Educarea coezivitatii de grup

Educarea coezivitatii de grup

Coeziunea grupala se refera la acele dependente care unesc individualitatile in interiorul grupului facandu-i rezistenti la influntele distructive din interior sau din afara. Atractia spre grup a indivizilor poate fi impulsionata fie de faptul ca grupul le permite realizarea unor scopuri individuale importante, fie ca el ofera un sistem de activitati interesante pentru membrii sai, fie ca raspunde si satisface necesitati interindividuale care in afara grupului nu ar putea fi satisfacute.

Au fost stabilite o serie de modalitati specifice si de motive care mentin atractia spre grup: prestigiul in grup, trebuinta unei acceptari si recunoasteri sociale, obtinerea unei securitati psihice si valorice spre care tinde personalitatea.

Coeziunea grupului este un produs supraindividual, generat de grup, care nu se reduce la numarul de relatii reciproce ale indivizilor. Este posibil ca in grup sa functioneze un coeficient mare de afinitati mutuale si intr-o proportie mare indivizii sa se prefere reciproc; acest numar in sine nu decide ca grupul sa fie si coeziv, dimpotriva s-ar putea ca el sa contina si fractiuni, subgrupuri informale.

Coeziunea poate rezulta dintr-o multipla determinare:

sentimentul de a fi impreuna si de cooperare;

nevoia de a avea un obiectiv;

posibilitatea constatarii unui progres in mersul spre obiectiv;

faptul ca fiecare membru are sarcini specifice semnificative care sunt necesare pentru indeplinirea obiectivelor.

Aceasta multipla determinare justifica si tendinta unor psihologi sociali de a asimila coeziunea de grup cu diferiti factori.

Cruswell si Bronferbrenner propun pentru indicele de coezivitate    relatia sociometrica :

SC

----- ----- ------

N (N-1) /2

in care C exprima numarul alegerilor reciproce obtinute, iar N , numarul membrilor.

Proctor si Loomib calculeaza sociometric indicele de coerenta grupala, echivalent coezivitatii, luand in consideratie atat alegerile reciproce (C), cat si cele unilaterale (O) si propunand relatia:

SCq d

---------, in care p =------, iar q = 1- p, d = numarul de

Up N - 1 alegeri permise

Indiferent de formula pe care o acceptam, reiese ca , referindu-se la coezivitatea de grup, ea reflecta convergenta dintre membrii sai, concentrarea interactiunilor in vederea integrarii intr-un tot unitar.

Maisonneuve J., referindu-se la factorii coeziunii ii distinge in factori extrinseci si intrinseci, cei extrinseci constituind doar conditii mai mult sau mai putin favorabile care directioneaza coeziunea.In categoria factorilor intrinseci se are in vedere stari afective favorabile conlucrarii si interactiunii in vederea atingerii obiectivelor urmarite, acestia avand o influienta mai puternica asupra coeziunii.

Pentru educarea coezivitatii de grup se impune o buna cunoastere a structurilor informale ce se constituie si utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.

Un rol insemnat in educarea si mentinerea coeziunii revine gradului in care grupul scolar, ca mediu afectogen, constituie sursa si locul de satisfacere a problemelor afective ale elevilor. Sunt cazuri cand aceasta satisfacere se realizeaza in afara sa, exclusiv in grupurile informale, aceasta situatie putand genera stari tensionale, insatisfactii.

Un alt factor de mentinere a coeziunii il constituie tehnica de motivare la care apeleaza cadrul didactic in procesul instructiv si anume motivarea prin competitie sau motivarea prin cooperare. Aceste situatii motivationale nu trebuie opuse una alteia ci este indicat a se folosi tehnici de cooperare prin competitie, aceasta pentru ca anumite forme de competitie intre elevi au efecte pozitive atat in dezvoltarea lor cat si in mentinerea interesului pentru relatia de grup.

Remarcam un alt mijloc de educare si de mentinere a coezivitatii de grup prin modul in care se exercita recompensele: s-a considerat ca recompensele adresate intregului grup (chiar daca meritul este individual) mentin un climat pozitiv si indeamna la coparticipare.

Opinii mai recente (Tutco-Richards) mentioneaza cateva metode de dezvoltare a coeziunii, care se pare ca au aplicabilitate la grupul de elevi:

fiecare membru sa se familiarizeze cu responsabilitatile celorlalti;

fiecare membru sa inregistreze si sa recunoasca eforturile celorlalti pentru realizarea scopurilor comune;

fiecare membru sa cunoasca aspecte din viata personala a celorlalti (date, idealuri, obiceiuri, preocupari);

fiecare membru al grupului sa simta si sa aiba posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere in orice situatie care priveste activitatea grupului;

trairea in comun a succeselor si insucceselor;

intelegerea si acceptare disciplinei interne a grupului.

4.1. Functia formativa a grupului de elevi ca grup social

Grupul de elevi permite modelarea caracterelor in cadrul relatiilor comune specifice activitatii scolare. Cooperarea in timpul activitatilor colective stimuleaza emergenta unor comportamente caracteristice prin initiativa, activism social, evaluare colectiva.

Modul in care grupul de elevi actineaza asupra fiecaruia dintre membrii sai constituie un adevarat model de invatare psiho-sociala, preia, transmite si consolideaza unele norme si modele gata elaborate de colectivitatea umana, de societate; de asemenea grupul filtreaza, prelucreaza, adapteaza pentru scopurile si nevoile proprii aceste norme sociale; in acelasi timp grupul elaboreaza norme proprii, modele comportamentale adecvate cerintelor situatiei si nevoilor membrilor.

Utilizarea potentialului grupului in activitatea de invatare si-a gasit expresia in doua tipuri de activitate: invatarea scolara pe grupuri si formarea psiho-sociala prin metoda grupului de antrenament.

Activitatea scolara pe grupuri poate lua forme diferite: rezolvarea unor teme-exercitii, ajutor reciproc prin repetare in grup a unor teme, rezolvare de probleme, fiecarui membru revenindu-i o sarcina partiala. Acesta activitate are ca efect formativ insusirea unui model colectiv de munca, acomodare interpersonala a partenerilor, achizitii reciproce.

Grupul de antrenament este axat exclusiv pe utilizarea potentelor grupului in scopul formarii, invatarii psiho-sociale dirijate, a achizitionarii unor modele comportamentale dezirabile, mijloc de reducere a surselor disonantelor cognitive in mediul scolar.

Grupele de antrenament produc efecte pozitive intr-o multitudine de idei: antrenare in exprimare, deschidere si explorarea problemelor de relatie, evolutie personala in sensul unei mai bune cunoasteri de sine si gasirea cailor de comunicare, optimizarea relatiilor cu ceilalti.

Sensul schimbarii prin grup si achizitiile dobandite pot fi inregistrate la urmatoarele niveluri:

nivelul sinelui: cresterea constiintei propriilor sentimente si a efectului comportamentului propriu asupra altuia, constientizarea sentimentelor si reactiilor celorlalti si a efectului asupra propriei persoane, modificari in atitudinile fata de altii si fata de grup (incredere, respect, toleranta);

nivelul rolului social amplificarea constiintei rolului personal, cresterea responsabilitatii personale, schimbarea atitudinii fata de rolul propriu si fata de rolurile celorlalti;

in colectivitatea scolara si in clasa de elevi, pornind de la achizitiile personale se pot produce fenomene cum sunt: cresterea constiintei valorii in grup, cresterea increderii in puterea grupului, costientizarea problemelor colective.