INFLUENTA TEMPERAMENTULUI ASUPRA PROCESELOR MNEZICE (MEMORIEI AUDITIVE) DIFERA DE LA COPII LA ADULTI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

INFLUENTA TEMPERAMENTULUI ASUPRA

PROCESELOR MNEZICE (MEMORIEI AUDITIVE)

DIFERA DE LA COPII LA ADULTI

Abstract

Studiul de cercetare si-a propus sa analizeze daca exista o corelatie intre temperament si performantele mnezice (memoria auditiva) la copii si adulti. Pentru a atinge acest obiectiv in studiu au fost examinati 32 de subiecti: 16 copii cu analogia temperamentala la 16 adulti. Rezultatele obtinute sprijina ipoteza initiala, dar ajungem la concluzia ca tipul temperamental care influenteaza memoria auditiva este diferit la categoria de varsta 9-10 ani (copii) fata de media de varsta 27-28 (adulti), copiii cu performantele maxime la testul de memorie auditiva fiind cei cu temperament sangvinic, iar adultii cu scorile cele mai ridicate la acest test apartinand dominantei de temperament flegmatic.

1. Introducere

Multa vreme, psihologia nu a fost recunoscuta ca stiinta si o parte importanta a preocuparilor ei a fost indreptata spre intelegerea personalitatii umane. De fapt, obiectivul fundamental al studierii personalitatii este intelegerea existentei umane din perspectiva psihologica.

Din punct de vedere teoretic, personalitatea este cadrul de referinta fundamental pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. Notiunile de senzatie, perceptie, afectivitate, motivatie, vointa, n-ar avea aproape nici semnificatie daca ar fi interpretate in sine, deci neraportate la personalitate.

Din punct de vedere practic, dat fiind ca personalitatea este prima, cea mai complexa si adeseori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza s-o influentam, s-o amelioram sau s-o schimbam, ea, personalitatea reprezinta principalul ghid in modelarea concreta a omului. Numai cunoscandu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influentare educativa (Havarneanu, 2000).

1.1.1. Temperamentul

Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a personalitatii.

Dinamica, deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului.

Energetica, deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceasta. Unele persoane dispun de un surplus energetic, unele se incarca energetic, altele se descarca exploziv, violent; unele isi consuma energia intr-o maniera echilibrata, fac chiar economie, altele dimpotriva, isi risipesc energia. Toate aceste diferente psiho-comportamentale existente intre mamen sunt, de fapt, diferente temperamentale.

Temperamentul este una din laturile personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conducta si comportament (miscari, reactii afective, vorbire). O serie de indicatori psiho-comportamentali ne pot ajuta pentru a identifica cu usurinta temperamentele.

Iata cativa din acestia:

ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice;

vivacitatea sau intensitatea vietii psihice;

durabilitatea, extensia in timp a manifestarilor psiho-comportamentale;

intrarea, persistenta si "iesirea" din actiune;

impresionabilitatea si impulsivitatea;

tempoul (frecventa pe unitatea de timp a trairilor psihice);

capacitatea de adaptare la situatii noi;

modul de folosire, de consumare a energiei psihice (Zlate, 2006).

1.1.2. Tipologii temperamentale (Pavlov, Heymans, Wiersman, Le Sene, Keirsey)

Tipologia pavloviana se bazeaza pe utilizarea criteriilor de forta, mobilitate si echilibru a celor doua procese nervoase fundamentale: excitatia si inhibitia. Care este semnificatia celor trei criterii?

forta se exprima in rezistenta functionala in caz de solicitare, rezistenta fata de actiunea stimulilor supraadaugati, sensibilitate accentuata;

echilibrul dintre excitatie si inhibitie;

mobilitatea se exprima prin viteza de desfasurare a proceselor de iradiatie, concentrare, inductie reciproca, felul in care se realizeaza inlocuirea unor procese nervoase, desfasurarea in timp a elaborarii stereotipului dinamic (Rosca, 1976).

