Psihologia varstelor

Psihologia varstelor

Consideram in continuare si suntem de accord cu ceea ce Erikson spune, ca sunt probleme actuale , acestea legate de elementele pomenite anterior . Sigur ca problemele de rasa va sunt cunoscute , stiti la ce se refera . Cele de nationalitate , iata ca incepem si noi sa le traversam .De cativa ani incoace vorbim despre identitate europeana , despre acte doveditoare in acest sens , despre natiunea si despre apartenenta noastra la natiunea care ne-a definit istoriceste vorbind si toate aceste lucruri nu raman fara ecou chiar daca problematica implicarii tinerilor in viata sociala si politica este pentru toata lumea cunoscuta ca fiind minora .

Cu toate acestea intrebarile legate de "unde ma aflu pe acetse dimensiuni ?" sigur raman. Asta nu inseamna ca este si preocuparea disciplinei noastre , felul in care se si construiesc raspunsurile . Ar fii fascinant sa vedem in ce masura exista o perceptie de rasa de exemplu la nivel global si care este dinamica acestei perceptii , dar sigur ne ducem catre studii antropologice sau sociologice . Cu siguranta daca aveti interes in acest domeniu veti gasi si in aceasta directie studii care sa va sprijine curiozitatea . Daca exista intrebari in legatura cu aceste constructii ale identitatii noi putem sa deschidem oricand la seminar o astfel de topica alaturi de cele pe care deja le-am deschis .

Continuand prezentarea pe stadii si problematica stadialitatii , criteriile diferentierii stadiilor dezvoltarii psihice ,conform Ursula Schiopu si Emil Verza , sunt in primul rand tipul fundamental de activitate iar apoi tipul de relatii implicate .

Sigur , vorbim despre criteriile operationale la nivelul perioadei adolescentei si mai ales a perioadei adulte .

Conform acelorasi autori , iata , urmatoarele subetape si caracteristicile acestora pentru perioada adulta .

Autorii sunt impreuna de acord ca perioada adulta se deschide in jururl varstei de 35 de ani . Ca urmare , prima perioada este intre 35 si 45 de ani - varsta adulta caraterizata , spun autorii , de stabilitate , de implantatie profesionala intensa , de acumulari in plan actional sau de activitate cumulativa si cand spunem acest lucru ne referim la nivele de implicare si nivele de analiza a actiunii umane in plan social , profesional etc. Si sigur este o perioada caracterizata dupa acetsi autori de o activitate profund creatoare .

Ne intoarcem la explicatia creativitatii in aceasta perioada , amintindu-va ca nu ne referim la creativitate in sesnul de crearea unor valori cu aspect unic , ci ne referim la creativitatea de tip comportamental actional si la valoarea adaugata prin actiune legatade individ . Adica tot ceea ce individul realizeaza in munca sa , in relatiile sale socio-profesionale are valoare creativa in raport cu dezvoltarea de pana atunci si in raport cu valoarea sociala . Asta nu inseamna ca toata lumea o sa ia premiul Nobel de indata ce trece de varsta de 35 de ani asa cum spuneam si cand vorbeam despre originalitate si problematica originalitatii ,cum se deschide ea in adolescenta .

Statusurile si rolurile in aceasta perioada incep sa fie din ce in ce mai incarcate de responsabilitati mai ales pentru faptul ca ,spun autorii , copii incep sa frecventeze scoala si prin aceasta creste dimensiunea sau valoarea subidentitatii parentale . Poate ca o sa va intebati care este motivul pentru care pana acum aceasta nu era incarcata de responsabilitate caci doar copii mergeau l agradinita . Sigur ca responsabilitatea este asociata si cu o mai mare vizibilitate sociala a aprentalitatii datorita intrarii copiilor in sistemul de educatie in institutie in mod oficial . Responsabilitatile parentale sunt mai mari . Daca , pana acum participarea parintilor la sedinta la gradinita nu era semnificativa decat paote dintr-un motiv economic ( cum sa mai participam la decorarea si utilarea gradinitei ) de acum dezvoltarea copilului are in consultatiile dintre scoala si familie un rol important precum si performantele scolare care in contextul culturii noastre raman fundamentale si nu numai atunci cand este vorba de acest tip de consultare .

