TEZA - COMUNICAREA CU SOCIETATEA CIVILA - MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE DIN PERSPECTIVA RELATIILOR PUBLICE

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

TEZA DE DOCTORAT

Comunicarea cu societatea Civila

Ministerul Internelor si Reformei Administrative

DIN PERSPECTIVA relatiilOR publice

ARGUMENT

Sfera relatiilor publice a cunoscut, in tara noastra, dupa anul 1990, o dezvoltare puternica, in conditiile proliferarii libertatii de expresie, a aparitiei si dezvoltarii pietei libere, a preluarii conceptelor occidentale de ,,promotion", ,,public relation", etc. Intelegand necesitatea si importanta relatiilor publice, firmele si institutiile s-au adaptat ,,din mers" acestui nou domeniu, incercand, cu mai mult sau mai putin succes sa-si dezvolte structuri specifice, sa atraga personal calificat si sa fundamenteze planuri proprii. Din aceasta perspectiva, departamentul de relatii publice si comunicare reprezinta o resursa esentiala pentru o organizatie, o functie strategica de management. De modul cum este organizata activitatea de relatii publice in cadrul institutiei, incepand de la pozitia departamentului in cadrul organigramei, continuand cu resursele umane, materiale si financiare alocate acestui domeniu si cu realizarea unor strategii si campanii de relatii publice in acord cu specificul si nevoile institutiei, depinde propagarea in randul publicului larg a imaginii sale.

La randul sau, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, s-a integrat acestui demers de consolidare a comunicarii publice si de crestere a transparentei institutionale, care a caracterizat si continua sa defineasca politica sa de comunicare. De modul cum sunt gestionate aceste relatii la nivel institutional, de importanta acordata de conducerea institutiei si de intreg personalul acestei activitati, depinde conceperea si implementarea unor campanii de relatii publice si comunicare eficiente si, in definitiv, crearea unei imagini corespunzatoare a institutiei in randul publicurilor sale. De aceea, consider ca este imperios necesara realizarea unei analize a modului cum este organizata activitatea de relatii publice in Ministerul Internelor si Reformei Administrative, atat la nivel central cat si teritorial, pe baza unor cercetari stiintifice care sa reliefeze aspectele pozitive si negative existente si sa orienteze eforturile de eficientizare a acestui domeniu, pe viitor. Aceasta lucrare isi propune sa analizeze, intr-o abordare departe de a fi exhaustiva, comunicarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative cu societatea civila si nu numai, in contextul in care consider ca nu s-a acordat o atentie suficient de mare realizarii unor cercetari si lucrari teoretice pe aceasta tema. Totodata, apreciez ca abordarea ,,de la cauza la efect" ar contribui intr-o masura mai mare la imbunatatirea activitatii de relatii publice a institutiei in care imi desfasor activitatea, ce trebuie sa recunoastem, sufera de un deficit de imagine ce isi gaseste explicatia, pe de o parte, in neajunsuri ale activitatii propriu-zise, dar si in deficientele de promovare prin activitati de relatii publice a ,,serviciilor" oferite. Am structurat lucrarea pe patru capitole dupa cum urmeaza:

Cap.I. ROLUL COMUNICARII IN RELATIA CU SOCIETATEA CIVILA

Stiintele comunicarii, ca stiinte inchegate si autonome, sunt relativ noi, datand de cel mult o jumatate de secol. Putem insa afirma ca preocuparile vizand comunicarea interumana, ideile ce-i stau la baza au cunoscut o anumita permanenta, urcand departe in timp, unele chiar spre inceputurile civilizatiei umane. Secolul nostru inregistreaza o revigorare a studiilor in domeniul comunicarii, preocupari intense manifestandu-se mai ales in ultimele decenii. Ele aduc contributii substantiale in ceea ce priveste: structura actului comunicarii, factorii implicati direct si de context, principiile care guverneaza activitatile umane de acest fel, tipurile de comunicare etc.