Prin combinarea acestor criterii, Pavlov si discipolii sai disting urmatoarele tipuri generale de sistem nervos care sunt corelate cu cele patru tipuri de temperamente propuse inca din antichitate de catre Hipocrate:

puternic - echibrat - mobil = temperament sangvinic

puternic - neechilibrat - mobil = temperament coleric

puternic -echilibrat - inert = temperament flegmatic

slab = temperament melancolic

Tipologia lui Heymans, Wiersma si Le Senne. In prima jumatate a secolului XX psihologii olandezi Heymans si Wiersma incearca sa inlocuiasca o tipologie pur intuitiva -existenta pana atunci - cu alta bazata pe date pozitive.

Chestionarul autorilor cuprindea urmatoarele rubrici: miscari si activitate, sentimente si emotii, functia secundara, inteligenta si aptitudini conexe, inclinatii, interese, tendinte si diverse caracteristici.

Cei trei factori fundamentali considerati in realizarea tipologiei sunt.

emotivitatea exprima sensibilitatea la anumite situatii, evenimente sau persoane "numim emotiv pe acela care se tulbura in situatii cand cea mai mare parte a oamenilor nu sunt miscati" Zisulescu, 1978).

activitatea exprima usurinta de a actiona de la sine si nu sub presiunea exercitata de mediu.

rezonanta este repercursiunea unui eveniment asupra psihicului unui individ, reactia prompta sau nu la un fapt sau situatie emotionanta.

Acestor factori de baza, Le Senne le-a adaugat alti sase factori complementari: largirea campului de constiinta, polaritatea (Marte sau Venus), aviditatea, interesele senzoriale, tandretea si pasiunea intelectuala.

Utilizarea si combinarea criteriilor amintite au condus la descrierea urmatoarelor tipuri temperamentale:

Care sunt caracteristicile de baza ale acestor tipuri fundamentale?

nervos: se caracterizeaza prin dispozitie variabila, impulsivitate, violenta, insensibil la obiectivitate, are tendinta de a infrumuseta realitatea care merge de la minciuna la fictiune poetica, are gust pentru bizar, macabru, pentru "negativ". Are ritm de lucru fluctuant, este inconstant in afectiune. Valoare dominanta este divertismentul.

sentimental: este introvertit, centrat pe viata lui interioara care il protejeaza, il sustine, il consoleaza, este emotiv, meditativ, vulnerabil, scrupulos,indiferent fata de evenimentele externe, cauta solitudine, ocolind oamenii. Valoarea dominanta este intimitatea.

coleric: este generos, cordial, plin de vitalitate si exuberanta, aptitudine oratorica, ca expresie a vehementei emotiilor si a tendintei de exteriorizare, simte nevoia de actiune, de initiativa, gustulpentru noutate, crede in progres. Valoarea lui dominanta este actiunea.

pasionat: "se regaseste aici opozitia tensiunii si blandetii" (Jues, 2000 apud Bonchis, 2007), este dominat de ambitii, succese, stie sa stapaneasca si sa-si utilizeze violenta, el traieste numaipentru opera sau misiunea sa. Are putere de munca si vigoare a reactiei. Valoarea sa dominanta este indeplinirea scopului propus.

sangvinic: este extravertit da dovada de remarcabil simt practic, iubeste lumea, este politicos, spiritual, ironic, sceptic, apt pentru a fi conducator, este abil, pretuieste experienta, da dovada de initiativa si o mare suplete a spiritului. Valoarea lui dominanta este succesul social.

flegmatic: perseverent respecta obiceiurile si principiile, este punctual, obiectiv, demn de incredere, ponderat, dispozitie egala, tenace, rabdator, are tabieturi, este pedant, are simtul umorului, poseda un optimism rece. Valoarea lui dominanta este legea.

amorf: este conciliant, tolerant prin indiferenta, tenace, uneori incapatanat, lipsa de energie, linistit, calm, reflexiv, putin comunicativ,lipsa de punctualitate,indiferent. Valoarea lui dominanta este placerea.

apatic: inchis, interiorizat, taciturn, sobru, conservator, rob al habitudinilor, iubeste singuratatea, putin vorbaret. Valoarea lui dominanta este linistea.

