Caracteristicile dezvoltarii sexuale la adolescent

Caracteristicile dezvoltarii sexuale la adolescent

In aceasta perioada exista cateva caracteristici fundamentale ale dezvoltarii psihosexuale:

Dezvoltarea fizica a corpului si a organelor sexuale;

Inceputul manifestarilor fiziologice ale sexualitatii; la fete, asta inseamna cresterea sanilor, aparitia parului axial si pubian, a menstrelor; la baieti, se modifica vocea, apare pilozitatea, primele polutii.

La adolescenta apare furtuna hormonala, ceea ce determina modificari de comportament, in sensul aparitiei instabilitatii afective la fete si a conduitelor agresive la baieti. De asemenea, se accentueaza tensiune sexuala care se cere a fi descarcata, fie prin masturbare, fie prin act sexual. Are loc o intensificare a manifestarilor masturbatorii, mai ales la baieti;

Primele relatii sexuale si primele manifestari ale dificultatilor si patologiei sexuale. Relatiile sexuale sunt de regula de scurta durata, fara mentinerea pe perioade indelungate a aceluiasi partener, datorita instabilitatii emotionale specifice varstei. Cei mai multi adolescenti percep actul sexual ca sport, ca manifestare a virilitatii lor, in timp ce fetele adolescente tind sa asocieze sexul cu dragostea (sau indragostirea). Din pacate, datorita acestei imaturitati, a necunoasterii fiziologiei si anatomiei organelor sexuale si/sau a metodelor contraceptive, a carentelor afective din familiile de origine, multi adolescenti se confrunta cu aparitia unor sarcini nedorite sau copii nedoriti. Aceasta postura de parinte-adolescent este dificila, deoarece cei mai multi dintre ei nu sunt pregatiti pentru acest rol; in plus, ei sunt pusi in situatia de a renunta la visele lor si a lua un nou drum de evolutie personala.

Participarea la grupurile de egali, prieteni si existenta modelelor de rol sexual;

Incercarile de stabilire a unui sistem propriu de valori, inclusiv fata de sexualitate;

Definitivarea identitatii psihosexuale, in care rolul fundamental le revine parintilor sau substitutelor parentale.

Voi da mai multa atentie procesului de consolidare a identitatii sexuale, deoarece acesta se realizeaza in primul rand in trinughiul familial. Pentru aceasta, am ales sa iti prezint un material realizat de colega mea Elena Anghel, care este foarte interesata de aceasta problematica, studiind in special disfunctiile de sex-rol ale adolescentilor. Sunt convinsa ca ceea ce a scris ea te va ajuta sa intelegi cum contribuie interactiunea parinti-copii la formarea sex-rolului.

Triunghiul familial - fundamentul constructiei psihosexuale (autor Elena Anghel)

Copilul nu se situeaza pe o axa tata - fiica sau mama - fiu. El traieste in primul rand intr-un triunghi tata - mama - copil si participa cu toata fiinta sa la relatia familiala. Traieste intr-o simbioza extrem de puternica cu cuplul parental incat se poate simti raspunzator de toate neintelegerile si momentele de separare ale acestora. Realitatea cuplului parental simbolizeaza in ochii copilului complementaritatea contrariilor ce asigura mentinerea lumii, motiv pentru care acesta tine foarte mult la mentinerea unitatii cuplului parintilor sai. Predispozitia lui naturala pentru adaptarea echilibrata la mediu, ii permit copilului sa-si gaseasca in mod spontan un tata sau o mama de substitut in conditiile in care cei naturali nu raspund nevoilor sale fundamentale. Rezulta deci ca toate figurile care au participat mai mult sau mai putin la cresterea copilului participa si la formarea complexelor parentale. Un bunic afectuos poate compensa figura unui tata insensibil, reechilibrand astfel incarcatura emotionala a complexului patern. Important este sa existe cineva in preajma copilului. Drama multor copii contemporani de aici vine: sunt lipsiti de repere. Cand amandoi parintii lucreaza de dimineata pana seara, nu mai au timp si energia necesara sa-si petreaca ceva vreme cu copii lor. Acestia cresc intr-un fel de vid, iar imaginile parentale pozitive nici macar nu au sansa sa apara. Identitatea masculina sau feminina a copilului ramane nedefinita. Un aspect decisiv pentru formarea identitatii psihosexuale este climatul psihic pe care il creeaza acasa ambii parinti, "climat care conditioneaza profund procesele arhetipale constelate si complexele formate. Succesul sau esecul individului in relationarea cu membrii sexului opus este in mare parte determinat de experienta extensiva traita in copilarie prin interactiunile repetate dintre tatal si mama sa si, de asemenea, de relatia individuala a parintilor cu copilul lor. In acest context, valoarea personala atribuita de fiecare parinte celuilalt este in mod special semnificativa pentru dezvoltarea sexuala a copilului." (M. Minulescu, 2001, p. 177-178)

