Clasa de elevi ca grup social - psihologie sociala

Clasa de elevi ca grup social

I. Grup social - definire

In Dictionarul de psihologie sociala grupul este definit a o pluralitate de persoane, asociate intr-un anume fel intre ele prin legaturi integrative de tip normativ, comunicativ, afectiv, functional. Astfel, intr-un grup exista norme ce coordoneaza activitatea grupului, norme cunoscute si acceptate de membrii sai.

In cadrul grupului pot aparea relatii de tip simpatetic de coloratura afectiva diferita: atractie, respingere, indiferenta.

O alta definire, oferita de Sherif si Sherif sustine ca grupul este constituit dintr-un numar de membri, care se deosebesc prin statusuri si roluri, asumate si/sau atribuite si care adera la un set de norme si valori care reglementeaza conduita in cadrul grupului.

In abordarea grupului mic se impune delimitarea intre grupul de apartenenta si cel de referinta. Grupul de apartenenta este acel grup in care un indivd este implicat in calitate de membru al unui ansamblu de relatii, activitati, de valori ce modeleaza conduita individului, de afiliere, de recunoastere, de identitate (Doron si Parot).

Grupul de referinta este grupul din care un individ ar vrea sa faca parte, la care se raporteaza si care il influenteaza in directia constituirii seturilor de atitudini-valori.

Referindu-se la aceasta distinctie, Golu subliniaza necesitatea delimitarii dintre calitatea de membru al grupului sau membership groups si grupul de referinta sa reference groups. Calitatea de membru exprima faptul ca individul apartine actual unui anumit grup, iar grupul de referinta este acela spre care individul aspira sau la care se raporteaza, care nu coincide intotdeauna cu grupul din care face parte.

Grupurile de referinta pot fi in opinia lui Newcomb fie pozitive - determinand dorinta individului de a face parte din ele, fie negative - determinand o relatie de indepartare, de nonimplicare. Grupurile de referinta dezvolta doua tipuri de relatii dupa Kelley: unele se bazeaza pe aspecte motivationale, iar altele au ca suport procesele de cognitie sociala.

Functiile grupului de referinta sunt: functii normative - impun individului obligativitatea respectarii unor standarde de conduita; functii comparativ-apreciative - capacitatea grupului de a servi ca si punct de plecare pentru comparatii de grup.

II. Parametrii unui microgrup social

Trasaturile definitorii ale grupului mic sunt:

r      Marimea grupului: exprima dimensiunea cantitativa ce poate varia intre 2 membrii si 35-40. Membrii unui grup nu trebuie socotiti simple prezente fizice. Un numar mai mare de membrii sporeste sansa rezolvarii unor situatii problema, dar scade intensitatea relatiilor dintre acestia.

r      Natura relatiilor dintre membrii grupului: in cadrul grupului mic predomina relatiile de tipul face to face. Studiile arata ca in cadrul studentilor sunt predominante relatiile de tipul corner to corner sau face to face, dar in situatiile ce impun impatirea lucrului apar relatii de tipul side by side.

r      Structura si dinamica rol-statusurilor: exprima aparitia si functionarea unor relatii de comunicare, de cunoastere, simpatetice, relatii de tip decizional sau executiv.

r      Coeziunea grupului: este considerata o conditie indispensabila existentei lui si se manifesta prin solidaritatea intre membrii grupului, cooperare in vederea atingerii unor scopuri comune.

r      Existenta unor scopuri comune: centrarea pe rezolvarea unor anumite sarcini. Gradul de atingere a scopurilor sau de rezolvare a sarcinilor determina eficienta grupului.

r      Dinamica grupului: exprima faptul ca grupul se afla intr-o continua miscare si transformare. Aceasta dinamica se maniefesta atat pe plan intern, cat si in relatiile cu alte grupuri. Toate restructurarile se petrec pe fondul unei stabilitati, fara de care grupul nu ar putea exista.

III. Clasa de elevi ca microgrup social

1. DEFINIRE

Clasa scolara este definita de Neculau si Zlate ca un grup social specific, compus dintr-un numar de membri egali intre ei si dintr-un animator, ale caror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii comune si de normele de functionare.

