Ciclul de viata al unei organizatii

Ciclul de viata al unei organizatii

Organizatia, care in fond nu este altceva decat o "colectie de obiective, asteptari si obligatii umane"⁴², are un ciclu de viata care, in mod schematic, poate fi definit prin faze general valabile pentru sistemele cu activitate dinamica. Asemenea sisteme se nasc, traiesc si, uneori, mor.

Oricare ar fi organizatia, ea s-a construit deliberat de catre oameni pentru a produce ceva de care societatea are nevoie. Scopul este ratiunea care a determinat construirea organizatiei si daca, in timp, scopul s-a schimbat si cel prezent nu mai coincide cu cel pentru care a fost creata, organizatia se mentine totusi daca ea are un scop, satisface o nevoie a societatii. Un sistem exista si se dezvolta numai in masura in care prin aceasta indeplineste o functie in cadrul societatii in ansamblu. Aparitia, mentinerea si disparitia unei organizatii, precum si modul sau de organizare si functionare se pot explica pe baza functiilor reale, ale scopurilor pe care le realizeaza in cadrul sistemului social in care exista. Sunt organizatii care continua sa existe si sa creasca independent de functia reala pe care o au de indeplinit. Sunt sisteme - cele economice, de exemplu - a caror functie principala este aceea de a creste. Supravietuirea sau cresterea dincolo de existenta unei necesitati corespunzatoare este un indice al disfunctionalitatii.

Odata create, organizatiile dobandesc o viata a lor proprie, trec prin perioade succesive de moblizare si perioade de inactivitate, primesc alternativ impulsuri stresante si semnale atenuante, intalnesc uneori factori de stabilitate sau factori destabilizatori. Altfel spus, traiesc, se manifesta ca sisteme dinamice. Important este modul in care raspund acestor solicitari.

In lumea contemporana, de o extrema mobilitate, organizatiile se dezvolta, iar daca nu ignora modul cum vor disparea, se vor schimba. Pentru a supravietui, organizatiile trebuie sa fie capabile de schimbare. Si nu este indiferent tipul de schimbare. Unele schimbari coplesesc organizatiile si determina, in anumite conditii, disparitia lor. Fundamental pentru existenta unei organizatii este sa nu manifeste rezistenta la schimbare, ci sa adopte un comportament adaptativ, flexibil, sa controleze ritmul schimbarii prin raspunsuri adecvate, pentru a-i face fata in mod eficace.

Moartea unei organizatii poate surveni in doua situatii:

1. Prin dizolvarea ei oficiala, pentru ca impasul profund in care se afla organizatia nu poate avea alt deznodamant. Acest impas este rezultatul incapacitatii organizatiei de a raspunde printr-un comprtament adecvat presiunilor exercitate de propria structura sau/si de mediul in care actioneaza.

Sunt situatii cand o organizatie nu mai prezinta interes pentru membrii ei, acestia inceteaza sa o mai frecventeze si in consecinta se dizolva. Mentinerea nedegradata a oricarei organizatii presupune capacitatea acesteia de a mentine, a satisface si a reproduce continuu motivatia care a condus indivizii sau grupul la crearea ei.

Organizatia, ca sistem, poate sa se uzeze moral; atunci cand intr-un sistem similar se produce mai eficient, celelalte sisteme de tipul respectiv devin slab eficiente. Sansele de supravietuire sunt minime.

2. Putem vorbi si in alt fel de moartea unei organizatii, atunci cand ea isi schimba radical structurile, prin redefinirea rolurilor chiar daca isi pastreaza numele si membrii. O organizatie cu o structura noua a inlocuit-o pe cea veche care, putem spune, a murit. Astazi cu o mare frecventa se transforma posturile, se deplaseaza raspunderile, se dezmembreaza si se imbina, sub alta forma, structurile organizationale, se nasc si dispar rapid departamente⁴³.

O organizatie se poate mentine numai atunci cand dezvolta un comportament care degaja sanatate organizationala.

W.G. Bennis exprima opinia dupa care organizatiile trebuie considerate structuri adaptative care rezolva probleme. In functie de procesele prin care abordeaza si rezolva problemele, organizatiilor li se poate masura si eficacitatea. Pentru sanatatea organizationala Bennis propune urmatoarele criterii:

Ø      adaptabilitatea, care inseamna capacitatea organizatiei de a rezolva probleme, de a reactiona cu flexibilitate la cerintele mediului;

Ø      sentimentul identitatii care decurge din autocunoastere; organizatia trebuie sa stie ce reprezinta ea, care ii sunt finalitatile, ce trebuie sa realizeze ea;

Ø      capacitatea de a percepe si interpreta corect proprietatile reale ale mediului in care actioneaza⁴⁴.

Nu sustinem ca cele expuse pana in acest punct epuizeaza vastul fenomen care este organizatia. Am incercat sa mentionam cateva elemente pertinente pentru a putea construi o imagine asupra unei realitati caracterizate prin omniprezenta organizatiilor complexe moderne si aceasta realitate o reprezinta societatea contemporana.