DOMENIILE CONSILIERII

Vom trece in continuare in revista acele domenii ale activitatii sociale in cadrul carora sunt cel mai frecvent constientizate nevoie de consiliere si in care exista deja activitati de consiliere semnificative.

Scoala si consilierea scolara

Pentru a trece in revista de o maniera sistematica principalele aspecte ale domeniului, sa ne referim la un document privind rolul si activitatea elaborat de Asociatia consilierilor scolari din Statele Unite (cf. Gibson si Mitchell, 1981).

In invatamantul primar, consilierul scolar este interesat primordial de acele aspecte ale dezvoltarii elevilor care conduc catre definirea identitatii sale si il abiliteaza pentru a face optiuni si a lua decizii care vor conduce catre integrarea armonioasa in lumea din care face parte.

In aceste sens, sunt definite o serie de obiective ale activitatii de consiliere, pentru a) elevi, b) pentru profesori, personal administrativ si parinti, c) pentru consilier.

Obiective pentru elevi

A.     Sa fie capabili sa se identifice pe sine prin descrieri in termenii aspectului fizic, intereselor, abilitatilor, lucrurilor care le plac sau le displac.

B.     Sa fie capabili sa-si defineasca rolul in familie, in scoala, in vecinatate si in comunitate.

C.     Sa aiba un concept de sine cu conotatie valorica pozitiva si sa fie capabili sa verbalizeze conceptul de sine cu sinceritate, fara rezerve si in conditii de acceptare de sine.

D.     Sa fie capabili sa-si identifice propriile neajunsuri si sa-si accepte limitele, fiind dispusi sa intreprinda eforturile necesare pentru remedierea acestora.

E.      Sa accepte pe ceilalti, sa fie capabili sa identifice conflictele si sa coopereze pentru rezolvarea acestora.

F.      Sa se simta confortabil in situatii de invatare si de munca, iar atunci cand apar situatii de disconfort, sa fie capabili sa utilizeze abilitati adecvate pentru a le face fata.

G.     Sa fie interesati de propriul viitor si sa se angajeze in activitati imaginative privind posibile roluri de viata.

H.     Sa inteleaga realist relatiile dintre oameni si lumea muncii si a serviciilor, ca si rolul pe care ei, ceilalti membri ai familiei si cunoscutii il joaca in acest context.

Obiective pentru profesori, personal administrativ si parinti

A.     Sa inteleaga si sa accepte conceptele de sine ale copiilor si sa coopereze cu acestia pentru a identifica impreuna evolutiile pozitive necesare; apoi sa asiste pe copii in eforturile de a realiza aceste schimbari.

B.     Sa se raporteze la copii ca la niste fiinte umane cu valoare, astfel incat copiii sa poata utiliza comportamente de relationare acceptabile si adecvate.

C.     Sa furnizeze experiente de invatare care sa permita dezvoltarea la copii a unor abilitati decizionale si sa procedeze astfel incat copii sa poata invata din greseli fara a fi criticati, ridiculizati sau deposedati de capacitatea de a lua decizii.

D.     Sa solicite asistenta ori de cate ori este necesar pentru a putea dezvolta cel mai eficient mediu de invatare pentru copii.

Obiective pentru consilier

A.     Sa fie o fiinta umana integra, adaptata si echilibrata atat in viata personala cat si in viata profesionala, astfel incat sa poata actiona in calitate de consilier in interesul clientilor.

B.     Sa accepte fiecare persoana prezenta in mediul sau profesional, fie aceasta copil sau adult, cu toate sentimentele sau comportamentele aferente si sa sprijine pe consiliat cu abilitati de a defini nevoi si preocupari si cu pregatire specifica.

C.     Sa furnizeze consiliere si orientare care sa fie acceptabile pentru consiliat.

D.     Sa fie capabil sa identifice schimbari produse sau obiective realizate de client si sa le poata explica altora.

E.      Sa actioneze ca un avocat al copilului in cadrul structurii adulte a scolii si a comunitatii.

Fata de aceste pozitii de principiu, care isi vor pastra validitatea si in invatamantul secundar, documentul la care ne referim aduce in continuare completari specifice pentru invatamantul secundar inferior (analog gimnaziului) si pentru invatamantul secundar superior (analog liceului).

