DELINCVENTA JUVENILA - O PROBLEMA SOCIALA COMPLEXA SI ACTUALA

DELINCVENTA JUVENILA - O PROBLEMA

SOCIALA COMPLEXA SI ACTUALA

'Asa cum au subliniat adeseori sociologii, pana la al doilea razboi mondial, tineretul constituia o categorie sociala nediferentiata in cadrul populatiei' ¹⁾, iar educatia sa se realiza pe baza unui sistem de valori centrat pe obedienta, respectul, dependenta economica si morala fata de cei varstnici.

In prezent, tanara generatie se caracterizeaza prin norme axiologice si idealuri de viata noi, uneori chiar opuse fata de cele ale generatiilor precedente. 'Tineretul este mai libertin si mai autonom decat altadata, se revolta mai usor contra interdictiilor' ²⁾ si tinde tot mai mult sa-si afirme dreptul la o identitate proprie. De aceea, educatia tinerilor trebuie sa raspunda unor exigente sporite, incompatibile cu normele si valorile ce caracterizau activitatea educativa in perioadele precedente. In trecut, diviziunea stricta a rolurilor familiale, (tatal ca factor de autoritate, mama ca factor de echilibru si afectivitate, iar copilul ca obiect pasiv al unei educatii bazate pe valori conformiste), facilita formarea corecta a personalitatii tanarului si integrarea sa in viata sociala.

In epoca pe care o traim, structura familiei traditionale este pe cale de disparitie, iar functia de socializare primara nu mai este localizata strict la nivelul grupului familial, ci este dispersata intre mai multe institutii sociale. Deficientele aparute in activitatea acestor institutii genereaza, de cele mai multe ori, conduite deviante juvenile.

Ca situatie problematica acuta a celor mai multe societati contemporane, delicventa juvenila este generata de doua categorii fundamentale de cauze:

1.valabile in orice sistem social ( cauze psiho-fiziologice,educationale, economice, familiale, sociale etc.);

2.specifice contextului social al fiecarei tari.

In Romania, din statisticile penale intocmite in ultimii ani, rezulta o ingrijoratoare crestere a frecventei infractiunilor comise de minori in perioada imediat urmatoare Revolutiei din decembrie 1989 si, totodata, o crestere a gravitatii acestora.

Din analiza statistica a delincventei juvenile in tara noastra, numai in perioada 1990 - 1995 s-a constatat ca faptele penale savarsite de minori au crescut de la 12599 (in 1990) la 26511 (in 1995), iar numarul delincventilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, a crescut de la 5490 (in 1990) la 17234 (in 1995). 'Aceasta realitate nu este, desigur, un efect direct al revolutiei, dar, nu este mai putin adevarat ca, in conditiile create de ea, revolutia a deschis larg calea de puternica manifestare a unor conflicte si contradictii existente in societatea romaneasca a ultimelor decenii' ³⁾. Totodata, ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, a aparut o stare de anomie resimtita de foarte multi tineri 'ca un conflict profund intre structura personalitatii lor in formare si reperele evaluativ - normative care le orienteaza conduita, ca o contestare radicala a normelor de educatie paternaliste, a oricarui tip de norma care nu tine seama de exigentele creativitatii si afirmarii lor active in viata sociala' ⁴⁾ . Tinerii au avut acum ocazia sa incerce sa rezolve conflictul existent intre aspiratiile lor individuale si oportunitatile oferite de societate pentru a le realiza.

Trebuie subliniat si faptul ca 'prin situatiile anomice pe care le genereaza, perioadele de criza sociala amplifica dimensiunile fenomenului de delincventa juvenila, atat prin scaderea rolului factorilor de control social institutionalizat sau neinstitutionalizat, prin diminuarea functiilor principalelor institutii sociale, cat si prin amplificarea ocaziilor infractionale' ⁵⁾. In acest sens, putem afirma ca, in Romania post-decembrista, intensificarea si agravarea fenomenului delincventei juvenile se datoreaza si intensificarii tensiunilor socio - politice, exploziei saraciei, scaderii calitatii vietii, extinderii diverselor forme de specula, frauda, coruptie si scaderii eficientei justitiei. Astfel, dupa 1989, copiii romani au fost expusi la o serie de riscuri concretizate in abuzurile comise asupra lor de catre diferite persoane sau de catre propria familie, abandonarea lor in institutii specializate sau direct pe strada etc.