"Formarea complexului contrasexual anima este prilejuita de existenta in psihicul obiectiv a imaginii colective a femeii, imagine mostenita care exista in interiorul barbatului, cu ajutorul careia intelege natura feminina. De-a lungul dezvoltarii, baiatul isi reprima manifestarea unor calitati, trasaturi feminine sau inclinatii naturale, care sunt definite cultural ca inacceptabile pentru identitatea sexuala a eului. Toate aceste continuturi se grupeaza in jurul imaginii arhetipale. La aceste fatete mai contribuie experientele prilejuite de contactele reale pe care barbatul le-a trait cu feminitatea in toate ipostazele ei, in timpul vietii sale. Dintre acestea din urma, desigur, semnificativa este relatia subiectiva cu propria mama. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste originea si sursele complexului animus la femeie. Datele empirice demonstreaza ca, in mare masura, caracterul animei este determinat de natura subiectiva si obiectiva a relatiilor cu mama. In acest sens, daca mama are o influenta negativa asupra baiatului, anima se va exprima prin conduite irepresibile in care se manifesta iritabilitate, depresie, incertitudine, insecuritate, susceptibilitate. In aceeasi ecuatie intra si conduite dominate de teama de boli, de accidente, de dispozitii sumbre si de idei suicidare. In situatia unor influente pozitive si a unei relatii pozitive baiat-mama -de care insa acesta nu se poate elibera - anima astfel structurata va influenta prin sentimentalism, susceptibilitate si vulnerabilitati afective, hipersensibilitate".

Animus apare ca personificare masculina a inconstientului feminin si este in mod fundamental influentat de relatia reala, dar mai ales subiectiva a fetitei cu tatal ei. Caracteristic pentru o influenta parentala negativa este rigiditatea opiniilor dublata de un comportament dur, implacabil, rece, incapatanat, insensibil. In stadiul de identificare influenta animusului negativ e vizibila in pasivitatea si paralizia tuturor sentimentelor.

In faza de proiectie, caracteristica pentru adolescenta, dar nu numai, identificarea inconstienta a unei alte persoane cu imaginea animei/animusului este zdruncinata in primul rand de artificialitatea unor atribuiri care nu au consistenta in personalitatea femeii/barbatului respectiv. Pe masura ce proiectiile sunt retrase, prin procesul de constientizare, relatia tinde sa capete din ce in ce mai mult atributul de autenticitate. "In acest sens, anima pentru barbat si animusul pentru femeie au functia de a largi sfera constiintei prin integrarea unor continuturi care permit eului schimbari de atitudini, noi perspective. Este posibila, asadar, prin constientizarea unor elemente ale animei / animusului extensia Eului, prin auto-intelegere si autocunoastere." (M. Minulescu, 2001, p. 54- 55)

Tipurile de relatie parinte - copil care isi pun amprenta asupra formarii identitatii psihosexuale a adolescentilor - punctul de vedere al unui renumit analist jungian, de origine canadiana, profesor la universitatea din Quebec, Gabriel Lavallee (1993). (autor Elena Anghel)

Cuplul tata - fiica

Tatal tacut, tatal incestuos, tatal puritan si tatal tiranic sunt cele patru variante de tati identificate de autorul amintit mai sus.