Tipologia lui D.Keirsey, sugereaza ca temperamentele pot fi grupate in patru tipuri de baza in functie de urmatoarele caracteristici de personalitate:

extrovertire - introvertire legate de preferinta pentru lumea exterioara sau dimpotriva pentru cea interioara;

functia senzoriala si intuitiva se refera la modul in care asimilam informatiile despre lumea inconjuratoare;

functia reflexiva si cea afectiva legata de procesul uitarii deciziilor;

functia judicativa si cea perceptiva se refera la preferinta pentru un stilde viata mai organizat sau dimpotriva mai flexibil (Bonchis, 2007).

Inca din primele saptamani de viata se pot observa diferente semnificative intre copii din unghiul de vedere al activitatii, atentiei, adaptabilitatii la schimbarile de mediu. Astfel, putem distinge copii foarte linistiti, care nu se agita nici chiar atumci cand le este foame, copii sensibili la orice prezenta umana, precum si copii agitati, incordati,lipsiti de expresie, care nu obosesc si devin imediat nerabdatori (Spock, 2000, Atkinson, 2002 apud Bonchis, 2007).

Nou-nascutii, spune Dimitrovsky difera din punct de vedere al fortei reactiilor: unii rectioneaza la stimuli energic, altii moderat, altii slab; apar reactii diverse si in privinta tentativelor de linistire. Se diferentiaza astfel copii activi si copii pasivi. Aparitia timpurie a acestor caracteristici sugereaza faptul ca sunt in cea mai mare parte determinate de factori ereditari. Considerand temperamentul ca fiind puternic influentat genetic, Berndt subliniaza ca diferentele dintre copii apar in principal in sfera afectivitatii: expresivitate emotionala, raspunsuri emotionale la evenimente. Studiile facute indeosebi pe copii adoptati si parinti adoptivi sustin ca temperamentul este supus si influentei mediului (Plomin, 1987 ).

Un rol important in manifestarea trasaturilor temperamentale il au factorii exogeni intre care familia ocupa un loc aparte, interactiunea parinte-copil facilitand diferite reactii sau raspunsuri ale copiilor lor ca si efecte ale unor caracteristici personale, la trei ani se dezvolta sociabilitatea, copilul devine mai cooperant, mai activ si mai bine integrat. Intrarea copilului in scoala va insemna o influentare a dimensiunilor prin care se exprima temperamentul: emotiile vor fi mai bine diferentiate si exprimate; activitatile organizate si mai bine structurate; stabilitatea atentiei si concentrarea cunosc o evolutie; capacitatea de planificare si luare a deciziilor cunosc evidente progrese; raspunsurile sunt mai controlate. Cu alte cuvinte, putem acum gasi printre copii de 6-10 ani reprezentanti ai tuturor tipurilor temperamentale ( Bonchis, 2007 ).   

1.1.3. Temperamentul scolarului mic

Intrarea in scoala ii ofera micului scolar un nou statut. Relatiile cu cei din jur si comunicarea din mediul scolar influenteaza particularitatile temperamentale, care incep sa fie subordonate sistemului caracterial. Are loc o nuantare a formelor de conduita astfel ca si copiii mai impulsivi, mai neastamparati, dobandesc pe parcursul scolaritatii capacitati de stapanire prompta, daca imprejurarile o cer.

"El poate in acest cadru sa elaboreze primele relatii sociale perfect reciproce, care constituie un antidot eficient pentru egocentrismul lui originar" (Osterrieth, 1976, p. 194 apud Bonchis, 2007).