Sigur ca , daca e sa facem o paranteza vis-a-vis de acest mod de comunicare intre scoal asi familie avem foarte mult de lucru si de vorbit . Aceasta este o tema . Pentru ca m-ati rugat sa punctam atunci cand este vorba de aceste subiecte ce pot fii dezvoltate sub forma unui studiu sau a unui referat , amandoua posibilitatile sunt valide pentru aceasta problematica si ne intrebam in ce masura are impact asupra cresterii si dezvoltarii copilului . Impactul este foarte mare .In tendinta actuala in privinta educatiei este de o mai mare implicare a familiei si sigur a parintilor in ceea ce inseamana activitatea scolara . Ne punem intrebarea daca lucrul acesta nu a fost asa si pana acum in masura in care temele pentru acasa erau in seama parintilor si in responsabilitatea parintilor iar copilul , in aceasta activitate independenta era incredintat suprevegherii parentale .

Cunoasteti atitudinea scolii este una la sedintele respective si prin aceasta avem si imaginea modalitatii de relatie intre scoala si familie . Care este atitudinea ? Cum se raporteaza scoala sau cum se raporteaza cadrul didactic ( profesor , invatator ) la parinte?

Mai intai , sa privim analiza situationala , analiza configuratiei . Cum se petrec lucrurile ? Cum este punerea in situatie ? Cum se desfasoara aceste activitati ?

La sedinta cu parintii . Da. Si cum este asezata aaceasta sedinta ? In cerc ? La o intalnire in jurul unei mese rotunde ? Nu . Dar cum ? - Parintii stau cuminti in banca iar profesorul sta la catedra . Este un schimb de rol ,aproape inefabil , pe care parintele il face cu copilul . Care este consecinta , puteti presupune ? Cum "apare" parintele acasa in consecinta acestui schimb de rol ? Identificat cu copilul .Ca urmare modalitatea in care se pune problema reglementarii situatiilor educationale este una ce vine din interiorul identificarii . Va invit sa reflectati asupra acestui schimb de rol . Va spuneam si data trecuta cat de puternic este acest instrument al schimbului de rol si sa reflectati putin la consecintele in dinamica parentalitatii si la ceea ce inseamna relatia dintre scoala si familie. Iata cat de vast este acest subiect .

Intorcandu-ne la faptul ca subidentitatea parentala creste in aceasta perioada de varsta , iata ca are motive : este mai incarcata de responsabilitati . De ce tip este responsabilizarea , ramane sa continuam sa reflectam si poate sa dezbatem la seminar .

Perioada urmatoare intre 45 si 55 de ani este , spun autorii , perioada adulta propriu-zisa , unde continua dezvoltarea planurilor profesionale dar si sociale si are loc diminuarea - spun autorii - a subidentitatilor de sot si parinte .

Deasemenea ,autorii precizeaza ca evolutia feminina sau evolutia femeilor ce sunt cuprinse in aceste interval de vartsa este relativ mai tensionata si este mai incarcata de anxietati si dependenta de stare sau dipozitie pe fondul unui substrat hormonal biologic . Este vorba despre - pentru multe dintre femei - de instalarea menopauzei . In aceasta perioada de varsta am avut numeroase cliente care raportau ca nivelul anxietatii este ata de crescut incat devine handicapant . Capacitatea lor de a-si desfasura rolurile in familie si in profesiune se micsoreaza mult. Apar , deasemenea , datorita acestui proces biologic hormonal , numeroase probleme si in legatura cu identitatea . Femeia , in aceasta perioada , pierde din identitatea ei o latura semnificativa legata de reproducere si intrebarea este : " Daca nu mai pot fii mama , ce mai ramane ?" Unele femei sunt pregatite pentru a descoperii noi valente ale feminitatii in aceasta perioada , sigur , pot devenii bunici , desi e cam timpuriu . In contemporaneitate lucrul acesta nu se petrece atat de rapid ca pe vremuri ,motiv pentru care , poate , pentru femei in deceniile anterioare era mai simplu . Dar sigur ca unele dintre femei pot fii complet nepregatite mai ales ca asa cum spuneam in legatura cu maturizarea timpurie a preadolescentilor , cum vorbeam despre scaderea varstei in intrarea in pubertate despre asemenea fenomencu substrat biologic profund , tot asa putem vorbi acum despre studii ce raporteaza o crestere sau ridicare a nivelului de varsta la menopauza.