Relatia cu un tata absent faciliteaza idealizarea acestuia de catre fiica sa si determina formarea unei femei care incearca cu toata fiinta ei sa se faca placuta, sa fie in centrul atentiei tuturor. De timpuriu, fetita ajunge sa creada ca tatal ei nu-i vorbeste pentru ca nu este destul de frumoasa sau de inteligenta, sau destul de buna pentru a fi iubita. Ajunge chiar sa se simta vinovata de tacerea tatalui si incepe sa se submineze: "Nu sunt interesanta. Nimeni nu ma place. Nimeni nu ma vrea." Din acest moment tanara incepe sa-si teasa destinul amoros, caci, daca pe de o parte se subestimeaza, pe de alta idealizeaza barbatul si umple golul cu fantasma printului din poveste. "Intr-o zi printul meu va veni" s-ar putea traduce in multe cazuri: "intr-o zi tatal meu va veni, imi va vorbi si in sfarsit voi exista ca femeie." Este evident ca in aceasta situatie primele ei relatii vor avea un final catastrofal, deoarece nici un barbat nu va putea inlocui o imagine ideala de barbat. Sentimentul de a nu fi valoroasa si de a nu fi niciodata o femeie dorita o va marca intreaga viata, iar sansele ca ea sa aiba o viata de cuplu armonioasa sunt aproape inexistente.

Tatal incestuos, este cel care determina, de asemenea, mari probleme in asumarea si manifestarea rolurilor de sex adolescentelor. Victima abuzurilor sexuale este afectata grav atat in identitatea ei sexuala cat si in ceea ce priveste sentimentul ei de a exista. Acestor persoane le este foarte greu sa ramana in contact cu propria lor vietuire si sa intretina relatii de intimitate cu cei apropiati. Aceasta dificultate de a exista tradeaza o pretuire de sine care a fost total distrusa de gestul tatalui sau. Cand o fiica este victima unui incest, integritatea ei corporala este extrem de afectata, incat riscul de a se oferi oricarui barbat este foarte mare. Studiile dovedesc ca majoritatea prostituatelor sunt victime ale incestului. Pentru ca nu au fost respectate, nu izbutesc nici ele insele sa se respecte. Adesea isi urasc tatal si pe toti barbatii care le sunt clienti. Poate sa devina exhibitionista. Pentru a nu-i apartine tatalui, decide sa se ofere privirii tuturor.

Incestul afectiv este si el extrem de daunator pentru construirea identitatii psihosexuale a fetei. Tatal paraziteaza viata sexuala a fiicei, fiind incapabil s-o lase sa-si traiasca singura viata proprie. Este cazul copiilor parentificati - cei nevoiti sa devina parintii propriilor parinti. Acesti copii nu se pot separa de parinti pentru ca se simt culpabili daca i-ar abandona. Relatiile pe care le vor avea vor fi cu persoane extrem de dependente, la fel ca si parintii lor.

Tatal puritan se afla la antipodul tatalui incestuos. Acest puritanism exacerbat este motivat de aceeasi dorinta incestuoasa. La tatal incestuos exista trecerea la act, la tatal puritan se instaureaza interdictia sau nevoia de inhibitie a actului. In marea majoritate a cazurilor tatal nu se atinge de fiica sa adolescenta. Aceasta raceala si mai ales tacerea care o insoteste au efecte nefaste asupra fiicei sale. Printr-un astfel de comportament tatal ii poate provoca fetei sale adolescenta prima si cea mai mare suferinta din iubire. Cand ea incepe sa devina femeie, cand e mandra ca in sfarsit seamana mamei, un barbat, prin tacerea lui, ii spune ca atributele ei par a fi periculoase.

Doua tipuri de reactii ale fetei putem inregistra in acest caz: fie isi pune farmecele in evidenta pentru a seduce si a atrage atentia, fie, dimpotriva, incearca sa refuze diferenta sexuala purtand vesminte suficient de largi pentru a-si acoperi rotunjimile si a-si ascunde, in felul acesta, feminitatea.

Asadar, erosul patern, cand se manifesta in mod adecvat este un factor determinant in evolutia unei fete. El ajuta la dezvoltarea unui animus pozitiv, care sustine increderea in sine si spiritul de initiativa. Indiferent ca este absent fizic, absent cu gandul, distant, sau de-a dreptul abuziv, relatia pe care i-o ofera fiicei sale o raneste, iar ea va adopta comportamente reprezentand reactii la suferinta, dar care n-o vor vindeca si nu-i vor oferi posibilitatea sa-si integreze o identitate psihosexuala aducatoare de satisfactii personale in viata de cuplu.

