Semiologia afectivitatii

SEMIOLOGIA AFECTIVITATII

Tulburarile cantitative

Hipertimia poate oscila spre polul euforic cu placere, satisfactie, exuberanta, atitudine expresiva, realizand astfel starea maniacala, dar se mai poate situa si la polul opus polul depresiv fiind insotita de durere, insatisfactie, izolare, uneori idei delirante, realizand starea melancolica.

Hipertimia maniacala este constituita pe un fond euforic si expansiv de veselie debordanta si spontana, fericire. Se constata o stimulare a tuturor instinctelor si regresiunea constiintei etice.

Pacientul maniacal se consuma in exterior: rade, canta, danseaza, face glume obscene, observatii caustice, schimbarea continua a ideilor, asa-numita schimbare de idei a unor timizi incorigibili. Dispozitia este labila la influenta unor factori nocivi, ritmul accelerat imprimat vietii psihice fiind la randu-i superficial si versatil.

Hipertimia melancolica este constituita pe un fond de depresie profunda, cu insatisfactie, interiorizare, modificari ale tempo-ului psihic si somatic, scaderea memoriei, inhibare insinctiva, bolnavul prezinta dezgust pentru orice fel de activitate, acesta traind aproape dureros o impotenta totala. El este dominat uneori de o accentuata durere morala. Tulburarile emotionale se traduc printr-o anxietate profunda ce influenteaza comportamentul fie inhibandu-l si influentand astfel motricitatea - caz in care vorbim de apragmatism, fie ca il dezorganizeaza, realizand agitatia sterila ce apare uneori in cazul melancoliei anxioase.

Ciclotimia se caracterizeaza printr-o dispozitie morbida, trecand usor de la veselie la tristete si de la bucurie la durere. Tempo-ul este rapid, accelarat, atunci cand dispozitia este vesela si este incetinit atunci cand dispozitia este trista.

Hipotimia sau atimia de regula se intalneste in schizofrenie si reprezinta nu numai o tulburare cantitativa dar si o tulburare calitativa a dispozitiei. Se intalneste de regula la tineri dupa pubertate si se manifesta prin: dezinteres total, apatie, indiferenta. Carenta afectiva vizeaza atat parintii cat si pe ceilalti din anturaj. Pacientii prezinta o raceala afectiva, sunt distanti, absenti, expresivitatea (mimica) este absenta.

Atimia apatia, atimhormia se caracterizeaza printr-un indiferentism afectiv marcat, insotit uneori de halucinatii auditive; se intalneste in mod caracteristic in schizofrenie.

Tulburarile calitative se mai numesc si distimii.

Perplexitatea este o stare obscura si confuza de disconfort psiho-afectiv, in decursul careia bolnavul nu este capabil sa rezolve situatia in fata careia se afla.

Labilitatea afectiva consta in trecerea rapida de la o stare euforica la una depresiva facilitata de stimuli externi.

Extazul este o stare paroxistica de fericire, in decursul careia individul rupt de mediul ambiant, este transportat intr-o lume psihica inaccesibila altuia, avand o atitudine adecvata acestei trairi.

Ambivalenta, indiferenta si paratimia sunt expresia unei destructurari a personalitatii

1.     ambivalenta este un simptom fundamental al schizofreniei constand in a manifesta in acelasi timp stari afective contrare: dragoste si ura, teama si dorinta fata de o anumita persoana etc.

2.     indiferenta este o tulburare cantitativa si calitativa constand in incapacitatea bolnavului de a participa si reactiona afectiv la o situatie adecvata; bolnavul este neutru, nu are nici o dorinta, nu simte bucurie sau tristete, este total nepasator.

3.     paratimia consta in lipsa unui acord intre continut si situatia traita actual, atitudinea fiind bizara, inadaptata, paradoxala sau absurda. Se intalneste in schizofrenie.

Tulburarile starilor afective secundare, complexe (emotii) si superioare (sentimente si pasiuni)

Emotiile sunt raspunsuri la situatii stresante, caracterizate printr-un ansamblu de fenomene psihofiziologice. Emotia inglobeaza afectele si reactiile neuro-vegetative.

Afectele sunt stari psihice imediate, dificil de analizat, ce caracterizeaza orientarea unei reactii, cum ar fi: interesantul, cu reactii de asteptare si de explorare; agreabilul (placutul), cu reactii de expansiune si de cautare; si dezagreabilul (durerosul), cu reactii de asteptare si de fuga.

Reactiile imediate de violenta, manie si teama - sunt considerate patologice atunci cand emotia declansata de un stimul depaseste prin intensitate si durata manifestarile constatate la subiectii normali in conditii analoge.

Formele clinice ale reactiilor emotive imediate sunt dominate de reactii explozive, violente, definite printr-o descarcare elementara de afecte puternice, fara control emotional.

Aceste reactii violente se pot exprima prin doua forme:

reactia exploziva de manie

reactie de teama

Reactia de manie se intalneste cel mai frecvent in intoxicatia alcoolica.

Reactia de teama se intalneste in starile de panica si poate avea intensitati diferite, ajungand pana la senzatii de sufocare.

Anxietatea sau angoasa rezulta din dezechilibrul intre un stimul stresant si capacitatea redusa de reactie a organismului.

Unii autori considra anxietatea ca fiind teama desfasurata in sfera psihica sau reprezinta o teama nedefinita pentru prezent, ce duce la un comportament nelinistit si necontrolat.

Angoasa ar fi o teama desfasurata in sfera somatica organo-viscerala ca teama nedefiita pentru viitor si comportament inhibat si controlat.

Siderarea emotiva consta intr-o stare de stupoare, de catatonie, de inertie, aparuta in cursul unei emotii extreme, se pare si cu suspendarea scurta a constiintei, cu pastrarea, la revenire, a unor tulburari: mutism, surditate etc., (am inlemnit de frica). Este legata de emotia soc si de angoasa.

Reactiile psihosomatice sunt dezordini somatice endocrine si neuro-vegetative ce insotesc emotiile.

conversiunea isterica dezordini somatice urmare a refularii unui afect, care neparvenind in constiinta pentru a genera o reactie de angoasa, se exprima clandestin printr-o proiectare somatica cu semnificatie simbolica, ex.: o surditate poate corespunde refuzului de a auzi, o paralizie refuzul de a merge; alegerea organului avand o semnificatie simbolica

trairea bolii starea cenestopat-ipohondriaca perceputa ca o stare dezagreabila, de disconfort, de ecou al unei suferinte somatice asupra psihicului se simte bolnav desi starea organica este buna.

Sentimentele efectele persistente ale emotiilor, pot capata o intensitate si o calitate incat sa devina patologie. Pasiunea poate atinge un grad patologic si sa conduca la comportamente dezadaptate; la polul expansiv corespunde caracterului paranoic (orgoliu nemasurat, neincredere si judecata falsa), la polul senzitiv, corespunde unei afectivitati extreme la care se asociaza o insuficienta de expresie emotionala, ce duce la o staza afectiva: o experienta penibila ramane prezenta in memorie si ani de zile revine in constiinta, dand un sentiment de insuficienta umilitoare, de neincredere morala, cu comportament si idei de interpretare.