Concluziile cercetatorilor nu sunt unitare , insa dintre cele care pot sa ne intereseze si pe noi si cu impact la nivelul vietii psihice sunt concluziile legate de dinamica accentuata , aglomerata a persoanei adulte si cresterea nivelului de stres. Ceea ce inseamna ca un nivel mai ridicat de stres poate conduce la un debut timpuriu al perioadei de menopauza .

De asociat acestei problematici sunt si aspecte legate de fiziologie si de fragilitate fiziologica , risc mai inalt de imbolnaviri . Este o eprioada extrem de dificila pentru femei si tot ceea ce inseamna tratamentul de sustinere si de suport pentru prelungirea perioadei de intrare in menopauza are la baza cresterea perioadei de fertilitate si reducerea riscului de imbolnavire pentru femeia matura .

A-III-a etapa , cea de la 55 la 65 de ani este deasemenea inclusa perioadei adulte dar perioadei adulte prelungite ce este caracterizata in principal , spun autorii, de diminuarea fortelor fizice . Este , asa cum spuneam , o perioada critica mai ales pentru femei , fragilizarea lor fizica fiind evidenta . este momentul diminuarii a celor 4 subidentitati despre care am vorbit intr-un mod variat si inegal . Are loc un proces important si anume - denuclearizarea familiei si diminuarea pana la anulare a subidentitatii profesionale - este momentul corespunzator retragerii din viata profesionala , retragerea din viata aciva din momentul pensionarii .

Cea de-a - III - perioada este caracterizata , deasemenea , de faptul ca ramane activa (si acesta e un lucru important ce tine de dinamica individului ) ramane activa sub identitatea maritala sis cea social-culturala si are loc tranzitia catre varstele de regresie .

Sigur ca putem vorbi despre faptul ca ramne activa subidentitatea maritala acolo unde este cazul cand incepem sa particularizam si sigur ne putem pune problema daca in societatea romaneasca putem sa vorbim despre ramanerea in stare activa a subidentitatii social-culturala . Este aceasta o afirmatie realista cu privire la persoanele ce sunt in perioada de pana la 65 de ani sau nu ? Este o afirmatie realista aceea cum ca inchiderea vietii profesionale nu presupune si retragerea din viata sociala si mai ales , ce este viata sociala pentru persoanele de la 60 la 75 sau la 70 de ani ?

Cultura si societatea noastra arata in mare masura o corelatie intensa intre ceea ce insemana retragerea din viata profesionala si retragerea din viata sociala.

De multe ori ne intalnim cu ceea ce si pe voi v-a impresionat , respectiv izolarea persoanelor vartsnice . Izolarea din punct de vedere (d.p.d.v) social , sigur la care se adauga si ipostazele din ce in ce mai dramatice , de pauperizare a acestui segment de populatie .

Continuand prezentarea , perioada adulta dominata de tinerete dupa White si cercetari in jurul anilor 70-75 arata ca ea este una dintre cele mai importante perioade mai ales datorita multiplelor structuri care solodifica acum si ca urmare autorul identifica 4 directii caracteristice de dezvoltare :

- stabilitatea identitatii E-ului , este ceea ce noi am discutat despre nasterea acestei problematici , preocupari a Sinelui legate de identitate . Iata , acum vorbim despre stabilitate la aceste nivel .

- independenta relatiilor personale ;

-cresterea intereselor ;

- umanizarea valorilor.

Tot legat de stadialitate - legat de stadiile perioadei adulte - ceea ce ne propun Levinson , Erikson , Vaillant si C. Gould ( profa explica un grafic ):

in primul rand putem sa urmarim comparatia intre aceste perspective ; pe verticala (acolo unde avem ceea ce Levinson propune ) avem tranzitia la perioada adulta dupa care urmeaza perioada adulta propiru-zisa in care vorbim despre tranzitia varstei de 30 de ani ;perioada relativa de echilibru este cea care urmeaza in jurul varstei de 35 de ani - tranzitia catre mijlocul vietii asociata cu criza de la mijlocul vietii ; intre 45 si 50 de ani perioada adulta mijlocie pana la 55 de ani ; tranzitia catre varsta de 50 Perioada adulta cu varf de maxim , spune Levinson , sau cea de-a II a "inflorire" - de la 60 de ani , tranzitia catre perioada adulta tarzie si pana la 70 de ani -perioada adulta tarzie.