Tatal tiranic sau despotic este cel care isi terorizeaza fiicele prin rigiditatea regulilor pe care le impun adolescentelor, din nevoia de a-si exercita controlul absolut asupra lor, gandindu-se ca in acest fel le pot proteja mai mult. Nu reusesc insa decat sa-i alimenteze orgoliul de a stapani si de a dispune si de a sadi in inima fiicelor lor puternice sentimente de ura si dorinta de razbunare. Adevarate amazoane ele se vor lupta cu stoicism cu toti barbatii din viata lor, ne-reusind sa se implineasca ca femei langa nici unul dintre ei.

Psihanalista americana, Linda Shierse-Leonard, in cartea sa "Fiica tatalui sau" surprinde o serie de atitudini pe care femeile le adopta ca reactie la traumele provocate de tata. Din perspectiva autoarei fetele pot ramane "eterne adolescente" sau, dimpotriva, pot devenii "amazoane"

Eternele adolescente sunt acele fiice care, private de sprijinul patern in dezvoltarea lor psihologica, raman prizoniere nevoii lor de a placea barbatilor sau adopta o atitudine de revolta, construindu-si o armura de nepatruns. Ele ii lasa pe altii sa le creioneze viata. Unei astfel de femei ii este foarte greu sa aiba initiativa si sa ia hotarari. In loc sa actioneze in propriul ei interes, prefera sa se adapteze la schimbarile pe care viata sau barbatii le hotarasc pentru ea si se refugiaza intr-o lume de fantasme cand situatia devine prea greu de controlat.

Linda Shierse-Leonard identifica patru tipuri de eterne adolescente:

• papusica dulce este cea care desi pare foarte sigura pe ea, fiind mandra si increzatoare traieste o permanenta teama de abandon, angoasa fetei neglijate de tatal ei. Desi se poate revolta uneori, acuzandu-si partenerul, ea va ramane pasiva si dependenta.
• fata de sticla este cea care se refugiaza in carti sau in lumi imaginare, invocand pretextul fragilitatii si hipersensibilitatii si devenind in felul acesta o fantoma a celei care este.
• seducatoarea este fata care traieste din plin bucuria momentului prezent, refuzand orice fel de responsabilitate si de obligatii, devenind astfel varianta feminina a lui Don Juan. Ii vine deci foarte greu sa se angajeze intr-o relatie durabila. In relatie cu mama si tatal ei, aceasta femeie nu a capatat simtul propriei valori, iar revolta o impiedica sa realizeze o relatie adevarata cu barbatul care-i place.
• marginala este cea care se identifica cu un tata ajuns obiect de rusine, care s-a revoltat impotriva societatii sau a fost respins de aceasta. Fetita a fost miscata de drama tatalui si a ramas prinsa in ea. In orice situatie ea va simti nevoia sa critice si sa-si afirme diferenta, fiind combativa dar niciodata nu va actiona in consecinta. Se va refugia in alcoolism, drog, prostitutie sau sinucidere, fiind extrem de deprimata. Printre ele se numara si cele agresate sexual de tata, fete care nu mai reusesc sa-si capete respectul de sine.

Eternele adolescente sufera, dupa cum s-a putut observa, de pasivitate, amazoanele procedeaza exact invers, fiind hiperactive. O femeie care a trait teroarea unui tata tiranic va incerca sa reuseasca in lume uzand de aceeasi autoritate despotica, ea le va face celorlalti ceea ce tatal i-a facut ei, le va impune ceea ce el i-a impus. Amazoanele devin femei ale datoriei si ale principiilor. In loc sa caute privirea barbatilor, cum fac seducatoarele, ele resping avansurile masculine si merg uneori pana la a dispretui toti barbatii din lume. "Amazoana este o femeie care a adoptat caracteristicile asociate in general temperamentului masculin si identificate cu puterea masculina. Simultan, renunta la capacitatea sa de a stabili relatii afectuoase, capacitate care, de regula, a fost asociata cu feminitatea. In consecinta, amazoana care preia puterea negandu-si capacitatea de a se lega afectiv de alte fiinte, ramane unidimensionala si devine victima caracteristicilor pe care a vrut sa le acapareze." - ne spune psihanalista June Singer.

