Metoda experimentului psihosociologic

METODA EXPERIMENTULUI PSIHOSOCIOLOGIC

Metoda de cercetare strâns legata de metoda observatiei este EXPERIMENTUL PSIHOSOCIOLOGIC (definit deseori ca “observatie provocata”).

Aplicat cu succes în stiintele naturii, experimentul este astazi tot mai des utilizat în sociologie, psihologie si pedagogie. Manifestarile fenomenelor sociale sunt observate si descrise pentru ca, în final, datele de observatie sa fie integrate în sisteme teoretice explicative.

Leon Festinger defineste experimentul ca fiind “observarea si masurarea efectelor manipularii unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situatie în care actiunea altor factori (prezenti efectiv, dar straini studiului) este redusa la minimum.” ( Festinger L. si Katz D., “Les méthodes de recherche dans les sciences sociales” (1963), dupa Mielu Zlate, “Introducere în psihologie”, Ed. Polirom, Iasi, 2000).  Sunt subliniate în aceasta definitie doua caracteristici esentiale ale experimentului:

a) experimentul este observatie provocata;

b) experimentul presupune masurarea efectelor manipularii variabilei independente asupra variabilei dependente într-o situatie experimentala controlata.

Definind experimentul ca o “observatie provocata” apar necesare urmatoarele precizari: la fel ca si în cazul observatiei, experimentul presupune urmarirea, respectiv înregistrarea, obiectiva si sistematica a manifestarii fenomenelor sociale; spre deosebire însa de metoda observatiei, experimentul presupune interventia activa a cercetatorului, si anume:

a) experimentatorul provoaca intentionat fenomenul;

b) “izoleaza” variabilele cercetate si mentine sub control alti factori ce pot perturba cercetarea - în afara variabilelor manipulate de cercetator, se urmareste ca alti factori ce intervin în situatia experimentala sa ramâna constanti, sa fie controlati;

c)  cercetatorul poate modifica conditiile de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza relatiile dintre variabilele experimentale;

d) compara efectele obtinute la grupul experimental (în care se intervine prin introducerea variabilei independente) cu cele obtinute la grupul martor (“grupul de control”, în care nu actioneaza variabila independenta).

Este evident, în acest sens, ca spre deosebire de metoda observatiei, în experimentul psihosociologic cercetatorul este cel ce provoaca producerea fenomenelor sociale cu scopul de a le înregistra si explica prin identificarea relatiilor cauzale.

În metodologia experimentului psihosociologic se regasesc urmatoarele concepte fundamentale:

1. Variabila. Leslie Kish stabileste patru categorii de variabile: explanatorii (experimentale, interne – ce se clasifica în variabile independente si variabile dependente), exterioare controlate, exterioare necontrolate si exterioare necontrolate care dau erori randomizante (dupa Septimiu Chelcea,Op. cit. 1998).

2. Control ( reprezinta elementul specific al metodei experimentale care  vizeaza întreaga situatie experimentala).

3. Grup. În experimentul sociologic distingem între: grup experimental (constituit din ansamblul persoanelor asupra carora vor actiona variabilele pe care cercetatorul le introduce în mod deliberat – variabile independente) si grup de control (sau grup “martor” – asupra caruia nu actioneaza variabila independenta, el asigurând comparabilitatea rezultatelor).

4. Moment experimental – reprezinta momentul în care se masoara variabila dependenta: înaintea actiunii asupra lor a variabilei independente  si dupa introducerea variabilei independente.

5. Situatie experimentala – “cuprinde ansamblul persoanelor (cercetatori, personal ajutator, subiecti de experiment), al obiectelor (aparatura de producere a stimulilor, de înregistrare a reactiilor etc.), precum si conditiile în care se desfasoara experimentul”( S. Chelcea, op. cit., 1998).

În literatura de specialitate exista o mare diversitate a criteriilor de clasificare a experimentului psihosociologic. Cele mai raspândite tipuri de experimente, regasite la majoritatea autorilor sunt: experimentul de laborator si experimentul natural.

Este recomandat ca, atunci când este posibil, o problema sociala sa fie analizata atât prin experimentul natural cât si prin experimentul de laborator, tinând cont ca avantajele si dezavantajele celor doua tipuri de experimente sunt reciproce: experimentul de laborator permite controlul riguros al variabilelor (ceea ce constituie un real avantaj), însa presupune o situatie experimentala artificiala; experimentul de teren are tocmai avantajul de a pastra neschimbate conditiile naturale ale fenomenului cercetat, însa întreaga situatie experimentala este greu de controlat (izolarea variabilelor experimentale si mentinerea constanta a variabilelor externe, în conditii naturale este extrem de greu de realizat).

Ca urmare a acestor precizari, putem concluziona ca “in stiintele socioumane experimentul psihosociologic consta in analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu scopul verificarii ipotezelor cauzale” (S. Chelcea, op. cit., 1998).