C.Gould ne propune o varianta mai simpla si se refera la perioada de pana la 20 de ani - perioada caracterizata de parasirea lumii parintilor . Dinamica psihologica fiind invadata de aceasta problematica pe varii dimensiuni. Apoi ne vorbeste in varstei de 25 de ani de ipostaza copilul nimanui .Aoi vorbeste despre perioada din jurul varstei de 30 de ani ca despre o perioada de intensa deschidere dupa care aseaza reperu; la 35 de ani legat de mijlocul vietii pana la 40 , 45 de ani . insemnand ca speranta de viata poatse fii si ea cu usurinta calculata. Daca acesta este mijlocul , ne cam putem imagina unde se afla finalul .

Sigur , Vaillant alaturi de Erikson ne propune ipostaze cu care dvs. Sunteti familiarizati deja , de pana la 20 de ani legate de identitate .

Problematica legata de identitate VERSUS confuzia rolurilor

-perioada de pana la 20 de ani legata de confuzia rolurilor se refera la , in primul rand , experimentarea rolurilor si prelucrarea concluziilor experimentelor . De aici si confuzia . Erikson arata ca individul uman are nevoie sa incerce ipostaze de rol si adaptarea sau adoptarea rolurilor respective vor fii in consecinta acestor experiente . Sigur ca putem vorbi inclusiv de experimentarea rolurilor fundamentale: acelea de barbat si de femeie .uneori impreuna , in sensul in care inclusiv identitatea sexuala trece prin intrebari legate de directie . Problematica aceasta este tratata mai degraba cu viziune psihanalitica , asa cum va amintiti , noi ,am prezentat in dezvoltarea psihosexuala si ceea ce ne propune Erikson pentru aceasta perioada nu are accentele de patologie despre care vorbeste Freud . Cu toate acestea , Erikson , accepta ca identitatea sexuala este deasemenea provocata , asezata si reasezata in functie de istoria de dezvoltare anterioara psihosexuala a individului .

Problematica legata de intimitate VERSUS izolare

-perioada de pana la 35 de ani , sigur, la fel se intampla cu toate celelalte planuri ale identitatii , vorbim de intimitate versus izolare si sigur ,aici ,v orbim despre intimitate in sensul nu acela comun - al realizarii intimitatii numai in plan fizic , in sensul relatiilor sexuale - ci intimitate in sensul in care , va amintiti , Erikson considera impartasirea Eu-lui ,a Sine-lui cu celalalt .

Problematica legata de procreare VERSUS stagnare

Deasemenea , Erikson si vaillant sunt de acord in ceea ce priveste stadiul urmator care dureaza pana in jurul varstei de 55 de ani legat de procreare versus stagnare sau dezvoltare din perspectiva dezvoltarii individului .

Reproductie versus autoconstructie , spune Erikson si se refera la alegerea caii de constructie familiala si reconstructia identitatii din aceasta perspectiva sau alegerea variantei de autoconstructie prin solidificarea devenirii Eu-lui .

Sigur ca aceste optiuni in mod real nu asunt atat de disjuncte . Individul uman nu face in mod sever o alegere in detrimentul celeilalte, in cele mai multe cazuri individul uman incerca sa armonizeze cele 2 tendinte semnificative care dupa cum vedeti in perspectiva Erikson - Vaillant domina perioada adulta -adica , adultul pe de o parte are aceasta tendinta si nevoie de a construi in zona familiei si nevoia de a construi mai departe pe sine asa cum a facut pana in perioada respectiva.

Identitate VERSUS disperare

- ultima ipostaza a maturitatii este cea legata de identitate versus disperare . Identitate in sensul integritatii Eu-lui . Integritatea Eu-lui versus disperare . Aceste elemente care caracterizeaza periplul individului uman in viata adulta asezate in oglinda , perspective diferite la care dvs. Puteti reflecta si veti gasi cu siguranta ca multe dintre ele nu sunt disjuncte ci sunt armonica sau se completeaza reciproc.