Fara a ne propune sa surprindem totalitatea diversitatii punctelor de vedere exprimate in aceasta problema, am incercat sa punctam cateva intelesuri ale conceptului de comunicare. In acest sens, am abordat in cuprinsul acestui capitol urmatoarea problematica:

• CONCEPTUL SI COMPONENTELE COMUNICARII:
• Structura sistemului de comunicare;
• Caracteristicile comunicarii;
• Conditiile unei comunicari optime;

ModalitatiLE de comunicare;

• Retele de comunicare;
• Barierele comunicarii;
• Conceptul de societate civila si spatiu public:

Un spatiu public mediatizat;

Modele de comunicare ce au structurat spatiul public;

Un nou spatiu public, un nou spatiu politic;

Interferenta spatiu public - spatiu privat;

Rolul mass-media in spatiul public;

Mesaje ale comunicarii de masa;

Functii si disfunctii ale mass-media;

Comunicarea cu mass-media:

"Inventarul" presei;

Revista presei;

Mijloace de comunicare aflate la dispozitie;

a) Comunicatul de presa;

b) Dosarul de presa;

c) Conferinta de presa;

d) Calatoria de presa;

e) Campaniile de Comunicare;

Interviul;

Briefing-uri - jurnalisti straini;

• Efectele mass-media in spatiul public.

Cap. II. LOCUL SI ROLUL RELATIILOR PUBLICE IN PROCESUL COMUNICARII

Practicianul in relatii publice serveste drept intermediar intre organizatia pe care el o reprezinta si toate publicurile acelei organizatii. Drept urmare, practicianul de relatii publice are responsabilitati si fata de institutie si fata de diferitele publicuri ale organizatii. El distribuie informatii care dau posibilitatea publicurilor sa-i inteleaga politicile institutiei. Acest rol implicit include aspectul comunicational legat de constatarea si influentarea opiniilor unui grup de persoane. Ca functie de management, relatiile publice inseamna responsabilitate si intelegere in stabilirea de politici de informare, pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizatiei si ale publicurilor ei. Efortul de a defini relatiile publice sau de a face ordine in definitiile existente este ingreunat de faptul ca formularile respective contin atat aspecte conceptuale (ce sunt relatiile publice), cat si aspecte instrumentale (ce eficienta au ele, ce proceduri de lucru folosesc cei care le practica). Toate acestea inmultesc elementele care compun definitiile, deoarece rezultatele acestei activitati sunt numeroase, iar uneltele folosite de practicieni sunt deosebit de variate. Intr-o abordare pragmatica, relatiile publice facute bine presupun confruntarea deschisa si onesta cu o problema si rezolvarea acesteia. Pe termen lung, cele mai bune relatii publice sunt proba unei constiinte sociale active.

In acest capitol au fost tratate urmatorele aspecte teoretice:

• FUNDAMENTELE TEORETICE PRIVIND RELATIILE PUBLICE;

• Originea si evolutia relatiilor publice;
• Functiile relatiilor publice;
• Forme de exercitare ale relatiilor publice:
• Publicitatea;
• Reclama;
• Afacerile publice;
• Promotiunea;
• Lobby-ul;
• Strangerea de fonduri;
• Marketingul;
• Structuri de relatii publice departamentale si rolul departamentelor:
• Organizarea unui departament de relatii publice;
• Avantajele si dezavantajele de a lucra intr-un departament;
• Modelul sistematic al actiunii de relatii publice;
• ROLUL RELATIILOR PUBLICE IN DEMOCRATIILE MODERNE;
• COMUNICAREA INSTITUTIILOR DE STAT CU SOCIETATEA CIVILA;
• Tipuri de influente exercitate prin intermediul comunicarii;

o       Comunicarea publica si imaginea institutiei;

PRINCIPII SI VALORI IN RELATIILE PUBLICE;

o       Etica si responsabilitatile in relatiile publice;

o       Cadrul juridic de reglementare a Relatiilor Publice;

Principii fundamentale ale conduitei profesionale a lucratorilor Ministrului Internelor si Reformei Aministrative (M.I.R.A);

o       Norme si prevederi interne care reglementeaza activitatea

de relatii publice in M.I.R.A.