La varsta scolara mica, particularitatile temperamentale se exprima la un alt nivel si la un alt grad de complexitate a proceselor intelectuale, emotive si voluntare. Particularitatile temperamentale au implicatii asupra dezvoltarii cognitive si asupra performantei scolare.

In privinta implicatiilor temperamentului asupra performantei scolare, studiul realizat de Coplan si colab. (1999) a aratat faptul ca acei copii care au o concentrare a atentiei mai buna, un nivel de activitate mai redus, si un nivel mai scazut al emotionalitatii negative, demonstreaza si performante superioare in achizitia prerechizitelor matematice si de scris-citit. Autorii consemneaza faptul ca dimensiunile temperamentale au prezis performanta intr-o masura mai mare decat alti indicatori vizati cum ar fi: nivelul de educatie al parintilor, nivelul de dezvoltare al vocabularului etc.

Rezultatele urmaresc performantele copilului dinaintea intrarii propriu-zise in scoala. Asupra acestor rezultate s-au formulat multiple interpretari posibile, sugerate chiar de autorii studiului printre care:

-"potrivirea" caracteristicilor temperamentale ale copiilor cu mediul structurat al clasei; aceasta influenteaza relatia profesor-elev, mai precis masura in care profesorii fac predictii"pozitive" legate de profitul copiilor respectivi de pe urma predarii: ca urmare, colegii ofera un suport social crescut, aceste aspecte ducand la rezultate superioare.

- suprapuneri intre temperament si anumite caracteristici cognitive generale care intra in sfera inteligentei, cum ar fi: dimensiuni ale atentiei, distractibilitate redusa, persistenta in sarcina au fost incluse in numeroase modele ale abilitatii generale de invatare; dimensiunea autoreglatorie care alcatuieste modelul lui Rothbart, este exemplul unui asemenea punct de intersectie (Matheny, 1999 apud Bonchis, 2007).

Cunoasterea si asumarea acestor diferente interindividuale, implica tratarea diferentiata a copiilor, putand astfel sa se evite frustrarile, refuzul scolar, si chiar abandonul celor care nu se simt integrati in mediul clasei. Optimizarea adaptarii scolare ar trebui sa exploateze mai mult dimensiunea autoreglatorie a temperamentului. (Rothbart si Jones, 1998 apud Bonchis, 2007).

In randul scolarilor mici vom intalni reprezentanti apartinand celor patru temperamente cunoscute (sangvinic, flegmatic, coleric si melancolic), nicidecum intr-o forma pura. Totusi, autorii recomanda anumite atitudini si conduite educative in cazul persoanelor cu dominante temperamentele diferite (Bonchis, 2007).

Pentru temperamentele predominant extravertite:

manifestarea in crederii in calitatile lor;

oferirea unor modele de stapanire de sine;

evitarea favoritismenlor;

absenta amenintarilor;

apel frecvent la autocontrol;

oferirea de explicatii rezonabile, sa nu se foloseasca ironizarea;

cultivarea capacitatii de concentrare a atentiei, pentru a preveni fluctuatia si superficialitatea.

Pentru temperamentele predominant introvertite:

cercetarea cauzelor caderilor afective sau a starilor prelungite de deprimare;

acordarea atentiei, afectiuniideosebite, a companiei celorlalti;

sa fie indemnati sa practice un sport, de regula colectiv, de echipa;

climat familial stabil;

in alegerea miljloacelor de actiune sa li se acorde deplina libertatein alegerea mijloacelor de actiune, chiar daca scopurile le sunt fixate de adult.