Am prezentat foarte pe scurt perspectiva lui C. Gould cu privire la dezvoltarea individului iata aceasta perspectiva si pe larg . El vorbeste despre elevarea de dominanta ca fiind centrata perioadei de la 16 la 18 ani , axa comportamentala fiind lupta pentru castigarea independentei .

Perioada de pana la 22 de ani este cea dominata de parasirea familiei unde caracteristica este construirea relatiilor de prietenie ca substitute ale familiei .

De la 22 la 28 de ani , autorul considera ca ne aflam in perioada constructiei unei vieti functionale , a vietii active efective.

De la 29 la 34 de ani este considerata a fii perioada crizei de evaluare - o perspectiva similara cu cea a lui Levinson pe care o vom analiza in profunzime si vom vorbi acolo despre aceasta criza a mijlocului vietii sau criza de evaluare .

Pana la 43 de ani vorbim despre criza relativa la incheierea perioadei de tinerete si deci parasirea unei perioade semnificative si importante din viata individului si consecintele vis-a-vis de aceasta ;

Pana la 50 de ani vorbim de etapa in care individul atinge o relativa stabilitate si de la 50 de ani mai departe ,autorul vorbeste de maturitatea deplina . aceasta este atunci cand adultul este axat pe valorizarea activitatilor zilnice in detrimentul planurilor de lunga durata . Asa descrie autorul aceasta perspectiva .

Sa reflectam impreuna la aceasta afirmatie :

Ceea ce autorul doreste sa spuna nu este ceva nou , insa ascultand cu atentie afirmatia , axarea presupune sa intelegem axarea pe "aici" si "acum" - axarea pe prezent .

"A fii " si "a trai"" in prezent este un desiderat ce tine de dezvoltarea umana si este recomandat individului uman in toata perioada de la inceputul tineretii din perioada adolescentei si , iata ca , se presupune ca el poate atinge aceasta dimensiune abia acum in aceasta perioada de varsta , in sensul acesta . De ce ? Explicatia vine mai degraba din filosofia orientala in care afirmatia ca : "trecutul nu exista , viitorul nu exista , ceea ce exista este doar prezentul " a devenit corp comun cu ceea ce sunt si perspectivele occidentale asupra realitatii . Sigur ca e de bun simt sa spunem lucrul acesta dar oare ce se intampla cu individul uman , traieste el in prezent sau nu ?

Incercati sa faceti urmatorul exercitiu , daca doriti sa notati cateva elemente care va vin in minte in timpul acestui exercitiu .

Cat din ceea ce faceti dvs. Este orientat in "aici" si "acum " si cat este orientat catre viitor ? Cat din viata dvs.interioara este proiectata in viitor si cat din ea este ca o contemplare a trecutului, fie a trecutului imediat ca evenimente ce s-au petrecut ieri , alaltaieri , acum o saptamana? Ce mi-a spus mama? Ce mi-a spus seful ? Ce s-a petrecut cand am fost primul la slujba ? Sau ce intamplari am avut in trecutul recent sau poate in cel indepartat cand am trait primele momente ale intalnirii cu partenerul de acum sau partenerul de viata ? sau preocuparea pentru cum va fii examenul de licenta ? Catre ce master sa ma indrept ? Catre ce perspectiva profesionala si cat din activitatea dvs. Interioara este cu adevarat legata de ceea ce se intampla astazi , "aici" si "acum" ? Cati dintre dvs. Sunt centrati efectiv pe prezent ?

Daca veti face acest exercitiu si apoi va veti consulta , veti constata ca poate multi dintre cei ce lucreaza deja de ani in terapie sau care lucreaza direct cu beneficiari si au acces la asemenea rapoarte stiu ca , da , individul uman este mai cu seama in trecut sau viitor prin aceste preocupari , planificari sau reconsiderari ale trecutului decat in prezent .

Criticile aduse majoritatii studiilor privind perioada adulta si adultii in general , precum si dezvoltarii acestora [ studii care incep cu Erikson si continua cu Levinson ca reprezentanti semnificativi si teoreticieni de baza ai perioadei ] au pus in evidenta faptul ca dezvoltarea femeii in perioada adulta este diferita in unele aspecte specifice .

De exemplu , din perspectiva eriksoniana multe femei ajung la intimitate inainte de a incheia procesul formarii identitatii . Atentie, reamintim ca este vorba despre impartasire alaturi de intimitatea pe alte planuri : vorbim despre impartasirea Sine-lui .