Dancsuly defineste colectivul de elevi ca o grupare de persoane unite printr-un scop comun, cu o activitate comuna, avand anumite organe de conducere si o structura organizatorica corespunzatoare sarcinilor concrete pe care le urmareste.

Formarea unui colectiv presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

r      etapa evaluarii interpersonale: etapa cunoasterii reciproce;

r      etapa constituirii si stabilizarii structurii socio-afective: aparitia si manifestarea relatiilor de tip simpatetic - atractie, respingere, indiferenta. Relatiile socio-afective sunt raspunzatoare de coeziunea, consensul, stabilitatea si eficienta grupului.

r      etapa stabilizarii si recunoasterii unei anumite structuri socio-afective: trairea sentimentului de echilibru.

Odata parcurse aceste etape se constutie sintalitatea, care exprima caracteristicile specifice unui colectiv scolar, privit ca un sistem unitar si care il diferentiaza de alte colective. Conceptul de sintalitate, elaborat de Cattel, se refera la togetherness, care inseamna a fi impreuna si implica performanta observabila si masurabila a grupului. In definirea sintalitatii Cattel foloseste termenii de sinergie de mentinere - energiile individuale ale grupului care sustin si dezvolta anumite interese urmarite de toti membrii grupului; si sinergie de eficienta - surplusul de energie ce poate fi utilizat in realizarea unor scopuri exterioare grupului.

2. PARAMETRII CLASEI DE ELEVI CA MICROGRUP SOCIAL

r      Marimea clasei: 15-25-30 de elevi, reglementata de Ministerul Educatiei si Cercetarii;

r      Natura relatiilor: sunt de tipul face to face, implicand contacte directe si dezvoltandu-se atat de la individ spre colectiv, cat si invers.

r      Structura grupului: este generata de interrelatiile care se dezvolta intre membrii lui. Se poate distinge o structura formala si una informala. Structura formala se refera la acel tip de relatii care este rezultatul investirii oficiale a unor membrii ai grupului cu anumite functii sau roluri. Structura informala exprima interactiunile din cadrul grupului care nu sunt impuse si reglementate din exterior, ci sunt rezultatul relatiilor interpersonale. Se bazeaza pe atitudinile de atractie, respingere sau indiferenta ce apar si se manifesta intre membrii grupului. Ele vor genera aparitia liderului informal. Daca liderul formal este ascultat datorita pozitiei pe care o ocupa in virtutea unor norme, reguli, liderul informal se bucura de apreciere datorita unor calitati deosebite care l-au impus. Conflictele dintre liderul formal si informal pot avea efecte negative asupra coeziunii, stabilitatii si eficientei grupului.

r      Dinamica grupului: grupul scolar se afla intr-un permanent proces de transformare si restructurare determinat de procesul natural al dezvoltarii ontogenetice si de structura si continutul sarcinilor, care se schimba mereu.

r      activitati, sarcini, scopuri comune: mobilizeaza resursele grupului spre sinergia de mentinere;

r      coeziunea grupului: depinde de natura, numarul si intensitatea relatiilor ce se dezvolta in cadrul grupului - relatii de cunoastere, de comunicare si relatii simpatetice.

3. NATURA RELATIILOR SI INTERACTIUNILOR DIN GRUPUL CLASA

A) Relatii de cunoastere - mecanismele perceptiei sociale la varstele scolaritatii

Relatiile de cunoastere se refera la perceptia de sine si de altul. In cunoasterea interpersonala, perceptia se transforma intr-un act interpersonal, in care obiectul cunoasterii este o fiinta umana in totalitatea ei, cu aspiratiile, nevoile, cu inteligenta si temperamentul ei, cu gandurile ei fata de sine si ceilalti. Rezultatul acestui proces complex este imaginea de sine, care cunoaste un traseu lung.