1.2.1 Memoria

Examinata din perspectiva timpului, activitatea psihica a omului se desfasoara ca un proces de reflectare a obiectelor si fenomenelor care actioneaza asupra analizatorilor nu numai in prezent, dar au actionat si in trecut. De aceea, continutul vietii psihice nu este reductibil numai la experienta nemijlocita, la perceptii, trairi emotive, reactii motrice. In realitate, fluxul trairilor psihice -cognitive, afective, volitive- este alcatuit din fractiuni de timp ale "prezentului", ce se succed cu mare rapiditate pentru a dispare in "trecut". Asa se intampla in actul perceperii, in realizarea operatiilor gandirii, in procesul comunicarii verbale, in desfasurarea deprinderilor si a obisnuintelor

Experienta de toate zilele arata ca omul are posibilitatea sa-si intipareasca impresiile provocate de realitatea inconjuratoare, adica sa le memoreze; sa pastreze aceste informatii un timp mai mult sau mai putin indelungat; sa le evoce, cu alte cuvinte sa le recunoasca sau sa le reproducain conditii determinate.

Toate aceste procese- intiparirea (memorarea), pastrarea, recunosterea si reproducerea experientei cognitive, afective si voluntare a omului sunt denumite prin termenul general de memorie.

Orice proces al memoriei este constituit din trei faze succesive:

faza de achizitie-memorare

faza de retinere-pastrare

faza de reactivare

faza de actualizare-recunoastere si reproducere

Memoria joaca un rol deosebit de important in viata si activitatea omului. I. M. Secenov a aratat ca memoria constituie "piatra unghiulara" a dezvoltarii psihicului, "conditie fundamentala a vietii psihice". Daca persoana umana nu ar fixa, pastra si actualiza experienta cognitiva, afectiva si volitiva din trecut, ea ar trai intr-un continuu prezent, numai sub imperiul impresiilor nemijlocite.

La baza clasificarii formelor de memorare stau diferite criterii. In dependenta de lipsa sau existenta scopului mnezic si a procedeelor folosite se face deosebirea intre memorarea involuntara si memorarea voluntara, iar in functie de absenta sau prezenta intelegerii materialului se vorbeste despre memorarea mecanica si memorarea logica (Rosca, 2005 apud Zlate, 2006).

Data fiind complexitatea sistemului mnezic, sarcina ontogenetica cu care sunt confruntati copii nu este doar o simpla problema de "a-si aminti mai bine lucrurile". Exista patru aspecte ale acestei dezvoltari pe care e util sa le distingem, respectiv modificarile care tin de: capacitate, cunostinte, strategii si metamemorie.

1.2.2. Capacitatea

Se pare ca aceasta este cel mai sigur candidat pentru orice modificare care apare la nivelul memoriei copiilor datorita varstei. Performanta mai slaba a copiilor mai mici s-ar putea datora pur si simplu unui spatiu disponibil mai mic in aparatul lor de prelucrare a informatiei, lucru datorat probabil unei imaturitati neurologice. Totusi datele sunt mai putin clare, indicand ca nici capacitatea registrului senzorial nici memoria de lunga durata nu variaza cu varsta. Doar la nivelul memoriei de scurta durata apar astfel de modificari, in cazul capacitatii de a retine siruri de cifre si cuvinte. Totusi, chiar si acest lucru poate sa nu se datoreze unei cresteri in capacitate, ci mai degraba modalitatii de utilizare a ei.

1.2.3. Cunostintele

Cu cat suntem mai familiarizati cu o anumita tema, cu atat ne este mai usor sa retinem informatiile aditionale despre aceasta tema.

Strategiile

Pe masura ce copii cresc devin tot mai priceputi in utilizarea mai multor strategii care ii ajuta in toate stadiile memorarii - encodarea informatiei, stocarea si reactualizarea ei.

Metacognitia desemneaza de catre indivizi a propriilor procese cognitive, precum si cunostintelor pe care le au despre acestea. Ea include metamemoria si metacomunicarea. Copiii doar odata cu trecerea anilor achizitioneaza aceasta capacitate de a reflecta in mod constient si, pe masura ce cresc, cunostintele lor despre memorie vor fi tot mai detaliate si mai precise (Schaffer, 2007 ).

1.2.3. Abordarea experimentala a memoriei

Memoria este functia psihica de baza care face posibile fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre.