Cap. III. TRANSFORMAREA INSTITUTIILOR STATULUI SI REALIZAREA COMUNICARII IN PERIOADA POST-DECEMBRISTA

Mutatiile politice, sociale si economice declansate dupa Revolutia din Decembrie 1989, au produs puternice reconsiderari institutionale si organizatorice in randul institutiilor statului. Una din deciziile fundamentale menita sa creeze o noua imagine publica a acestor institutii a fost aceea a realizarii unei reale si permanente deschideri, prin transparenta, fata de societatea civila, fiind adoptata ca vector portant presa - sub toate formele de manifestare: agentii de presa, posturi de radio, canale de televiziune, cotidiane sau periodice.

Primul pas si cel mai important l-a constituit infiintarea in cadrul unor institutii publice, inca din decembrie 1989, (este si cazul Ministerului Internelor si Reformei Administrative) a Serviciului de presa si numirea unui purtator de cuvant. Castigul cel mai important, a fost acela al prezentarii publice a imaginii reale a institutiilor statului (pe cat posibil), armonizandu-se pe criteriile sinceritatii si transparentei, potolind astfel setea de informare a societatii civile. Frecventa zilnica a fluxului informational dinspre institutiile statului, prin intermediul compartimentelor de presa, cu ajutorul mass-media, catre societatea civila, a ridicat intr-o buna masura valul suspiciunilor, situand activitatea institutiilor in centrul obiectivitatii si adevarului.

Intr-o reactie moderna si fireasca de feed-back majoritatea semnalarilor mass-media referitoare la activitatea institutiilor publice, au fost tratate de catre conducerea acestora cu seriozitate. Din gama extrem de larga de componente ale mass-media, care solicita informatii, nici una nu a fost neglijata. Institutiile publice, prin reprezentant, s-au adresat in egala masura atat marilor publicatii, canale TV sau posturi de radio, dar si unor publicatii de specialitate, propriului lor segment de cititori. Pentru cresterea valorii mesajelor transmise, mass-media a exprimat in mod frecvent (cand situatia a impus-o) punctul de vedere oficial al institutiilor publice. Intr-o societate democratica, totul depinde de consimtamantul publicului. Daca aceasta afirmatie este adevarata, inseamna ca orice organizatie trebuie sa fie dispusa sa spuna publicului care ii sunt politicile, ce activitati desfasoara in prezent si ce intentioneaza sa faca in viitor. Aceasta misiune, de importanta majora pentru orice tip de organizatie care stabileste relatii cu un anumit public, este indeplinita de specialistul in relatii publice.

Relatiile publice sunt in centrul marilor dezbateri ale societatii contemporane. Ele participa activ la dinamica democratiei. Este totusi o profesie tanara. Din acest motiv, ea trebuie sa faca fata la numeroase provocari atat pe plan profesional, cat si pe cel social. Schimbarea regimului politic din Romania petrecuta la sfarsitul lui decembrie 1989, a marcat radical comportamentul si gandirea oamenilor.

In prezent, pentru institutiile publice, comunicarea cu publicul pe care il reprezinta si pentru care lucreaza, a devenit in ultima vreme o provoace din ce in ce mai mare. Nimeni nu isi mai poate imagina astazi ca activitatea de fiecare zi a guvernelor si a altor institutii publice sa nu se reflecte in informare.

Alegerea corecta a canalelor de informare va solutiona o parte din presiunile existente generate de cererile publicului, pentru ca acesta sa poata primi raspunsuri la unele dintre intrebari, de exemplu, prin intermediul mass-media. Functionarii publici si jurnalistii au un tel comun, acela de a servi publicul oferindu-i informatii. Ca atare, trebuie sa lucreze impreuna, bazandu-se pe o relatie de incredere si respect. Prin urmare, oricine lucreaza in administratie publica are in fata provocarea de a deprinde abilitatile de baza in comunicare, pentru ca cetatenii sa aiba acces la informatiile de interes public si sa isi cunoasca drepturile si indatoririle.

