23) sub forma
dupa care vom inlocui operatorul ![]()

Aplicand ambilor
membri ai acestei egalitati operatorul
, tinand cont de
(28) obtinem
![]()
dar
![]()
de aceea ca urmare a incluziunii (26)

Folosind aceasta relatie putem scrie ecuatia (29) intr-o forma mai simpla

Din (30) gasim

si prin urmare , pe baza ecuatiei (31)

si in general
pentru orice ![]()

Din egalitatile obtinute deducem


unde
sunt constante si
Introducand aceasta in (32) obtinem

unde operatorii
sunt combinatii liniare de operatori de forma
si pe baza punctului b) din teorema 1.1.,
rezulta ca
operatorii
aplica spatiul X in
si prin urmare ,
sunt finir dimensionali. Apoi din egalitatea (32) se vede ca
![]()
De aceea
daca de exemplu
atunci din relatiile (25)

astfel incat ![]()
Din relatiile
(24) si (33) obtinem dezvoltarea dorita
a rezolvantei
. Teorema este in intregime demonstrata.
Observatie. Daca
U este operator autoadjunct intr-un
spatiu Hilbert, teorema poate fi intrucatva precizata , deoarece in acest
caz r = 1 si prin urmare , in
dezvoltarea (21) va aparea doar un singur termen cu exponent negativ al lui
anume
Nu vom da formularea amanuntita a rezultatului corespunzator deoarece a fost deja formulat in sectiunea IX.5
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1479
Importanta: ![]()
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2025 . All rights reserved