'Incepand cu anul 1990 copiii din Romania au constituit o tema privilegiata a atentiei opiniei publice nationale si internationale. S-au constituit sute de organizatii nonguver-namentale romanesti avand ca obiectiv suportul pentru copil. Eforturile colectivitatii romanesti sunt remarcabile, luate in parte, dar, in ansamblu, situatia prezinta probleme persistente' ⁶⁾ .

Aceasta este, in linii generale, situatia tinerilor din Romania la ora actuala. Analiza starii infractionale in randul minorilor si tinerilor din tara noastra, in ultimii ani, a relevat faptul ca majoritatea faptelor penale savarsite se concretizeaza in furturi in dauna avutului particular si public si in infractiuni de vagabondaj, cersetorie, ultraj, prostitutie etc. Ingrijoratoare este aparitia si continua diversificare a unor noi forme de delincventa juvenila: detinerea si consumul de droguri, traficul de valuta, specula cu obiecte de contrabanda, omuciderea. 'Altadata eveniment rar, crima se raspandeste astazi intre preadolescenti si mai ales adolescenti, cu o rapiditate uluitoare.Cele mai multe victime ale copiilor agresori sunt copii sau adolescenti, batrani si uneori adulti. O alta categorie de victime sunt proprii parinti sau frati, care reprezinta subiectii unor grave conflicte afectogene' ⁷⁾ .

Un alt aspect demn de retinut privind situatia din tara noastra a delincventei juvenile, este tendinta tinerilor de a se organiza in grupuri care pot degenera in asociatii cu caracter criminal, sau in savarsirea unor acte de vandalism impotriva unor bunuri aflate in locuri publice . Ingrijorator este faptul ca exista numeroase cazuri cand aceste grupuri sunt organizate si conduse de catre infractori adulti.

Deci, din punct de vedere etiologic, fiecare factor (individual, socio - economic, socio - cultural, familial etc.) are importanta sa specifica in declansarea, mentinerea si dezvoltarea fenomenului delincventei juvenile iar ' un singur factor nu poate, in nici un caz, sa ofere o explicatie plauzibila a delincventei' ⁸⁾ . De aceea, pentru a putea avea o privire de ansamblu asupra fenomenului studiat, trebuie sa tinem cont de particularitatile personalitatii minorului delincvent cat si de imprejurarile concrete ce actioneaza asupra lui si de faptul ca mediul principal in care apar si se dezvolta germenii acestui fenomen, este familia, prima institutie raspunzatoare de aparitia si manifestarea actelor si conduitelor deviante la copii si adolescenti .

'Delincventa juvenila poate fi influentata atat de conditiile echilibrului familial, de modificarea structurii si dimensiunilor familiei, cat si de raporturile de convergenta sau divergenta stabilite de familie cu alte sisteme cu rol socializator' ⁹⁾ .

Din aceste considerente, scopul lucrarii de fata este determinarea implicatiilor socio - psihologice ale familiei in etiologia delincventei juvenile, precum si analiza unor posibilitati concrete de reeducare si reintegrare sociala a minorilor delincventi, avand in vedere amploarea deosebita pe care o inregistreaza fenomenul infractional in randul tinerilor din tara noastra.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) S.M. RADULESCU, D. BANCIU, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, p. 7.

2) Ibidem, p. 8

3) C.TURIANU, Raspunderea juridica pentru faptele penale savarsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti , 1995,p. 23

4) S.M. RADULESCU, D. BANCIU, op. cit., p. 10

5) * * * Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret, Tineretul in Romania actuala, Bucuresti, 1996, p. 141

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Pentru o societate centrata pe copil, Editura Alternative, Bucuresti, 1997, p. 7-8.

7) C. PAUNESCU, Agresivitatea si conditia umana, Editura Tehnica Bucuresti, 1994, p. 115-116

8) S. GLUECK, E. GLUECK, Deliquants en Herbe: sur les voies de la prevention, Animus et Anima, Lyon- Paris, 1956, p. 236

9) D. BANCIU, S.M. RADULESCU, M. VOICU, Adolescentii si familia, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1984, p. 204.