In materialele publicate, continutul, limbajul, prezentarea, structura si stilul trebuie sa fie utilizate in asa fel incat materialul sa fie usor de citit si de inteles de catre persoanele carora li se adreseaza. Totodata este importanta oferirea informatiei potrivite la timpul potrivit, o campanie poate sa nu isi atinga tinta deoarece pe receptor il preocupa alte probleme, legate de necesitati imediate. E important deci sa se tina cont de aceste obstacole, deoarece comunicarea publica presupune, de asemenea sa te asiguri ca publicul a inteles mesajul pe care ai vrut sa il transmiti.

Dupa 1989, activitatea Ministerului Internelor si Reformei Administrative a fost asezata pe principii noi, o prima masura benefica in acest sens, fiind depolitizarea aparatului acestei institutii. Organizarea si activitatea Ministerului Internelor si Reformei Administrative in Romania contemporana este reglementata de o serie de acte normative, prezentate in structura tezei.

Potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 30/2007, Ministerul Internelor si Reformei Administrative este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica si cu sediul in municipiul Bucuresti.

Ministerul Internelor si Reformei Administrative exercita, conform Constitutiei si legilor tarii, atributiile ce ii revin cu privire la: apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, a proprietatii publice si private; realizarea Programului de guvernare si a strategiilor in domeniul reformei administratiei publice si ordinii publice si monitorizarea, in numele Guvernului, a elaborarii si aplicarii programelor de reforma institutionala de catre ministere si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale; indeplinirea obligatiilor ce revin Romaniei in calitate de stat membru al Uniunii Europene si participarea la procesul de elaborare a politicilor si actelor normative comunitare in domeniile sale de competenta.

Pentru indeplinirea atributiilor care ii revin, Ministerul Internelor si Reformei Administrative coopereaza cu celelalte ministere si cu alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si colaboreaza cu autoritatile administratiei publice locale, structurile asociative ale acestora, patronatele si sindicatele, asociatiile si organizatiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice, precum si cu persoanele fizice, in conditiile prevazute de lege.

Ministerul Internelor si Reformei Administrative organizeaza, asigura si desfasoara relatii de cooperare cu autoritatile specializate din alte state in domeniile sale de competenta, iar prin atasati de afaceri interne sau ofiteri de legatura asigura reprezentarea institutiei in raporturile cu autoritatile similare ale statelor cu care Romania intretine relatii diplomatice sau cu organisme si organizatii internationale.

Intregul capitol este astfel axat pe COMUNICAREA MINISTERULUI INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE CU SOCIETATEA CIVILA

Prin activitatea de "relatii publice a Ministerului Internelor si Reformei Administrative se intelege stabilirea si mentinerea unor legaturi de comunicare permanente si corecte cu societatea civila si institutiile acesteia"[1];

In acest sens am abordat:

• Principalele obiective si principiile care stau la baza activitatii de relatii publice      in Ministerul Internelor si Reformei Administrative;
• Organizarea activitatii de Relatii Publice. Cadrul general;

Aici fac precizarea ca organizarea activitatilor de comunicare si relatii publice, se realizeaza in sistem piramidal, prin structuri specializate, astfel: Directia Informare si Relatii Publice, purtatorul de cuvant al ministerului, servicii, sectii sau birouri la nivelul unitatilor centrale si structuri unice in plan judetean. Directia Informare si Relatii Publice este structurata pe servicii si birouri avand in subordine nemijlocita Grupul de Presa, Casa de Cultura si Ansamblul Artistic "Ciocarlia". Conducerea nemijlocita a acestor structuri revine, prin compartimentele de specialitate, comandantilor. Directia Informare si Relatii Publice elaboreaza, anual, planul in domeniul relatiilor publice, si este abilitata sa coopereze cu toate structurile centrale si teritoriale ale ministerului, precum si cu institutii si organisme specializate in activitati similare de relatii publice, in baza prevederilor legale.