Pentru invatamantul secundar superior, rolul consilierului inglobeaza un numar sporit de dimensiuni privind orientarea scolara si profesionala. Parcurgand selectiv documentul evocat mai sus, exemplificam aici cateva dintre elementele semnificative.

Relatiile consilierului cu cadrele didactice

Considera pe profesori membri ai echipei de orientare scolara si profesionala.

Actioneaza pentru clarificarea, pentru profesori, a continutului programului de orientare al scolii si ii familiarizeaza cu serviciile de orientare disponibile.

Asista pe profesori in formularea de recomandari pentru consularea unor alti membri ai personalului, cum ar fi personalul medical sau specialistul in abordarea deficientelor de invatare (learning disabilities specialist).

Cooopereaza cu cadrele didactice pentru a descrie elevilor din invatamantul secundar inferior, disciplinele ce vor fi studiate in invatamantul secundar superior.

Sprijina organizarea la clase a activitatilor de orientare scolara si profesionala si functioneaza ca o resursa de unde pot fi procurate materialele tiparite si informatiile necesare.

Pune la dispozitia cadrelor didactice informatii privind carierele si oportunitatile de angajare in timpul studiilor in scoala si dupa finalizarea acestora.

Organizeaza consultatii pentru profesorii care se confrunta cu elevi ce au probleme de disciplina sau de invatare.

Relatiile consilierului cu conducerea scolii

Recunoaste faptul ca directorul scolii este cel mai important membru al echipei de orientare, ale carui conceptii, abilitati manageriale si sprijin creaza climatul necesar pentru eficienta activitatii.

Actioneaza pentru clarificarea, pentru personalul administrativ, a continutului programului de orientare al scolii si ii familiarizeaza cu serviciile de orientare disponibile.

Colaboreaza cu conducerea scolii si participa direct in planificarea si implementarea programelor de perfectionare profesionala, destinate sa mentina si sa dezvolte competenta profesionala a cadrelor didactice in asemenea domenii precum dezvoltarea curriculum-ului, adaptarea predarii la dificultatile de invatare ale elevilor si influentarea pozitiva a comportamentului elevilor.

Responsabilitati ale consilierului fata de elevi

Ajuta pe elevi in a se autoevalua si intelege, pentru a putea lua decizii consistente cu propriile obiective, imediate sau de perspectiva.

Ajuta pe elevi sa dezvolte valori si atitudini pozitive.

Incurajeaza pe elevi sa participe la activitati scolare si extrascolare adecvate pentru sporirea eficientei activitatilor personale si sociale.

Ajuta pe elevi sa devina constienti si interesati in raport cu lumea muncii si sa utilizeze din aceasta perspectiva resursele scolii si ale comunitatii.

Ajuta pe elevi sa selectioneze si sa planifice activitati de timp liber care sa sprijine dezvoltarea personala si care sa genereze satisfactie.

Indica cu claritate elevilor conditiile in care este furnizata consilierea si regulile ce vor fi respectare pentru asigurarea confidentialitatii.

Face apel la alte resurse sau alti specialisti ori de cate ori este limitata eficienta asistentei pe care o furnizeaza.

Responsabilitati ale consilierului fata de parintii sau tutorii elevilor

Furnizeaza parintilor sau tutorilor informatii privind politicile si regulamentele scolii, disciplinele predate, oportunitatile educationale sau ocupationale asociate frecventarii scolii, resursele disponibile in scoala, cerintele si dificultatile asociate frecventarii cursurilor.

Face schimb de informatii cu parintii sau tutorii si interpreteaza pentru acestia informatiile pertinente privind rezultatele scolare sau progresele in dezvoltarea personala ale elevilor.

Asista pe parinti si tutori in formarea unor perceptii realiste asupra aptitudinilor, intereselor, atitudinilor si abilitatilor elevilor, in raport cu planificarea scolara sau vocationala, succesul educational sau dezvoltarea personala.

Resposabilitati ale consilierului scolar fata de propria profesiune

Consilierul va avea o buna intelegere a caracteristicilor personale si a efectelor acestora asupra relatiilor de consiliere si relatiilor personale si sociale.