Memoria este implicata in toate procesele psihice. Din punct de vedere al duratei pastrarii imaginii sau ideii percepute, se descriu trei forme:

- memoria de foarte scurta durata este de fapt stocajul sensorial si dureaza 0,25- 0,50 dintr-o secunda;

- memoria de scurta durata asigura o mai indelungata pastrare a imaginii, dar in afara unor conditii speciale, impresia dispare dupa 18 secunde. Prima cercetare experimentala asupra memoriei de scurta durata a fost realizata de Jacobs in 1887, care a imaginat metoda "sirului - limita": subiectului i se prezinta un sir de cifre si i se cere sa-l reproduca din memorie in aceeasi ordine. Lungimea sirului este marita pana cand se ajunge la erori continue, respectiv la limita de memorare a subiectului. Majoritatea subiectilor reproduc corect 4-5 cifre, altii 10 si chiar mai multe.

Odata ce informarea s-a incheiat, informatia nu mai este necesara, devine irelevanta si nu mai este pastrata.

- memoria de lunga durata, memorie ce conserva informatiile o durata de timp considerabila, ce se poate intinde de-a lungul intregii vieti.

1.3. De la teorie la experiment

Studiul acesta si-a propus sa analizeze daca exista o corelatie intre temperament si memorie, mai precis memoria auditiva, la copii si adulti. Are tipul temperamental vreo influenta asupra proceselor mnezice individuale? La ce varsta?

Ne asteptam ca rezultatele obtinute sa sprijine ipoteza conform careia exista o corelatie semnificativa intre temperament si memorie, dar preconizam concluzia ca tipul temperamental care influenteaza memoria auditiva este diferit in functie de categoria de varsta: 9-10 ani (copii), respectiv 27-28 ani (adulti).

2. Metodologie

2.1. Ipoteze, Variabile, Design

Ipoteza specifica

H_s: Exista corelatie intre temperament si performantele mnezice la copii si adulti.

Ipoteza nula

H₀: Diferentele intre performantele mnezice la copii si adulti se datoreaza hazardului.

Variabile

v_i- A: temperamentul (scala nominala)

a₁-flegmatic

a₂-sangvinic

a₃-melancolic

a₄-coleric

B: categoria de varsta (scala nominala)

b₁- copii

b₂- adulti

v_d-X: numar cuvinte corect reactualizate (scala interval)

Design bifactorial intergrup

2.2. Subiectii

In demersul realizarii experimentului au fost implicati 32de subiecti: 16 copii cu varsta intre 9-10 ani si 16 adulti cu varsta medie 27-28.

Primul grup de subiecti a participat in cadrul orelor de curs, iar lotul de adulti a participat pe baza de voluntariat.

Experimentul s-a desfasurat in paralel, la orele 10⁰⁰ intr-un cadru linistit, avand un grad de oboseala foarte scazut.

2.3. Instrumente utilizate

Pentru proba de memorie a fost utilizata o lista de cuvinte avand ca sursa Proba Rey de memorare auditiva a cuvintelor. Pentru copii au fost utilizate 15 cuvinte, cu un grad de dificultate mediu (chiar scazut), iar pentru adulti au fost utilizate 30 de cuvinte din vocabularul uzual, aranjate astfel incat sa nu permita legaturi prin asociere.

Pentru temperament a fost utilizat un chestionar de analiza a temperamentului, rezultand tipul dominant al fiecarui subiect.

2.4. Procedura

S-a citit lista de cuvinte, nu s-a spus cate cuvinte sunt, cerandu-se mai intai subiectilor sa fie foarte atenti si sa incerce sa retina cat mai multe cuvinte. Dupa citirea listei s-a lasat un timp de aproximativ 5 secunde si apoi li s-a dat indicatia: "Acum trebuie sa scrieti cat mai multe cuvinte, fara a fi necesar sa fie actualizate in ordinea citita. Cand credeti ca nu va mai puteti reaminti niciun cuvant, ridicati creionul sus".