Amazoanele Lindei Shierse-Leonard sunt:

• femeia superstar este femeia care incearca sa reuseasca in toate, cu riscul insa de a pierde orice contact cu emotiile sale sub povara responsabilitatilor si a oboselii si de a cadea in depresie. Este femeia care de cele mai multe ori a avut un tata care o trata ca pe un baiat si care a investit in ea propriile ambitii. In loc sa-i respecte diferenta sexuala tatal i-a hotarat o viata si un destin masculin. Iar aceasta femeie va trai perpetuu povara temerii de a fi respinsa daca nu devine "baiatul tatei" .
• fata ascultatoare este femeia datoriei si a principiilor, cea care a pierdut orice contact cu spontaneitatea si originalitatea ei.
• femeia martir este cea care se devoteaza total sotului si copiilor, unei cauze sau unei religii, ca si cand n-ar avea dreptul sa se gandeasca si la sine; dar toate nevoile refulate gasesc, pentru a se exprima, cai ocolite: suspine, toane, taceri - ecouri ale unei suferinte pentru care copiii si cei din jurul ei vor plati.
• regina razboinica este cea care se opune cu forta si hotarare irationalitatii tatalui, pe care-l considera un degenerat; ea isi va nega orice tentativa de sensibilitate si-i va interzice chiar sa si iubeasca. Toata viata ei este o lupta, receptivitatea insasi este confundata cu pasivitatea si astfel femeia profunda este suprimata.

Cuplul mama - fiica

Atentia tatalui o confirma pe fiica in diferentierea ei sexuala. Prezenta lui ii permite sa se separe si sa se diferentieze de mama. Tatal o ajuta sa-si castige individualitatea de femeie. Dar atunci cand relatiile tata fiica nu au fost satisfacatoare, sunt afectate relatiile mama - fiica, aceasta din urma avand sentimente ambivalente fata de prima. "Imi iubesc mama care mi-a dat atentie, dar o urasc pentru ca mi-a cerut prea multe". In astfel de cazuri, cel mai adesea, relatia parentala de cuplu este deficitara. Mama are adesea exigente foarte mari fata de fiica sa, incercand sa-si implineasca prin aceasta propriile dorinte. Cu alte cuvinte mama va incerca sa fie totul pentru fiica sfarsind prin a deveni sufocanta, ceea ce o va determina pe aceasta sa o respinga si sa lupte pentru independenta sa. In aceste conditii fiica isi va respinge mama, si implicit, gratie procesului de identificare se va respinge pe sine, identitatea psihosexuala a ei avand de suferit.

Mamele singure transforma fiica intr-un adevarat partener de viata, atribuindu-i rolul de suport emotional substitutiv al sotului absent. In aceste conditii, conflictul parinte - copil ajunge pana la a imita conflictele - maritale ale mamei cu fostul ei sot, fiica, auzind deseori din gura mamei sale, esti "ca taica-tu." In astfel de situatii fiica isi va respinge mama, respingandu-si astfel propria feminitate si va deveni exact ca tata si va intra intr-o confuzie de identitate psihosexuala ce va avea implicatii nefaste asupra relatiilor ei de cuplu.

Cuplul mama - fiu

Uneori relatia mama - fiu poate fii extrem de stransa mai ales in conditiile in care femeia iti gaseste ratiunea de a trai in rolul matern, uitandu-si propria feminitate. Maternitatea poate deveni astfel un loc de investire a nevoilor de recunoastere si a dorintelor reprimate ale femeii, ba chiar un prilej de revansa pentru frustrarile legate de negarea valorii feminine. O femeie poate hotari astazi sa nasca pentru a umple un gol, deci dintr-un deficit emotional, si nu din nevoia fireasca de zamislire a unui copil. Acesta se naste, iar destinul sau deja creionat: sa umple lacunele afective ale unei femei careia i-a lipsit tatal si careia ii lipseste acum partenerul. Si daca se intampla ca acest copil sa fie baiat, simbolic, inca de la nastere este impovarat cu o "casatorie", fiind fortat sa fie de timpuriu barbat si sotul propriei mame. Care sunt implicatiile psihologice asupra evolutiei ulterioare a unui astfel de baiat sunt lesne de ghicit. Fantoma incestului il va bantui intreaga viata iar a trai alaturi de o femeie ar fi echivalentul unui prizonierat din care de multa vreme simte nevoia sa scape. O astfel de situatie impiedica rezolvarea favorabila a complexului lui Oedip, rezolvare ce presupune ca fiul sa cedeze tatalui sau pretentia la rolul de sot, el urmand a se orienta spre alte femei. Cand tatal nu este prezent pentru a bara fiului calea spre mama, fiul si mama raman unul prizonierul celuilalt adesea pentru tot restul vietii. Deci separarea mama-fiu este absolut necesara.