Va aprecia realist propriul nivel de competenta profesionala si va fi capabil sa il descrie altora cu acuratete.

Va continua sa isi dezvolte competenta profesionala si se va mentine la curent cu evolutiile din interiorul sistemului de invatamant si din afara acestuia.

Va participa la dezvoltarea profesiunii prin participarea la activitati de cercetare si la activitatea asociatiilor profesionale.

Va discuta cu colegii sai de profesiune, ca si cu cadrele didactice si cadrele de conducere ale scolilor asupra modalitatilor de imbunatatire a standardelor si conditiilor de incadrare in activitate.

Va pregati studii de caz - succinte, semnificative si obiective - pentru uzul altor categorii de personal specializat in asistenta elevilor.

Va face schimb de informatii cu alti colegi de profesie, pentru a ajunge la conceptii comune privind activitatea profesionala si pentru a formula recomandari pentru o mai buna asistenta furnizata celor consiliati.

Va proteja si sustine imaginea consilierilor si a profesionistilor din domenii inrudite, in contextul comunicarii cu elevii, parintii sau reprezentanti ai autoritatilor sau societatii civile.

Va face permanent eforturi pentru asigurarea strictei confidentialitati a informatiilor legate de clienti si va comunica asemea informatii numai cu acordul scris al clientului sau apartinatorilor acestuia.

INSTITUTIILE DE ASISTENTA MEDICALA SI SOCIALA

Utilizarea consilierii in institutiile medicale este curent subordonata a doua conceptii generale distincte, cu grade diferite de generalitate.

Intr-o prima perspectiva, consilierea este asociata cu situatia de pacient a clientului si cu necesitatea sprijinirii acestuia in raport cu incertitudinea, stresul si depresia asociata acestei situatii. Din aceasta perspectiva, nevoia de consiliere este cu atat mai pregnanta cu cat afectiunea de care sufera clientul este mai grava. Este perspectiva prin prisma careia s-au deschis recent numeroase oportunitati pentru incadrarea de asistenti sociali pe post de consilieri, a caror activitate vizeaza explicit clienti cu prognostic terminal, cel mai frecvent SIDA.

Intr-o a doua perspectiva, cu un grad mai ridicat de generalitate, consilierea este asociata cu sanatatea mintala a clientilor potentiali.

Sanatatea mintala este de obicei definita prin utilizarea concomitenta sau separata a doua perspective distincte.

Din perspectiva sociala, aceasta presupune abilitatea individului de a functiona eficient in contextul rolurlor sociale si adaptarea la cerintele vietii de grup.

Din perspectiva psihologica, sanatatea mintala presupune trairi subiective de satisfactie, bunastare si/sau fericire.

Indiferent care modalitate de definire este utilizata, sanatatea mintala este frecvent considerata ca un indicator al echilibrului in care individul se afla, la confluenta dintre solicitarile mediului social si resursele de care dispune, sau pe care le poate mobiliza, pentru a face fata acestora.

Cea de a doua perspectiva este mai frecvent utilizata pe plan international, cu includerea celei dintai ca un caz particular.

Acestei perspective ii este frecvent atasat un concept ce se refera la mediul organizational in care se desfasoara demersul de consiliere, si care este "centru comunitar de sanatate mintala" si un concept ce identifica mai precis domeniul consilierii, respectiv "consiliere comunitara" (Lewis si Lewis, 1977). Specific pentru activitatea consilierului intr-un asemenea cadru este confruntarea cu o extrema diversitate a categoriilor de clienti, pe de o parte, si a problemelor acestora, pe de alta parte.

Incercarile de a prezenta de o maniera sistematica activitatea consilierului in acest context au utilizat asemenea criterii precum a) nivelul de complexitate a demersurilor de interventie, b) caracterul extensiv sau intensiv, pe de o parte, sau caracterul experential sau institutional, pe de alta parte , sau c) corelarea dintre tipurile de situatii semnalate de clienti si activitatile consilierului.