Lista a fost citita cu o viteza de un cuvant la fiecare 2 secunde, cu intonatie clara, uniforma (Anexa 1).

Dupa o pauza de 10-15 minute, li s-a imanat fiecarui subiect chestionarul pentru evidentierea tipului dominant de temperament. Subiectilor li s-a cerut sa citeasca cu atentie enunturile si sa raspunda prin DA sau NU in spatiul indicat in chestionar.

Coloana care a totalizat la final cele mai multe raspunsuri "DA" a indicat tipul de temperament dominant al individului respectiv (Anexa 2).

3. Interpretarea rezultatelor

3.1 Analiza cantitativa

Tabel 1. Numar de cuvinte reactualizate si tipul temperamental al subiectilor

Fig. 1 Reprezentarea grafica a numarului de cuvinte

a fiecarui subiect     din fiecare categorie de varsta

3.2. Analiza calitativa

Tabel 2. Testul K-S pentru verificarea normalitatii distributiei

Analizand tabelul nr. 2 putem observa ca cele doua distributii ale datelor sunt normale la nivelul populatiei in ambele loturi de subiecti: p_calculat > p_critic=.05.

Tabelul 3. Indici statistici de start (Anexa 3)

La testul LVN pentru omogenitatea variantelor p_calculat=.540 >p_critic=.05, deci asumam omogenitatea variantelor.

Tabel 4. Tabel sumar Anova

Pentru F(3,24), F(1,24), F(3,24) avem un p<p_critic=.01, deci respingem H₀ si acceptam H_s cu un risc de a gresi mai mic de 1%.

Tabel 5. Testul POST-HOCH pentru comparatie

Diferente semnificative exista in acest experiment la procesele mnezice auditive intre subiectii cu tipul temperamental flegmatic si cei colerici, unde p=.039<p_critic=.05.

Diferente semnificative exista in acest experiment la procesele mnezice auditive intre subiectii cu tipul temperamental sangvinic si cei colerici, unde p=.010<p_critic=.05.

4. Concluzii

Experimentul s-a realizat in scopul obtinerii unor rezultate care sa demonstreze ca temperamentul influenteaza memoria auditiva a scolarului mic si a adultului, dar cele doua categorii nu pot fi comparate, astfel incat:

La copii, cel mai mare numar de cuvinte corect reactualizate s-a obtinut in cazul subiectilor cu temperament sangvinic, iar scorul minim l-au obtinut copiii cu temperament flegmatic.

La adulti, cel mai mare scor la testul de memorie auditiva l-au obtinut subiectii cu temperament flegmatic, iar cel mai mic cei cu dominanta temperamenta melancolica.

Astfel, adultii cu temperament sangvinic nu sunt cei mai "avantajati" intr-un loc de munca ce solicita memorie auditiva pentru timpul de concentrare al atentiei la acestia este mai scurt.

In cazul copiilor, caracteristicile temperamentului sangvinic le starneste curiozitatea, acaparandu-le astfel si atentia, un rol important avandu-l la copii si factorii exogeni (Bonchis, 2007)- ceea ce ar putea explica diferentele dintre scorurile maxime la copii-adulti in analogie cu temperamentul copilului si cel al adultului. (Anexa 3)

O perspectiva de cercetare a devenit pe percursul acestui experiment influenta tipului de temperament asupra notelor scolare.

Bibliografie

Bonchis, E. , (2007) Psihologia copilului, Editura Universitatii din Oradea;

Schaffer, H. Rudolf, (2007) Introducere in psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca;

Zlate, M., (2006) Fundamentele psihologiei, Editura Universitara, Bucuresti;

Havarneanu, C., (2000) Cunoasterea psihologica a persoanei, Editura Polirom;

Anexe

Anexa nr. 3

Reprezentarea grafica a datelor (numarul de cuvinte) in functie de temperament