Principalele momente ale constituirii imaginii de sine sunt:

r      formarea schemei corpului, la cateva luni de viata, cand copilul isi descopera degetul mare si apoi mainile.

r      separarea propriei persoane de actiunile proprii, intelegerii lumii exterioare este insotita de intelegerea propriei persoane.

r      stadiul oglinzii (17-24 luni) - prima manifestare a constiintei de sine. Parcurge 3 substadii: a) indiferenta fata de propria figura, dar zambeste imaginii mamei din oglinda; b) chipul din oglinda devine un play mate cu care se joaca; c) distinge imaginea proprie de imaginea altora. Pana la 3 ani Allport considera ca se dezvolta simtul eului corporal si simtul unei identitati de sine continue.

r      in perioada 3-6 ani apare extensia eului corporal si imaginea eului, concretizat in manifestarea sentimentului de proprietate si in cunoasterea de catre copil a ceea ce asteapta parintii din partea lui, incercand deja sa compare "cererea cu oferta".

r      odata cu intrarea in scoala eul devine un factor rational, iar identificarea devine un principiu important ce coordoneaza noua activitate - invatarea. Evaluarea copilului de catre ceilalti e mult intensificata, iar copilul incepe sa constientizeze propria sa valoare, dar e obligat sa tina cont si de ceilalti.

r      perioada preadolescentei este perioada "gratiei sociale" in care se amplifica dimensiunea corporala si psihica a sinelui, dar se manifesta puternic si cea sociala. Grupul joaca un rol foarte important in aceasta etapa.

r      adolescenta este perioada in care dimensiunea sociala a eul-ui se manifesta puternic. Adolescentul se intelege acum pe sine ca o fiinta bio-psiho-socio-culturala, eul fiind integrat intr-un tot unitar. Afirmarea sinelui e dominanta, dar poate intra in conflict cu grupul, ambianta, atragand dupa sine unele dezadaptari. Imaginea de sine depinde mult de ceilalti.

Erori ce intervin in perceptia de sine si de altul (Radu):

fenomenul de cristalizare: transfigurarea persoanelor sub influenta sentimentelor, a pasiunii ("ochelarii roz");

prezumptia de similitudine

judecata prin contrast

efectul hallo

efectul indulgentei

B) Relatii de comunicare - informarea prin comunicare ca premisa a participarii la elaborarea deciziilor in clasa scolara

Un alt tip de relatii prezent in cadrul grupurilor este cel de comunicare - care poate fi verbala sau nonverbala. Informarea prin comunicare creeaza in orice grup premisele participarii la elaborarea deciziilor, la desfasurarea activitatilor comune, la cunoasterea participantilor. Forma cea mai frecventa de comunicare este dialogul, care impreuna cu mimica si gestica formeaza un tot.

Frecventa, intensitatea comunicarii depinde de gradul de atractie dintre indivizi. In contextul clasei de elevi, comunicarea elevi-elevi este foarte importanta. In cazul acestui tip de comunicare, emitatorul poate fi un elev luat ca personalitate disticta, dar poate fi si colectivul ca sintalitate. Nicola afirma ca mesajele venite de la colectiv au un caracter normativ si masura in care elevii adera la aceste norme le permite sa devina si ei emitatori de mesaje.

Mesajele ce vin din partea elevilor spre colectiv sunt informationale, ele putatnd fi acceptate sau respinse de grup. Se constituie un tip de relatie de comunicare pe orizontala ce depinde de rolul si statutul fiecarui elev.

Un rol important in aceste retele de comunicare il are liderul formal sau infomal, care poate uneori perturba comunicarea provocand blocaje, filtraje sau distorsiuni - intreruperea comunicarii, trunchierea informatiilor sau denaturarea lor.

Comunicarea in grupurile scolare este influentata de particularitatile psihologice de varsta si individuale.

C) Relatii simpatetice - dimensiunea atractie-respingere-indiferenta

Al treilea tip de relatii ce apare in orice grup se refera la dimensiunea atractie-respingere-indiferenta, deci la relatiile preferentiale. Distributia spatiala a membrilor grupurilor scolare, participarea la activitati comune, manifestare relatiilor de comunicare si cunoastere alimenteaza aparitia simpatiilor, antipatiilor si a indiferentelor.

Golu sublinia ca sustinerea reciproca a indivizilor in domeniul comportamentului de rol si al valorilor favorizeaza atractia sau respingerea, acesta sustinere putand fi simetrica sau nu. In ultimul caz avem de a face cu dimensiunea dominare-subordonare, dorinta de a proteja si de a fi protejat, actionand aici principiul complementaritatii.