Erikson spune ca femeia este mai cu seama inclinata catre a impartasi Sinele sau chiar inainte de constituirea completa a identitatii . Care sunt consecintele acestui lucru , putem sa invitam la discutie si ea este extrem de vasta .

Pe de alta parte , din perspectiva lui Levinson , mai multe femei urmeaza stadiile propuse de el pentru barbati , dar femeile , spune Levinson , trec prin stadiile respective intr-o maniera diferita . De exemplu , femeile vad cariera in mod diferit fata de barbati sau perspectiva lor asupra dezvoltarii in cariera este diferita si au tendinta de a lega aceasta problematica mai degraba de problematica sigurantei , de a o trata ca pe o asigurare decat ca pe un scop primordial al planului de viata .

Sigur ca aceste element arata ca daca acest plan al dezvoltarii in cariera nu e primordial altceva devine sau se afla in lumina primordialitatii .Si ce altceva ar putea fii ? Sigur este vorba despre alegerea despre care vorbeste Erikson intre viata de familie si viata profesionala . Levinson spune ca femeile tind sa faca timpuriu aceasta alegere si iata care este ea.

Problemele legate de echilibrul rolurilor din familie si din profesie sunt mai importante pentru femei ,spune Levinson , decat pentru barbati . Asadar , echilibrul rolurilor : profesionale, maritale , parentale etse o preocupare mai degraba a femeii. Respectiv ,cum sa fiu si mama si profesionista si femeie si sotie si poate fiica parintilor in acelasi timp ? Aceasta este o paleta de preocupari ce diferentiaza ,spune autorul , dinamica rolurilor feminine in perioada aceasta de cele masculine . Prin urmare , femeile traiesc diferit criza de la 30 de ani iar cele mai multe dintre ele in aceasta perioada doar schimba prioritatile pe care le-au stabilit la varsta de 20 de ani . De exemplu : prioritatile legate de familie ce cele legate de profesiune sau invers . Daca la 20 de ani femeia a optat pentru profesie in perioada ulterioara va opta pentru familie si invers .

Deasemenea , se pot adauga componente noi iar toate aceste alegeri cu care se confrunta compun starea de stres a perioadei respective . Ca urmare , corelam cu ceea ce mentionam mai devreme ca in viata femeii se pare ca nivelul de stres datorita complexitatii acestor roluri pe care si le asuma este mai mare si problematica bilogica , fiziologica -functionala este mai acuta

Reevaluarea asociata cu criza de la mijlocul vietii pentru barbati tinde sa se petreaca pentru femei undeva mai devreme in intervalul descris . De exemplu pentru femei , in cazul celor care nu au avut copii pana in perioada de 30 de ani , Levinson spune ca exista presiunea reevaluarii problematicii si presiunea luarii unei decizii .

Varsta primiparelor ( adica femei care sunt la primul copil ) a scazut foarte mult sau s-a ridicat depinde din ce perspectiva privim putem spune ca pentru multe femei aceasta este o preocupare intensa ca si problematica legata de fertilitate care a crescut foarte mult nu neaparat doar pentru ca se pare ci studiile ne sprijina in acest sens.

Sunt la nivel general , global probleme mai mari de fertilitate decat anterior : vorbim de radiatii , vorbim de poluare etc. dar si pentru ca atunci cand vorbim despre primipare dupa varsta de 30 de ani deja vorbim despre problematica cu risc asa cum am mai discutat pe aceasta tema cand vorbeam despre viata intrauterina , cresterea si dezvoltarea in acea perioada.

Sigur ca perioada adulta este una dintre perioadele cele mai pline de variatii si deci mai greu de construit o periodizare in pofida propunerilor de periodizare , majoritatea autorilor recunosc faptul ca adultii trec prin stadiile pe care ei le propun pe paliere mai largi mai flexibile sau mai variate .

Pe de alta parte , trebuie sa adaugam si faptul ca fiecare aspect al dezvoltarii adultului pe fiecare stadiu sau substadiu este trait diferit el fiind profund afectat de cel putin 2 elemente si anume : primul se refera la contextul individual de viata de care neaparat trebuie sa tinem cont atunci cand vorbim despre etapele vietii adulte si de propriile trasaturi de personalitate caci de acum vorbim despre ceva ce s-a dezvoltat si acum functioneaza .