Din punctul de vedere al complexitatii demersurilor de interventie, sunt evocate trei nivele (cf. Gibson si Mitchell, 1981, p. 89):

Din punctul de vedere al intensivitatii demersului de consiliere se schiteaza urmatorul tablou (idem):

Demersuri experential extensive

programe educationale privind natura sanatatii mintale

programe educationale ce incurajeaza implicarea membrilor comunitatii in planificarea si evaluarea serviciilor furnizate

programe educationale ce incurajeaza dezvoltarea sanatatii mintale si prevenirea problemelor de ordin psihologic

Demersuri experential intensive

programe de consiliere

acordarea de sprijin direct privind probleme ale vietii curente

interventie in situatii de criza

Demersuri institutional extensive

asistenta comunitatii in introducerea modificarilor institutionale necesare

promovarea intereselor de grup ale fostilor sau actualilor clienti

organizarea si planificarea unor demersuri alternative institutionalizarii

Demersuri institutional intensive

stabilirea de legaturi cu reteaua de asistenta sociala

promovarea intereselor individuale ale unor clienti

demersuri de identificare ale unor plasamente neinstitutionale pentru clienti determinati

consultatii cu reteaua de asistenta sociala pentru solutionarea unor situatii specifice

Intr-o incercare de sistematizare a situatiilor ce solicita interventia consilierului, pe de o parte, si a activitatilor intreprinse de acesta in contextul respectiv, poate fi schitat urmatorul tablou general:

Este important de subliniat in acest context faptul ca activitatea in cadrul acestor contre comunitare este conceputa ca o munca de echipa, in care sunt implicati specialisti psihiatri, psihologi, consilieri, asistenti sociali.

In cazul unor comunitati extinse, caracteristice marilor orase, sau al manifestarii pe scara larga a unor anumite tipuri de probleme, se observa aparitia unor centre de consiliere specifica, de exemplu pentru dependentia de alcool sau droguri, abuz marital, probleme de cuplu, educatie sexuala.

Inainte de a incheia referirile la acest domeniu, sa trecem in revista cateva dintre recomandarile privind atitudinile consilierului care - in acest cadru - poate fi frecvent confruntat cu cu situatii de criza:

DOMENIUL MUNCII SI AL RELATIILOR DE MUNCA

In general vorbind, consilierul poate fi util clientilor in legatura cu asemenea probleme cum ar fi alegerea sau gasirea unui loc de munca, schimbarea locului de munca sau adaptarea la cerintele postului sau climatului din organizatie.

El poate ajuta clientii sa ajunga la o mai buna intelegere a propriei persoane si a lumii muncii si sa coreleze propriile interese si talente cu solicitarile asociate diferitelor oportunitati ocupationale. Consilierea poate fi deci o componenta semnificativa a serviciilor furnizate in domeniul muncii si al relatiilor de munca.

Pentru clientul in cautarea unui loc de munca, consilierea poate deveni o componenta semnificativa plasarii in munca sau chiar o conditie pentru o plasare adecvata.

In abordarea situatiilor cu care este confruntat, consilierul va trebui sa evalueze potentialul clientului in raport solicitarile de pe piata muncii, va dispune de o buna intelegere a oportunitatilor ocupationale sau a serviciilor disponibile in acest sens si va fi capabil sa ajute si pe client sa ajunga la o asemenea intelegere.

O asemenea componenta devine chiar mai importanta in conditiile in care economia se afla, cum este cazul la ora actuala in Romania, in procesul de tranzitie de la un set de principii la unul nou, iar noile modelele culturale privind penetrarea si operarea pe piata muncii nu s-au dezvoltat inca.

Se considera util ca pozitia de principiu a consilierului sa fie aceea de a aprecia ca munca reprezinta o modalitate semnificativa de exprimare a conceptului de sine si valorilor individului, ca si aceea ca indivizii sunt capabili sa se schimbe, sa exercite control asupra propriei vieti si sa faca optiuni inteligente.

Printre situatiile din acest domeniu in care activitatea consilierului s-a dovedit sau poate fi potential util, se pot enumera plasarea clientului intr-un loc de munca, dar si asistarea clientului in dobandirea atitudinilor si abilitatilor care sa faciliteze gasirea unui loc de munca.

