Statutul si rolul persoanei

Statutul si rolul persoanei

Una dintre concluziile abordarii problematicii de pana acum este ca analiza psihologica a persoanei trebuie completata (insotita) de o analiza psihosociala, pentru a vedea modul in care diferite forme sociologice (mijloace de comunicare in masa, ideologii sau tipuri de cultura) sunt mediate de orientarile, etaloanele si stereotipurile persoanei, precum si modul in care o serie de fenomene psihosociale (imitatia, sugestia, conformismul) actioneaza asupra fenomenelor sociale.

Analiza psihosociala cauta corelatele socioculturale ale diferitelor procese psihice, iar cursul nostru da prioritate punctului de vedere situational (analizei concrete a relatiei dintre persoana si situatie). In cadrul acestui curs se va pune accent pe motivatii, obisnuinte, raportarea indivizilor la valorile sociale; aceste aspecte de dinamica comportamentala, generate de raportul persoana-situatie, isi gasesc expresia in doua categorii fundamentale ale psihologiei sociale: "statutul" si "rolul" persoanei.

A. Notiunea de "statut exprima faptul ca in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentul persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale. Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii - desemnate, de regula, prin termeni ca "mama", "profesor", "medic" etc. El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala - pozitie ce poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai scazut.

Conform unei definitii clasice, statutul reprezinta: "ansamblul de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora" (Stoetzel - 8, cap.XII). Astfel, statutul de "profesor" desemneaza totalitatea comportamentelor pe care cel ce ocupa aceasta functie este indreptatit sa le astepte de la elevi, de la parintii acestora, de la inspectori, de la alti profesori - deci de la persoanele in raport cu care se defineste (ibidem)⁽⁶.

Grupul social se prezinta ca un ansamblu de status-uri. Fiecare individ ocupa, in orice societate, cel putin un statut - si aceasta, de-a lungul intregii sale vieti (de la statutul de "sugar" la statutul de "muribund"). Majoritatea indivizilor ocupa, concomitent, mai multe pozitii. Nimeni nu poate ocupa, insa, toate pozitiile recunoscute intr-un grup.

Contributia fiecarui statut la atingerea scopurilor de grup constitiue functia statutului; ea este data prin norma de grup. In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii diferite ale aceluiasi statut (de pilda, statutul de "copil" sau cel de "femeie" difera in diferite culturi si/sau in diferite epoci).

Status-urile pot fi prescrise sau castigate; in societatile inchise predomina cele prescrise (si invers, in societatile deschise, de tip modern, mobilitatea sociala si ideologia meritismului permit individului sa-si schimbe statutul de mai multe ori in timpul vietii). Primele se numesc "societati de status"; in cadrul acestora, individul are un control slab asupra distribuirii status-urilor . Un bun exemplu este Romania in perioada 1947-1989, care era organizata de comunisti dupa principiile unei societati inchise. In aproape toate domeniile esentiale ale vietii sociale, partidul unic controla distribuirea status-urilor, inclusiv a celor profesionale⁽⁷.

B. Notiunea de "rol". Din orice statut rezulta relatii de reciprocitate si de complementaritate (statutul de "parinte" il presupune pe cel de "fiu", cel de "sot" - pe cel de "sotie" etc.). Acest lucru se exprima in notiunea de "rol" (un fel de revers al statutului): "ansamblu comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la noi" (Stoetzel - ibidem).

Se poate vorbi de un rol general si de roluri particulare. Rolul de "mama" este in primul rand cel de a oferi asistenta copilului (ingrijire, protectie, invatare), dar el presupune si roluri specifice (in raport cu copiii vecinilor, colegii copilului, invatatorul, medicul pediatru).

Rolurile pot fi ideale sau reale. Afectiunea, ajutorul sau fidelitatea sexuala exprima rolul ideal de "membru al cuplului conjugal ", dar conduita concreta se poate indeparta mai mult sau mai putin de rolul ideal; ea constituie rolul real. O indepartare prea mare (pana la contradictie) reprezinta o sursa de conflict. Cand rolul real nu contravine celui ideal, ci, dimpotriva, ii corespunde aproape perfect, persoana devine personaj⁽⁸.

Rolurile mai pot fi prescrise, interzise sau emergente. Cele prescrise sunt date prin norma sociala a grupului si constau in actiunile considerate esentiale pentru rol, ca decurgand in mod necesar din statut. Cele interzise sunt formate din actiuni considerate in contradictie cu statutul, iar cele emergente sunt la latitudinea individului si tin de competenta sa creativa.

(Comportamentele de mama dupa T.M. Newcomb - 9, p. 404)

Conform autorului citat (7), daca vrem sa departajam ceea ce este prescris si ceea ce nu este prescris intr-un rol dintr-o societate data, trebuie sa obtinem pe un esantion reprezentativ urmatoarele informatii:

- o lista ampla de comportamente care pot intra in prescriptia de rol (lista elaborata in urma unei pre-anchete);

- proportia persoanelor interesate care considera fiecare comportament ca obligatoriu sau doar permis (criteriul consacrat este ponderea de cel putin 50%).

Prescriptia rolului va cuprinde toate comportamentele considerate de cel putin 50% din persoanele interesate ca fiind cerute de toti oamenii care indeplinesc rolul respectiv. Se face, apoi, lista comportamentelor cerute, a celor permise si a celor interzise.

In zona "comportamentelor cerute" se contureaza rolul prescris; in zona "comportamentelor permise" se contureaza rolul emergent; in zona "comportamentelor interzise" - rolul interzis. Toate cele trei roluri sunt importante, iar cunoasterea lor este esentiala in activitatea creatorilor de imagine (de pilda, in campania de imagine a unui candidat la o functie politica sau administrativa).

Dupa cum am vazut in capitolul 2, statutul reprezinta pozitia sociala a persoanei, iar rolul - indeplinirea statutului. Dupa Ralph Linton (10, pp.110-115), rolul reprezinta aspectul dinamic al statutului. Dar el nu decurge doar din statut, ci depinde si de calitatile psihice ale persoanei.

Rolul apare, astfel, ca o sinteza intre statutul si comportamentul persoanei, fiind o veriga intre social si psihologic.

C. Relatia statut-rol-comportament. Persoana nu este doar un ansamblu de relatii sociale, ci si un subiect activ, care transforma aceste relatii. Individul se adapteaza la prescriptiile rolului intr-un mod propriu, realizand un compromis intre ceea ce-si doreste si ceea ce este posibil.

In general, comportamentul unei persoane se subsumeaza prescriptiilor, ea fiind constransa la aceasta de sanctiunile cuprinse in alte status-uri, corelate cu statutul sau. Nu vom intalni nici un individ care sa-si

determine rolul 100% conform 100% zero Dorinte

perso- Pres

nale criptii

de

statut