Psihologia dezvoltarii varstelor , mai ales a celor adulte , s-a extins relativ recent .Investigatiile defenind-o ca pe o serie de etape legate de varsta dar si de evenimente de viata critice . Va aduceti aminte de perioade critice ? Cu acest concept ne-am mai intalnit in evolutia intrauterina . Iata ca ne intalnim din nou cu forma conceptului . iar aceste perioade de varsta critica sunt : casatoria , grija parentala , divortul , somajul , pensionarea sau retragerea din viata activa , pierderea partenerului , decesul .

Aceste ipostaze critice de viata au darul de a modifica semnificativ dinamica din interiorul stadiilor si substadiilor despre care noi am vorbit pana acum . Si veti spune , poate , cum se intampla lucrul acesta ? Sigur ca divortul poate modifica dinamica sociala dar si economica a familiei monoparentale , poate modifica semnificativ dinamica relatiei si configuratia rolurilor parentale , sigur , pierderea partenerului , vaduvia - propune elemente de dinamica psihologica specifica . Luand doar 2 dintre aceste aspecte ,ele nemaivorbind despre problematica dezvoltarii rolului parental care , in functie de dinamica lui , se structureaza si dinamica familiala Intr-un fel traieste o dinamica o familie cu copii mici si alta dinamica o familie cu copii mari sau alta dinamica familia cu copii ce sunt in perioada de "parasire" a cuibului .

O teorie care cuprinde intreg parcursul vietii este cea a lui Erikson asa cum stiti , elaborata odata cu lucrarea "Childhood and Society" aparuta in 1963.

Studii insa mai recente asupra teoriei pe care o avanseaza Erikson in anii `60 , studii conduse de Block in anii `70-`80 au sprijinit afirmatia si teoria lui Erikson conform careia "schimbarile de personalitate apar si in perioada adulta ". Iata ca , desi , majoritatea stduiilor afirma in plan teoretic general ca procesul constituirii personalitatii se incheie undeva in jurul varstei de 25 de ani , studiile recente arata ca procesul poate continua sau poate fi vorba despre modificari desigur semnificative . Aceleasi studii au aratat ca adolescenta , de data aceatsa nu vorbim despre teorii ci vorbim despre studii, este o perioada importanta in dezvoltarea personalitatii si in acest sens , iata , studiul longitudinal .dezvoltat de Kahn si colaboratorii sai in jurul anului 1985. Mai rare aceste studii si de aceea sunt valoroase . El sustine ca afirmatia lui Erikson este realista ,legata de stabilitatea si stabilirea identitatii in adolescenta si ca are o importanta cruciala pentru relatiile intime de mai tarziu .

Am mai facut referire la aceasta problematica la relatia intre constructia identitatii si relatiile ulterioare dezvoltate in perioada adulta . Studiul acesta pune in evidenta un scor scazut la probele de identitate in 1963 - perioada cand subiectii se aflau in adolescenta , s-a corelat cu situatia maritala din finalul studiului longitudinal adica peste 20 de ani . Asadar , iata , este important sa revenim asupra ideii aceleia cum ca procente importante si semnificative pentru perioada adulta au loc in adolescenta .

Continuam cu prezentarea teoriei lui Levinson cuprinsa in lucrarea "The Seasons of a Man`s Life" . Daniel Levinson sustine ca cei mai multi adulti considera ca viata incepe la 40 de nai dar deasemenea simarea anxietate incepe tot atunci , asta daca ar fi sa-l citam pe el . Conform acestei teorii , la aceasta varsta se peterece tranzitia de la anii tineretii la perioada adulta iar lucrul acesta nu este nicidecum insotit de optimism si de sperante prea mari pentru viitor asa cum ne-am putea astepta . Iata ca fiinta umana in aceasta perspectiva teoretica nu este foarte bucuroasa ca avanseaza in interiorul acestei varste . Teoria s-a bazat pe interviuri cu 40 de barbati americani cu varste intre 35 si 40 de ani . Prelucrarea interviurilor adat posibilitatea lui Levinson sa schiteze cele 4 "anotimpuri" ale vietii , celebre de acum pentru tot ceea ce inseamna teoria in domeniu si anume :

-copilaria si adolescenta ;

-perioada adulta timpurie , dupa 20 de ani pana in jurul varstei de 45 de ani ;

-perioada adulta mijlocie , pana in jurul varstei de 65 de ani ;

-perioada adulta in regresie de la 60 in sus .

