Psihologie penitenciara - psihologie judiciara

PSIHOLOGIE PENITENCIARA - PSIHOLOGIE JUDICIARA

INSTITUTIA PENITENCIARA

1)     Puscaria este un loc de perspectiva sociala.

2)     Pe specialistul care lucreaza în acest domeniu nu-l iubeste nimeni pentru ca arata niste realitati care nu convin multora.

3)     Munca personalului din penitenciar este o munca de sisif (ai numai intentii bune, încerci sa-i mobilizezi mental, încerci sa-i ajuti, încerci sa-i îndrepti, etc.)

4)     Puscaria este o lume inversa, si, de aici apar foarte multe nenorociri.

5)     În lumea noastra libera totul este permis. Ce este înterzis este în lege, ceea ce înseamna ca tot ce nu este în lege este permis. În puscarie este invers: totul este interzis, iar ce este permis este în R.O.I. (Regulamentul de ordine interna.)

6)     Unul din cele mai rele lucruri ale sistemului penitenciar este aglomerarea – pentru ca detinutii se compara între ei. Tarile civilizate au multe puscarii. Este foarte bine asa pentru ca se pot separa detinutii, este bine pentru ca se poate face o clasificare a lor.

-Olanda are 60 de închisori.

-Franta are 180 de închisori.

-Anglia are 128 de închisori.

-S.U.A. are 3334 de închisori, din care 69 sunt federale.

-România, pâna în 1977, avea 80 de închisori, dupa care, într-o noapte, au ajuns la 16 (în mai 1977). În noiembrie, Ceausescu sesizat de cineva care a avut curaj si i-a povestit ce se petrece cu cei liberati, a spus: „Bine. Îi prindeti pe care puteti si-i bagati înapoi, dar, în cele 16.” Acum sunt 45 de închisori, din care: 35 închisori, 5 spitale, 2 case de corectie, etc., dar tot este supraaglomerare. Penitenciarul Rahova are 6000 de detinuti.

SISTEMELE PENITENCIARE:

Un sistem penitenciar are 3 elemente:

1. Modalitatea executarii privatiunii de libertate.
2. Tratamentul aplicat detinutilor. (criterii de separare, drepturi, obligatii, munca, activitati,etc.)
3. Organizarea propriu-zisa a penitenciarului.

Exista 5 sisteme penitenciare:

1. Sistemul Pensilvania: - a fost folosit în 1790 în orasul Philadelphia – se numea „Sistemul celular”. Detinutii erau obligati sa pastreze o tacere totala, nu aveau voie sa comunice nici între ei nici cu gardienii, cu nimeni, se plimbau separat iar la slujba stateau într-un fel de custi, cu fata acoperita.
2. Sistemul Auburnian: - a fost folosit începând cu 1820 – se numea „Silent System”. Detinutii stateau în celule individuale noaptea iar ziua munceau împreuna, pastrând tacerea.
3. Sistemul Reformator: - a fost aplicat în 1876 la „Almira”, un penitenciar din New-York. Pedeapsa pentru detinuti consta în: nu avea un termen fix; nu depindea de gravitatea faptei ci de comportarea detinutului în penitenciar; detinutii erau împartiti în 3 clase disciplinare, începând cu clasa a III-a. Cine ajungea în clasa I putea fi eliberat dupa 6 luni.
4. Sistemul progresiv: - merge de la izolare si disciplina foarte severa la începutul pedepsei, spre drepturi si diverse activitati catre sfârsitul pedepsei.
5. Sistemul în comun: - detinutii stau tot timpul împreuna; administrarea penitenciarului este simpla si economica, în schimb, contagiunea morala este foarte înalta.

Ca efecte psihologice, cea mai rea este punctul 3 - Sistemul Reformator, pentru ca esti la mâna lor.