In literatura de specialitate sunt evocate si abilitati specifice, necesare consilierului ocupational (cf. Gibson si Mitchell, 1981, p. 94):

Abilitati de relationare. In aceasta categorie se incadreaza abilitatile de a stabili cu clientul o relatie deschisa, eficienta si caracterizata de incredere reciproca, in contextul careia sunt interpretate corect atat trairile afective, cat si mesajele verbale si non-verbale ale clientului, furninzandu-se acestuia atat mesaje referitoare la intelegerea problemelor sale, cat si informatii pertinente si asistenta necesara.

Abilitati de evaluare. In aceasta categorie se incadreaza abilitatile de apreciere sau masurare a nevoilor, caracteristicilor, potentialului clientului, abilitatile de a-l ajuta sa se autoaprecieze, ca si abilitatile de a furniza informatiile rezultate din demersuri evaluative, in situati individuale si de grup.

Producerea si utilizarea de materiale informationale privind oportunitati vocationale. Aici se includ atat abilitati de redactare a unor asemenea materiale, cat si abilitati legate de selectarea si utilizarea unor asemenea materiale pentru a ajuta clientii sa ia decizii si sa formuleze proiecte ocupationale de perpectiva.

Consiliere de grup. Aici se includ abilitati de utilizare a principiilor dinamicii grupurilor si a unor comportamente adecvate pentru a ajuta membrii unor grupuri sa

inteleaga propriile probleme si sa intreprinda demersurile necesare pentru rezolvarea acestora.

Abilitati de dezvoltare si implementare a unor proiecte ocupationale de perspectiva. Aici se includ abilitatile de a ajuta clientul sa sa formuleze si sa puna in practica un plan de actiune care sa conduca la modificarea statutului ocupational in sensul dorit, plan care poate include participarea la programe de formare sau reconversie profesionala, ca si utilizarea serviciilor disponibile pe piata fortei de munca.

Abilitati de plasare. Aici se includ abilitati legate de intelegerea si comunicarea nevoilor de personal prezente pe piata fortei de munca, stabilirea de contacte cu organizatiile utilizatoare de personal, asistarea clientului in prezentarea de o maniera adecvata a calificarilor si caracteristicilor sale, relevante pentru nevoile utilizatorului.

Abilitati de relationare cu sistemul de servicii comunitare. Aici se includ abilitatile de a asista pe client sa obtina serviciile comunitare ce ii sunt necesare, pe baza unei bune cunoasteri a retelei de servicii disponibile.

Abilitati manageriale. Aici se includ abilitatile de a coordona toate componentele programului sau programelor de consiliere din agentia comunitara respectiva, cu consecinta furnizarii ritmice si semnificative a serviciilor necesare clientilor, comunitatii in ansamblu si personalului agentiei.

Abilitati de dezvoltare profesionala. Aici se includ abilitatile de angajare in activitati care pot conduce la dezvoltare individuala si profesionala, demonstrata prin progrese la nivelul standardelor si performantelor profesionale.

DOMENIUL RELATIILOR DE CUPLU SI DE FAMILIE

Pentru a face o introducere in problematica acestui domeniu al consilierii, sa ne referim la o clasificare a relatiilor maritale in functie de criteriul intimitatii dintre parteneri, clasificare propusa in 1966 de Cuber si Harroff (cf. Lorton si Lorton, 1986).

Mariajul habitual conflictual. Este marcat de severe tensiuni si conflicte, stabilitatea cuplului fiind asigurata mai intai de teama de singuratate a partenerilor, iar in al doilea rand de faptul ca fiecare dintre acestia, prin enervarea celuilalt, isi manifesta dominatia. In plus, argumenteaza autorii, pentru unele personalitati, conflictul reprezinta o nevoie care, satisfacuta, contribuie de asemenea la mentinerea stabilitatii cuplului.

Mariajul devitalizat. El nu este caracterizat nici de conflicte severe, nici de momente frecvente de bucurie, cu toate ca nici unele, nici altele, nu lipsesc cu desavarsire. Apatia pare a caracteriza cel mai bine raporturile dintre soti, care raman impreuna mai ales din motive de ordin moral sau material.

Mariajul confortabil. Acesta ofera partnerilor confort, cu toate ca ei nu sunt pe deplin implicati in problemele celuilalt. Chiar daca apeleaza la sprijin social sau emotional din afara cuplului, nu au sentimentul ca este ceva fundamental gresit in casatoria lor, avand impresia ca aceasta este situatia in majoritatea cuplurilor.