Studiul psihologic pe care-l realizeaza Levinson a relevat ca 80% din indivizii intervievati au trecut printr-o perioada de asemenea criza sau au raportat problematica careia se circumscrie criza si au trecut printr-o reevaluare personala a vietii de pana atunci in momentul tranzitiei varstei de mijloc . Levinson sustine , deasemenea , ca 20% dintre cei intervievati care nu au trecut printr-o asemenea criza sau nu au raportat-o , sunt de fapt , nu in afara ei ci intr-o faza a negarii si ca ei vor trece cu siguranta prin aceasta mai tarziu .

Alte cercetari se opun ideii conform careia toti indivizii trec cu siguranta sau in buna masura prin aceleasi etape si mai ales prin aceleasi tipuri de criza argumentand mai ales in legatura cu diferentele sociale , diferentele culturale sau diferentele religioase . Cercetari polemice ce au continut critici la adresa studiilor lui Levinson au subliniat faptul ca el a concluzionat in baza studiilor realizate pe o populatie numai de barbati , toti nascuti in America in perioada crizei economice din anii `30 si respectiv intr-o perioada caracterizata de recesiune economica . Daca ar fii sa facem o paranteza , iata-ne din nou intr-o asemenea criza , putem intelege singuri care sunt elementele ce descriu o asemenea perioada din p. de v. social- cultural , economic si care ar fii impactul la nivelul dezvoltarii individului .

Levinson nu sustine ca strabaterea acestei crize este determinata de o nivelare de motivatii si aceasta nu face ca indivizii ce o intampina sa fie mai putin mici prin personalitatea lor . El spune insa ca exista o succesiune de baza in etapele prin care adultul trece sau etapele varstei adulte si ca fiecare "anotimp" al vietii este caracterizat de anume elemente specifice iar experienta de viata a unei eprsoane este influentata de probleme fiziologice dar si sociale , de contextul de viata si de momentul sau "anotimpul" din viata individului in care are loc acea experienta .

De exemplu : daca are loc casatoria intr-o perioada a vietii sau alta , sigur ca mult din dinamica persoanelor respective se modifica. Spune si Levinson , intr-un fel se traieste experienta de a deveni parinte la 20 de ani si in alt fel este traita la 40 de ani . Stiti si dvs. Ca de multe ori se vorbeste de copii facuti la batranete si despre faptul ca sunt altfel crescuti si ca difera mult atitudinile parentale fata de cele cu care media este obisnuita . De multe ori exista aceasta stereotipie sau de perceptie asupra celor care sunt crescuti de parinti asa-zis mai "in varsta " . Sau in cazul in care copilul este conceput la 40 de ani la 20 de ani ai copilului , parintele are 60 de ani si diferenta etse foarte mare comparativ cu situatia inversa : un parinte la 40 de ani cu copil de 20 de ani .

Cu ata mai mult cu cat dinamica si diferenta intre profilul generational in ultima vreme este mai mare cu atat mai mult ne punem intrebarea daca intradevar este acesta un fapt semnificativ ? Care sunt consecintele ? s.a.m.d.

Sigur ca si aceasta problematica este utopica , asupra careia dvs. Puteti reflecta fie intr-un referat fie intr-o microcercetare pentru a obtine date sau pentru a extinde preocuparea legata de asemenea situatii . Asta presupune desigur sa lucrati cu grupuri comparative . Ar fii insa dificil sa gasiti tineri care au 20 de ani ai caror parinti au 60 sau peste 60 de ani . Sigur ca ati observat deja diferenta ( si am vorbit mult despre asta si in semestrul trecut ) intre stilul parental si felul in care acelasi individ este bunic si dezvolta un stil de ducatie din rolul de bunic .

Daca atunci cand a avut 40 de ani si a fost in disputa legat de rol parenntal si cum este el ca parinte la 60 de ani , perspectiva asupra parentalitatii poate sa se schimbe semnificativ.