Metode specifice psihologiei sociale (sociometrice)

Metode specifice psihologiei sociale (sociometrice)

Testul sociometric si matricea sociometrica

Testul sociometric vizeaza structurile sociale ale grupului din perspectiva atractiilor, respingerilor si indiferentelor manifestate intre membri. El nu epuizeaza totalitatea relatiilor interpersonale, ci se refera cu precadere la relatiile simpatetice (preferentiale).

Testul concret consta in anumiti itemi ce se refera la aspectele pozitive si negative ale relatiei. Subiectului i se cere sa numeasca trei persoane din grupul sau cu care ar vrea sa se afle in interactiune intr-o situatie anume si trei persoane cu care nu ar vrea sa se afle in acea situatie.

Tehnica ii apartine lui Moreno, care a descoperit ca subiectii au anumite dificultati in a raspunde la itemi. Succesul sau insuccesul metodei depinde de atitudinea favorabila sau nefavorabila fata de test precum si de intelegerea propriu-zisa a acelor itemi (gradul de constiinta sociometrica). Pentru a inlatura atitudinea ostila fata de test, psihologul trebuie sa faca o mica ancheta sociala, in cursul careia sa risipeasca eventualele confuzii. Atitudinea ostila fata de test poate fi cauzata de:

sentimentul penibil pe care il incearca subiectul in urma constientizarii pozitiei sale in grup

teama de asa numitele "retele psihologice", curente afective indreptate impotriva subiectului

teama subiectului de a pune sub privirile altuia preferintele si respingerile sale

Sociomatricea este un tabel cu dubla intrare in care figureaza numele tuturor membrilor grupului. Pe orizontala, in dreptul fiecarui nume, se trec cu " preferintele si cu "-" respingerile subiectului, iar pe verticala vom calcula alegerile si respingerile primite.

Cu ajutorul acestei metode putem descoperi liderul informal al grupului. De obicei, acesta nu coincide cu liderul formal. Dupa intocmirea sociomatricii, se poate trasa si un grafic, numit sociograma.

Autobiografia grupurilor

Autobiografia grupurilor este o metoda prin excelenta libera, in sensul ca subiectii pot construi povestea grupului asa cum cred ei de cuviinta, asa cum au perceput-o concret, insa se pot construi si cateva repere-ghid menite sa-i orienteze pe subiecti in alcatuirea autobiografiei. Aceste repere sunt:

date referitoare la compozitia grupului (numar de membri, varsta acestora, nivelul de instruire ale fiecaruia etc.)

particularitati ale comunicarii intre membri (retele de comunicare folosite, bruiaje etc.)

stilul de conducere (despre lider(i), daca difera liderul formal de cel informal, relatiile dintre lider si membri etc.)

particularitati ale normelor de grup (valoarea lor, daca sunt preferate sau nu de catre membri, gradul lor de acceptare si aprobare, plus o serie de fenomene de genul respectarii sau nerespectarii normelor)

elemente legate de anumite procese psihosociale din grup (coeziunea grupului, fenomene de genul izolarii, inchiderii in sine, respingerii unor membri; scindarea grupului in subgrupuri si cum afecteaza acest lucru eficienta grupului, solidarizarea membrilor in cazul aparitiei unor conflicte)

date despre relatiile interpersonale dintre membri

Metoda realizarii profilului psihosocial al grupului

Similar profilului psihologic individual, putem realiza un profil psihosocial al unui grup, acesta aratand nivelul de dezvoltare al diferitelor proprietati ale grupului si oferind o imagine de ansamblu asupra structurii si fenomenelor ce au loc in grup. Pornind de la acest profil putem emite o predictie cu privire la evolutia sa ulterioara si cu privire la evolutia membrilor grupului.