Mariajul vital. Relatia dintre parteneri este bogata si extrem de importanta pentru fiecare dintre acestia in cel putin un domeniu. Partenerii de cuplu actioneaza impreuna cu entuziasm, fiecare considerand pe celalalt ca indispensabil pentru placerea activitatii comune.

Mariajul total. Cu toate ca este foarte rar, acest tip de casatorie exista, fiind similar cu cel vital din punctul de vedere al implicarii, cu diferenta ca este de mai mare complexitate, in sensul ca nici o activitate nu procura satisfactie in absenta celuilalt.

In speranta ca acest exemplu este sugestiv in ce priveste inaltul potential problematic al domeniului, sa evocam aici unele dintre problemele care apar ce mai frecvent in relatarile clientilor:

Probleme sexuale. Prea putin sex, prea mult sex, impotenta sau frigiditate.

Probleme de fidelitate. Unul sau ambii partenri se implica in relatii extraconjugale.

Probleme cu membrii varstnici ai familiei. Amestec in problemele celor tineri, rasfatul copiilor.

Adolescenti care se plang de putina intelegere din partea parintilor. Competenta parentala insuficienta pentru intelegerea problemelor legate de definirea identitatii adolescentilor si pentru asistarea acestora.

Foarte frecvent, consilierii de cuplu au de intervenit asupra relatiilor deteriorate dintre doi parteneri, fara a neglija individualitatile celor doi.

In cazul in care devine evident ca la baza dificultatilor stau dificultatile de adaptare ale unuia sau ambilor parteneri, atentia consilierului se concentraza asupra acestora si interesul pentru relatia dintre ei este pentru moment abandonat.

In cazul in care problemele emotionale sunt foarte importante, consilierul poate recomanda consultarea unui psihoterapeut.

Un ultim lucru care se impune subliniat este acela ca mentinerea relatiilor de cuplu nu este in mod necesar un obiectiv al consilierii. Mai curand, consilierul urmareste sa ajute partenerii sa ajunga la decizii rationale, in bza carora sa actioneze ulterior.

DOMENIUL NEVOILOR SAU PROBLEMELOR SPECIALE ALE INDIVIZILOR

Acest domeniu include nevoile speciale ale indivizilor care au dificultati de adaptare datorita unor deficiente sau handicapuri fizice, ca si cele ale indivizilor care sunt in situatia de a fi izolati de sistemul social in institutii de diferite tipuri, in urma unor abateri grave de la normele sociale.

Consilierul de reabilitare lucreaza cu clienti ce prezinta deficiente de auz, vedere, intelect sau handicapuri fizice de diferite tipuri, foarte frecvent in colaborare cu personal medical de recuperare si/sau psihiatric. Principalul sau obiectiv este sa ajute pe clienti in confruntarea cu limitarile impuse de deficientele sale.

In cadrul acestui efort, consilierul va porni de la momentul prezent catre viitor, incercand sa fortifice zonele neafectate ale ego-ului clientului.

El va furniza de asemenea o gama larga de servicii psihologice si de orientare profesionala, facand apel frecvent la serviciile sociale disponibile in comunitate. In legatura cu planificarea si implementarea demersurilor pentru gasirea unui loc de munca adecvat, activitatea sa are multe puncte comune cu domeniul consilierii vocationale.

Consilierea corectionala este desfasurata de regula in institutii de detentie de diferite tipuri, avand frecvent drept populatie tinta preferata delicventii tinerii, uneori in cadrul unor programe complexe ce au ca obiectiv principal prevenirea recidivelor.

DOMENIUL SPIRITUAL

Anchete efectuate in cadrul cultural anglo-saxon privind sursele de asistenta cele mai solicitate de indivizii care au probleme carora nu le pot face fata singuri, indica pe primul loc pe preot, pe locul doi pe doctor si pe locul opt pe avocat (cf. Gibson si Mitchell, 1981).

Din acest motiv, nu arareori pregatirea preotilor cuprinde si componente de consiliere, inclusiv in Romania.