Educatia pentru viata de familie. Educatia sexuala.

Educatia pentru viata de familie. Educatia sexuala.

In conditiile in care exista tot mai multe dileme cu privire la evolutia cuplului si familiei, cred ca este foarte necesar sa se construiasca stategii creative si atractive care sa aiba ca scop educarea copiilor si tinerilor pentru viata de familie si pentru viata sexuala. Numarul tot mai mare al divorturilor dupa o scurta perioada de mariaj, al sarcinilor adolescentine, al copiilor parintilor adolescenti, numarul mare al avorturilor si al bolilor transmisibile sexual, a victimelor abuzurilor sexuale si ale violentei familiale cred ca vorbeste de la sine in favoarea unei astfel de educatii.

Educatia pentru viata de familie ar avea ca scop pregatirea tinerilor pentru a avea o viata de familie mai satisfacatorare si mai stabila. Consider ca ea s-ar putea realiza prin.

Formarea si dezvoltarea identitatii psihosexuale a adolescentilor;

Autocunoasterea in vederea realizarii intercunoasterii si intimitatii satisfacatoare in cuplu;

Constientizarea unor patternuri emotionale si de comportament preluate din familia de origine si care ar pute fi un factor inhibitor al dragostei si intimitatii in cuplu si familie;

Constientizarea a ceea ce presupun rolurile familiale si a modalitatilor prin care se pot indeplini rolurile conjugale si parentale;

Dobandirea unor achizitii psihocomportamentale in vederea realizarii unei bune intimitati in viata de familie;

Stimularea resurselor personale pentru optimizarea abilitatilor de relationare si comunicare in cuplu si familie;

Modalitati de abordare si gestionare a conflictelor familiale, etc.

In ceea ce priveste educatia sexuala, as mentiona ca o ancheta ONU data publicitatii in 1998 (apud M. Hickling, 2000, p. 8) arata ca:

"Educatia sexuala tinde sa-i incurajeze pe cei care o primesc sa isi inceapa viata sexuala mai tarziu;

Elevii care beneficiaza de educatie sexuala au un numar mai mic de parteneri sexuali, se confrunta mai rar cu sarcini neplanificate si sufera de mai putine boli cu transmitere sexuala decat cei lipsiti de acest tip de educatie."

Pe de alta parte, faptul ca atat copii cat si adolescentii cunosc elemente de psihosexologie ii apara de eventualele abuzuri sexuale. S-a constatat ca de regula, pedofilii isi aleg ca victime copiii "inocenti", care nu stiu ce li se intampla, devin curiosi si pot fi mai usor manipulati si speriati. Aceasta modalitate de reactie a copilului in fata unor avansuri sexuale ii comunica pedofilului ca are de aface cu un copil neinstruit care nici nu are relatii stranse cu parintii, deci sansele sa divulge ceea ce i se intampla vor fi mai mici.

Educatia pentru viata de familie si educatia sexuala trebuie sa aiba in vedere specificul varstei la care se adreseaza. Ea cuprinde un aspect informational si unul formativ, referitor la deprinderi corecte de viata sexuala si relationala. Educatia incepe practic de cand se naste copilul, astfel ca nu exista "o anume varsta" la care "trebuie sa incepi" sa faci educatie, mai ales cea sexuala.

Dupa opinia mea si a altor autori (S. Cernichevici, 2001, M. Hickling, 2000), educatia sexuala ar implica notiuuni si dezvoltarea abilitatilor de:

Igiena personala si sexuala;

Functionarea sexuala la ambele sexe;

Relatiile erotice dinaintea inceperii raporturilor sexuale;

Actul sexual complet;

Aspectele psihologice ale relatiilor sexuale;

Aspectele morale ale relatiilor sexuale

Dificultatile intampinate in raporturile sexuale,

Bolile transmisibile sexual;

Posibilele accidente din timpul activitatii sexuale;

Deviatiile psihosexuale si tulburarile sexuale;

Orientarea alternativa a asexualitatii.

Cu alte cuvinte, educatia sexuala ar avea ca scop controlul eficient (rational si emotional) al impulsului sexual, stabilirea rolului sexualitatii in dezvoltarea personalitatii umane si, mai ales, cresterea responsabilitatii fata de sine si ceilalti in viata de familie si sexuala.

Principalele persoane care ar putea realiza atat educatia pentru viata de familie, cat si educatia sexuala sunt parintii. De altfel, toate studiile efectuate pe aceasta tema arata ca si copiii si adolescentii si-ar dori sa poata sta de vorba cu parintii pe teme sexuale. Tacerea parintilor poate determina la copii anxietate, tulburari sexuale, pierderea increderii in sine, sentimente de jena, culpa distantare emotionala, ceea ce se va repercuta asupra vietii sexuale proprii a copilului ajuns la maturitate, in sensul diminuarii sau chiar inexistentei satisfactiei erotico-sexuale. Din pacate, cel putin parintii din zilele noastre intampina dificultati in exercitarea acestui drept al lor. De fapt, acesta este si o datorie. Aceste dificultati sunt:

Nu au nici ei cunostinte despre sexualitate;

Uita sau ignora propriile probleme avute in adolescenta si tineretea lor;

Considera ca problemele legate de sex nu se discuta cu copii; ei ar trebui sa invete doar din experienta;

Manifesta retinere, jena, rusine de teama sa nu isi pierda autoritatea sau imaginea in fata copilului, sau pentru a nu gresi;

Manifesta temeri ca ar putea provoca soc sau spaima copilului;

Alti parinti, dimpotriva au un exces de zel, dand copilului prea multe detalii si expunand-ul la multe imagini si situatii cu caracter sexual, facand astfel un abuz .

Pe langa parinti, alti posibili educatori sunt profesorii, cadrele medicale (medici si asistente), psihologi, pedagogi, diferite organizatii care au astfel de preocupari. La noi au devenit binecunoscute in special doua fundatii care promoveaza educatia sexuala: "Tineri pentru Tineri" si "SECS". Totusi fiecare dintre noi putem contribui, in felul nostru, la locul nostru, la educatia pentru viata de familie si viata sexuala, daca devenim constienti ca in acest fel ne protejam prietenii, colegii, copiii.