Pentru radiografierea acestui tip de relatii se poate utiliza:

testul sociometric: punct de plecare in cunoasterea unor aspecte psiho-sociale existente in grupul scolar. Se prezinta sub forma unei suite de intrebari prin care se solicita elevului sa isi exprime simpatiile/antipatiile fata de ceilalti colegi.

matricea sociometrica: datele obtinute prin testul socio-metric se trec intr-un tabel cu doua intrari, unde sunt trecuti pe orizontala si verticala elevii clasei. Este utila pentru ordonarea si inregistarea datelor brute.

indicii sociometrici: sunt indici referitori la expansiunea, incluziunea sociala; se calculeaza numarul de alegeri exprimate/primite, de respingeri exprimate/primite.

sociograma: reprezentarea grafica a relatiilor interpersonale dintr-un grup.

D) Competitia - ca forma motivationala a afirmarii de sine

Competitia este definita ca o forma motivationala a afirmarii de sine, incluzand activitatea de avansare proprie in care individul rivalizeaza cu ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii (Ausubel si Robinson). In cazul competitiei fiecare incearca sa isi maximizeze propriile achizitii.

Considerata ca mijloc de satisfacere a unor nevoi specific umane, competitia poate constitui si un procedeu de stimulare a conduitei individuale in varii situatii sociale. Acceptarea si intretinerea unei atmosfere competitive variaza in functie de mediul socio-cultural.

Spiritul de competitie apare foarte devreme, pe la varsta de 4-5 ani, cand prescolarul incearca sa imite modelele competitionale dezvoltate de parinti sau de copiii din grupurile de joc. Competitia exercita asupra personalitatii atat efecte pozitive, cat si negative, in sensul fie a stimularii eforturilor, fie a inhibarii, generand frustrare, anxietate.

Prin competitie copiii devin capabili sa-si descopere limitele, sa-si valorizeze plenar capacitatile. Eficienta, productivitatea grupului sunt dependente de climatul competitiv, care inlatura printre altele monotonia, dezvoltand dorinta de performanta si la elevii neprinsi in competitie (intarire indirecta). Daca starea de competitie se prelungeste prea mult, poate genera sentimente de inferioritate, de insuficienta, conflicte nevrotice sau un climat de tensiune.

E) Cooperarea

Cooperarea este o activitate orientata social, in care individul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unor scopuri comune, scopuri ce nu pot fi atinse decat prin concentrarea eforturilor tuturor membrilor grupului.

Ca si competitia, cooperarea apare tot in jurul varstei de 3-4 ani, avand ca baza modele oferite de adulti. Studiile au demonstrat superioritatea cooperarii, in care dominante sunt componentele socio-afective ce stimuleaza initiativa, comunicarea interpersonala.

In cadrul grupurilor scolare, invatatorul si profesorul vor sesiza specificul situatiilor si vor decide care situatie se preteaza la cooperare si care la competitie.

Competitia si cooperarea nu sunt antitetice - ambele implicand interactiune intragrupala si intergrupala, cea din urma neputandu-se desfasura in absenta unei cooperari intragrupale.

F) Conflictul

Conflictul semnifica o opozitie mutuala sau o agresiune raportata la o tinta indivizibila legata de prestigiu sau de o recompensa oarecare (Golu). De multe ori conflictul poate aparea intr-o situatie prelungita de competitie sau intr-un act de cooperare in care sarcinile nu au fost bine distribuite.

In grupurile scolare mici, situatiile de conflict sunt numeroase, dar ca intensitate si persistenta ele nu sunt atat de nocive, copiii gasind usor solutii de rezolvare. La adolescenti, reactiile la conflict sunt foarte variate si intense. Pot aparea manifestari ca si: mania, furia, impulsivitatea, maniere egocentrice, reactii agresive sau defensive.

Diferentele dintre copil si adolescent in manifestarea starii tensional-conflictuale este ca la copil nu apare constientizarea ca acest comportament contribuie la descarcarea maniei refulate, pe cand adolescentul poate ajunge la acte reprobabile.

Sursele de conflict sunt numeroase, ele putand fi localizate atat in familie, cat si la scoala. Ca si competitia si cooperarea, conflictul este influentat de experienta anterioara a individului, de modul de evaluare a situatiei, dar si de tipul temperamental.