TULBURARILE FACTICE

TULBURARILE FACTICE

1. Prezentare generala

Tulburarile factice se refera la acele simptome somatice sau psihologice produse sau inventate intentionat, cu scopul de a-ti asuma rolul de bolnav;

Producerea artificiala a simptomatologiei constituie un act compulsiv; simptomele sunt produse constient si intentionat, dar scapa controlului voluntar;

Diferenta dintre tulburarile factice si simulare consta in scopul urmarit de persoana (un beneficiu extern identificabil in cazul simularii, in timp ce motivatia persoanelor cu tulburari factice este nevoia psihologica de a-si asuma rolul de bolnav, in absenta determinantilor externi ai acestui comportament);

In anumite conditii (ex., lagare de razboi) simularea constituie comportament adaptativ, in timp ce diagnosticul de "tulburari factice" presupune intotdeauna o psihopatologie.

Exista mai multe subtipuri, in functie de simptomatologie:

Tulburari factice cu simptome si semne predominant somatice

tabloul clinic este dominat de semne si simptome ce sugereaza prezenta unei boli somatice;

simptomele pot fi produse (ex., autoinfectare) sau inventate;

intreaga viata a individului este dedicata incercarii de a se interna intr-un spital (Sindromul Munchausen):

tabloul clinic cuprinde: durere severa, greturi, varsaturi, ameteala, febra de origine nedeterminata, lesin, abcese si iritatii, sangerari datorate ingestiei de substante anticoagulante;

toate organele corpului constituie tinte posibile in generarea simptomatologiei, in functie de cunostintele medicale si imaginatia pacientului.

pacientii isi prezinta istoricul bolii intr-o maniera coerenta, cu implicare afectiva, dar cand li se cer detalii devin foarte vagi. Pe sectiile pe care sunt internati creeaza haos, solicitand atentie din partea personalului medical, in prezenta caruia simptomatologia se amplifica. Dupa comunicarea faptului ca nu au nici o boala, vor apela la alti medici pentru asistenta;

ca si elemente asociate, prezinta probleme legate de consumul de substante;

prezinta frecvent complicatii date de interventiile chirurgicale repetate si de efectele secundare ale medicatiei prescrise.

Tulburari factice cu simptome si semne predominant psihologice

tabloul clinic cuprinde in special semne si simptome care sugereaza prezenta unei tulburari psihice;

ca si indici ai tulburarii sunt: patternul simptomatologic variat si atipic, ce nu corespunde sindroamelor cunoscute, cursul bolii si raspunsul la tratament extrem de neobisnuite, o exacerbare a simptomatologiei in prezenta personalului medical si susceptibilitate crescuta la sugestiile medicului (pacientul incorporeaza usor datele oferite de acesta);

tabloul clinic prezentat se potriveste mai mult conceptiei pe care pacientul o are despre boala si nu simptomatologiei specifice;

acuzele cele mai frecvente sunt: depresie si ideatie suicidara ulterior decesului partenerului de viata (decesul acestuia nefiind confirmat de alte surse), amnezii, halucinatii, delir, simptome disociative;

ca si elemente asociate prezinta tulburari asociate consumului de substante si tulburari de personalitate.

Tulburari factice cu simptomatologie mixta, somatica si psihologica

tabloul clinic cuprinde semne si simptome somatice si psihologice, produse intentionat.

2. Epidemiologie

prevalanta in populatia generala este relativ mica; cu toate acestea, este posibil ca multe cazuri sa ramane nediagnosticate;

prevalenta tulburarii (cu si fara tulburari medicale asociate) in cazul pacientilor internati pe diferite sectii este de 9% ; aproximativ 3% dintre pacientii care se prezinta cu febra in diferite clinici si spitale sufera de aceasta tulburare;

se pare ca tulburarea apare mai frecvent la barbati decat la femei.

3. Etiologie

Nu se cunosc clar mecanismele etiopatogenetice implicate. Ca si factori de risc amintim: internari repetate pe perioada copilariei datorita unor boli reale, abuzul sexual din partea personalului medical, resentimentele fata de profesia medicala datorita unor tratamente inadecvate. Adesea persoanele afectate au profesiuni paramedicale de nivel mediu.

Perspectiva psihanalitica

- mecanismul cauzal are la baza relatiile deficitare din copilarie; consecinta este exprimarea compulsiva a nevoii de atentie (conflictul din copilarie). Sentimentele avute fata de persoanele semnificative sunt transferate asupra personalului medical datorita similitudinilor (persoane care ofera ajutor si sustinere si detin monopolul cunostintelor in acea situatie).

• Perspectiva cognitiv-comportamentala

Mecanismul central este invatarea operanta si generalizarea stimulului; pacientii invata acest comportament deoarece beneficiile sunt mai mari in comparatie cu costurile. Treptat, apare generalizarea - acelasi comportament este manifestat fata de stimuli diferiti.

4. Diagnostic DSM IV

5. Diagnostic diferential

6. Evolutia si prognosticul bolii

Desi uneori tulburarea se poate limita la unul sau mai multe episoade scurte, cursul este de regula cronic;

Debutul afectiunii se situeaza in prim parte a vietii adulte, survenind deseori ulterior unei internari pentru o problema somatica sau mentala;

Formele cronice se caracterizeaza prin internari repetate pe tot parcursul vietii.

7 Tratamentul

Nu exista inca tehnici eficiente de interventie psihoterapeutica; asistenta psihologica vizeaza mai ales personalul medical si grupul primar al bolnavului care sunt inclusi in programe educationale cu referire la boala pentru o relationare mai eficienta cu bolnavul;

Personalul medical este educat sa adopte o atitudine neutra fata de acesti pacienti;

Un impact pozitiv au relatia terapeutica (caracterizata prin empatie, acceptare neconditionata, congruenta) si conceptualizarea oferita (se evita acuzele de simulare).