Daca aceasta nu se rezolva firesc la 4 - 5 ani, complexul lui Oedip se va reactiva la pubertate. In acest moment, relatia dintre mama si fiu risca sa se transforme intr-o lupta pentru putere. Marea lor iubire devine brusc o inchisoare ce impiedica inflorirea individuala a fiecaruia. Insuficient afirmat, lipsit de modele masculine cu care sa se identifice, fiul va incerca sa incalce legea materna pentru a-si castiga propria identitate de barbat, devenind un "razboinic" veritabil. Daca mamele reusesc sa inteleaga ca este timpul sa-si regaseasca feminitatea si sa se ocupe mai mult de ele, razboiul are sanse sa inceteze.

Adolescentii isi cauta instinctiv tatal tocmai pentru a se putea separa de mama, si pentru a-si crea o identitate masculina. Mama trebuie sa accepte ca fiul nu-i poate fi nici partener, nici prieten, nici amant. Altfel exista riscul ca eul baiatului sa fie inflationat de complexul contrasexual, iar identitatea sa psihosexuala sa aiba de suferit.

Psihologia analitica sustine ca legaturile de tip heterosexual nu pot fi formate sau esueaza datorita dezvoltarii patologice a complexului contrasexual. O astfel de dezvoltare depinde deci de experientele existentiale nefericite pe care copilul le are in relationarea cu parintele de sex opus.

• Prin intermediul unei intense identificari cu parintele de sex opus, eul este inflationat de arhetipul contrasexual ceea ce duce la esecul actualizarii principiului sexual care corespunde genului biologic al individului. Acest fapt va conduce fie spre o femeie dominata de animus, fie spre un barbat slab, dominat de anima, care vor sfarsi in legaturi de tip homosexual.
• Baiatul deprivat de mama sau fata deprivata de tata sufera de o atrofiere a animei sau animusului, lipsindu-le astfel organul psihic pentru formarea legaturilor heterosexuale.
• O relatie prea apropiata de parintele de sex opus, poate conduce, de asemenea la o dezvoltare hipertrofiata a complexului contrasexual si la o identificare a eului cu acesta, mai ales daca parintele de sex opus a fost absent in perioadele critice ale copilariei, sau relatia cu el a fost neimplicata afectiv. Barbatii de acest tip tind sa fie capriciosi, cu un comportament greu previzibil, moale, fara sa se afirme. Femeile dominate de animus sunt agresive, dogmatice, incapatanate. Identificarea cu complexul contrasexual poate duce in aceste cazuri spre transsexualism.

Fundamentandu-se pe presupunerea ca heterosexualitatea este intotdeauna "fireasca", obiectele erotice catre care se indreapta aceste proiectii trebuie intotdeauna sa fie o persoana complementara genului identitatii eului, deci "de sex opus". Ca proces primar, femeia percepe animusul intr-un barbat concret; este o proiectie sexualizata, astfel ca ceea ce resimte este fie atractia sexuala fata de acest barbat, fie o repulsie sexuala. La baza presupunerii ca anima - animus sunt arhetipuri contrasexuale este faptul ca oricare este genul cu care se identifica persoana ea va cauta mereu satisfactie sexuala in sexul opus. In situatia unui barbat calitatile de tip animus apartin "in mod natural" identitatii eului: orientarea spre scop, curajul, activismul, vointa, decizia, capacitatea de a emite opinii etc. Planifica, exercita vointa, gandire focalizata, valoreaza ratiunea, are continuitate logica. In situatia unei femei, calitatile de tip anima sunt apanajul identitatii feminin eului feminin: sentimente nuantate, expresivitate, intuitie, creativitate.