Daca in cazul profilului psihologic individual masuram performante ale functiilor psihice, precum si caracteristici de personalitate, in cazul profilului grupului vom masura 16 proprietati caracteristice fiecarui grup:

coeziunea grupului

consensul (existenta unor atitudini asemanatoare in grup)

conformismul (masura in care se respecta normele de grup)

autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur)

eficienta (masura in care se indeplinesc scopurile grupului)

autonomia (independenta fata de alte grupuri)

controlul (grupul ca mijloc de control al actiunilor membrilor sai)

ierarhizarea statutelor

permeabilitatea (masura in care grupul permite acceptarea unor noi membri)

flexibilitatea (masura in care in grup exista comportamente flexibile, opuse rigiditatii si conformismului)

omogenitatea (gradul de similaritate psihologica a membrilor)

tonul hedonic (placerea apartenentei la grup)

intimitatea (gradul de apropiere psihologica a membrilor)

forta grupului

participarea (masura in care individul actioneaza pentru grup si nu in interesul sau)

stabilitatea (persistenta in timp a grupului)

Toate aceste proprietati se transforma in intrebari item, iar chestionarul este administrat fiecarui membru. Raspunsurile se fac pe o scala cu 5 intervale valorice (scala Lickert) si apoi se realizeaza o medie a raspunsurilor pentru fiecare item. Va rezulta un grafic al prezentei si al gradului de dezvoltare al acestor proprietati de grup. Imaginea de ansamblu ofera o serie de informatii despre eficienta sau ineficienta grupului, despre valenta pozitiva sau negativa a acestor proprietati si despre felul in care dezvoltarea acestor proprietati va afecta actiunile viitoare ale grupului.

Cu ajutorul acestei metode nu masuram personalitatea grupului, ci doar masura in care sunt dezvoltate toate aceste proprietati.

Determinarea personalitatii interpersonale (Bales)

Personalitatea interpersonala e acea personalitate ce apare in imaginea tuturor membrilor grupului ca rezultanta a manifestarii individului in grup si ca urmare a interactiunilor sale cu toti membrii grupului.

Folosind aceasta metoda obtinem o imagine privind structura grupului, precum si o serie de informatii legate de relatia dintre membri.

La inceput, folosind cercetari empirice, Bales a sesizat ca personalitatea umana tinde sa se specializez in grup pe directia unor seturi comportamentale ce sunt distribuite treptat in spatiul interpersonal. El a constatat ca exista in fiecare grup doua mari categorii de indivizi:

Specialistii rezolvarii sarcinilor (indivizii care se implica in situatiile problematice si in gasirea solutiilor pentru acestea)

Specialistii in probleme socio-afective (indivizii orientati preponderent spre acordarea sprijinului emotional; entuziasti si empatici)

Seturile comportamentale sunt mult mai diversificate si cu toate ca Bales a intalnit o serie de dificultati legate de masurarea acestui tip de personalitate, el a realizat in final un model spatial tridimensional cu 6 tendinte comportamentale, opuse doua cate doua si dispuse in 3 planuri spatiale.

Principalele categorii de dificultati in masurarea personalitatii interpersonale erau:

faptul ca aplicand chestionare si inventare de personalitate masuram o persoana asa cum este ea vazuta de subiectul insusi, nu cum este perceputa de ceilalti;

majoritatea tehnicilor cunoscute, fie unidimensionale, fie multidimensionale, masoara elemente de personalitate situate la acelasi nivel si nerelationate intre ele;

Cele 6 tendinte sunt:

a.      tendinte de dominare vs. supunere in relatiile interpersonale (independenta vs. dependenta emotionala)

b.      tendinte de conformism vs. nonconformism

c.      tendinte de deschidere catre ceilalti vs. inchidere in sine, izolare, retragere, excludere din grup

Din combinarea acestor tendinte reies 27 de tipuri de personalitate interpersonala. In caracterizarea acestei personalitati se pune accentul pe perceptia interpersonala (modul concret in care fiecare este perceput in grup), valori experimentate de fiecare, dinamica relatiilor existente intre membri, elemente legate de imaginea de sine etc.

Pavel Muresan extinde tipologia lui Bales, stabilind 3 dimensiuni ale personalitatii interpersonale:

dimensiunea cognitiva

dimensiunea empatica, valorica

dimensiunea interpersonala (modul concret in care se reflecta comportamentul si atitudinea subiectului).