Sistemul de relatii publice

Directia Informare si Relatii Publice ca unitatea de profil a Aparatului Central al Ministerului Internelor si Reformei Administrative, are responsabilitatea coordonarii, indrumarii, conducerii si controlului activitatilor din domeniul relatiilor publice si are urmatoarele atributii:

a.     Elaboreaza si propune conducerii Ministerului Internelor si Reformei Administrative, conceptia si obiectivele comunicarii pe parcursul unui an;

b.            Gestioneaza imaginea publica a institutiei pe plan intern si asigura relationarea acesteia cu societatea, cu comunitatile locale, cetatenii si structurile statului de drept, precum si in plan extern;

c.     Asigura transparenta activitatii ministerului si participa la organizarea si desfasurarea conferintelor de presa ale conducerii institutiei si a briefing-urilor purtatorului de cuvant;

d.            Pune la dispozitia mijloacelor de informare in masa, a diferitelor institutii, organizatii sau a cetatenilor, in mod oportun si complet, informatiile solicitate, in masura in care acestea nu intra sub incidenta legilor si reglementarilor referitoare la protectia informatiilor;

e.     Informeaza permanent, intregul personal al Ministerului Internelor si Reformei Administrative in legatura cu activitatile de interes public, precum si cu privire la cele ce se desfasoara la cele ce se desfasoara la nivelul ministerului;

f.      Prezinta, saptamanal, conducerii Ministerului Internelor si Reformei Administrative analiza asupra imaginii institutiei si, periodic, asupra rezultatelor obtinute in activitatea de relatii publice;

g.     Sprijina, prin mass-media proprie, activitatea de educare juridica si antiinfractionala a populatiei, identifica si evalueaza caile si mijloacele de sensibilizare a opiniei publice asupra mijloacelor exercitarii unor drepturi si libertati cetatenesti, concomitent cu atragerea acestora la prevenirea si combaterea faptelor antisociale;

h.     Coordoneaza, conduce si controleaza activitatea mijloacelor de informare;

i.       Organizeaza, anual ori de cate ori este nevoie, convocari si intalniri de instruire, informare si generalizare a experientei pozitive cu personalul care desfasoara activitati in domeniul relatiilor publice;

j.      Organizeaza activitati de control si indrumare pe probleme specifice la compartimentele de relatii publice din structurile centrale si teritoriale;

k.            Organizeaza si coordoneaza pregatirea de specialitate a personalului din structurile de relatii publice - centrale, departamentale si locale;

l.       Prezinta propuneri, in domeniul relatiilor publice si al presei, pentru a fi incluse in "Planul de relatii internationale al Ministerului Internelor si Reformei Administrative".

m.           Elaboreaza proiectul de plan editorial anual, promoveaza, in principal, lucrari de specialitate pentru procesul instructiv-educativ din unitatile Ministerului Internelor si Reformei Administrative;

n.     Organizeaza, conduce, indruma, controleaza si evalueaza editarea si activitatile cu cartea in minister;

o.            Initiaza actiuni educative, de promovare a cartii si, anual, organizeaza "Salonul de carte juridica, civica si politista";

p.            Coordoneaza si exercita controlul asupra modului de respectare, in structurile institutiei, a prevederilor Instructiunilor de aplicare a Legii nr. 111/1995 privind constituirea, organizarea si functionarea depozitului legal de tiparituri si alte documente grafice si audio-vizuale.

Structuri de relatii publice ale unitatilor centrale si teritoriale;

Mijloacele de informare in masa centrale si teritoriale;

Atributiile ofiterilor de relatii publice si ale purtatorului de cuvant;

Desfasurarea activitatii de relatii publice:

o       Relatiile si activitatile cu mass-media;

o       Comunicarea interna;

o       Relatiile cu comunitatea;

o       Comunicarea externa;

o       Comunicarea internationala;

Strategia de Comunicare si Relatiile Publice a ministerului;

Modalitati de comunicare publica:

o       in plan intern;

o       in plan extern;

Informarea internationala;

Gestionarea imaginii publice a ministerului;

Specificul comunicarii si al relatiilor publice in:

o       INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANA;

o       INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMANE;

o       INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUATII DE URGENTA;

o       INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA;

o       INSTITUTIA PREFECTULUI.

Cap. IV. Specificul COMUNICARII MINISTERULUI INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE CU SOCIETATEA CIVILA

Motivatia cercetarii - Alegerea acestei teme a fost determinata si de convingerea ca, in prezent, amploarea fenomenului de delincventa consituie o problema sociala de stringenta actualitate in raport cu care nici politica penala, nici politicile sociale nu au gasit inca solutii satisfacatoare. Lucratorii Ministerului Internelor si Reformei Administrative au nevoie de informatie pentru a cunoaste dimensiunile, caracteristicile si consecintele fenomenului, in scopul anticiparii tendintelor de evolutie si cresterii eficientei interventiilor, iar acest lucru este practic imposibil fara o buna comunicare atat la nivel inter-institutional cat si cu membrii comunitatii respective (inclusiv cu persoanele delincvente). Schimbul de informatii are un rol esential in cunoasterea problemelor sociale si, in consecinta, in crearea/alegerea instrumentelor juridice si tehnice necesare pentru rezolvarea acestora si ofera atat posibilitatea de adaptare permanenta a ofertei de servicii pe baza nevoilor identificate de beneficiari (pe care ei insisi considera ca le au si pentru care ar solicita asistenta), cat si mijlocul prin care, la nevoie, lucratorii Ministerului Internelor si Reformei Administrative pot sa solicite sprijinul comunitatii pentru a functiona cat mai bine posibil.

Context (concluzii rezultate ca urmare a observatiei directe):

multi ofiteri de presa nu au o relatie de comunicare directa cu seful institutiei, in domeniul relatiilor publice, ceea ce determina sincope in informarea presei si gestionarea defectuoasa a crizelor mediatice;

atributii ce exced functiei de purtator de cuvant/ofiter de presa: majoritatea indeplinesc si alte atributii, cum ar fi: secretariat, audiente, petitii, registratura etc.

spatiu de lucru si de primire a ziaristilor inadecvat: in multe judete situarea biroului nu faciliteaza accesul presei/nu exista un birou destinat purtatorului de cuvant/ofiterul de presa imparte biroul cu ofiteri de la alte compartimente;

nu exista un spatiu special amenajat pentru conferinte de presa, briefinguri (conferintele de presa se desfasoara in spatii cum ar fi sala de consiliu, biroul purtatorului, sala IPA, biroul de audiente, popota etc);

grave deficiente in ceea ce priveste dotarea tehnica (au doar telefon cu conexiune la reteaua locala sau nu au telefon/fax/PC/imprimanta/scanner in birouri) ori conexiune la retelele Intranet/Internet;

nu exista un buget alocat in exclusivitate realizarii activitatilor de comunicare si relatii publice, protocolul necesar organizarii conferintelor de presa, briefinguri etc fiind asigurat de multe ori de membrii departamentelor de relatii publice, sponsorizari, etc.

Aspecte metodologice ale cercetarii

Obiectivele cercetarii

1. evaluarea gradului de satisfactie al lucratorilor din politie fata de comunicarea interna si externa a institutiiilor in care isi desfasoara activitatea;
2. stabilirea modului in care se realizeaza comunicarea interna si externa a structurilor MIRA si a nivelului de instruire a personalului in utilizarea de tehnici si mijloace moderne de comunicare.

Ipoteze ale cercetarii

1. Comunicarea cu/in structurile MIRA genereaza insatisfactie pentru personalul din institutiile ministerului.
2. MIRA nu asigura printr-o comunicare adecvata informarea oportuna a populatiei cu privire la activitatile desfasurate si demersurile intreprinse pentru realizarea unei politici de asigurare a ordinii publice
3. Personalul MIRA nu detine cunostintele necesare utilizarii de tehnici si mijloace moderne de comunicare, care constituie premisele realizarii unei bune comunicari intre MIRA si societatea civila/alte instiutii.
4. Comunicarea dintre serviciile de relatiile publice ale MIRA si societatea civila sustin un trend ascendent in ceea ce privesc factorii imagologici.

Metoda de cercetare utilizata a fost ancheta sociologica, iar tehnica de ancheta utilizata pentru acest studiu a fost chestionarul autoaplicat.

Instrumente de cercetare - s-au utilizat doua chestionare structurate (fiecare cu cate 16 intrebari) care au fost administrate aceluiasi esantion reprezentativ. Fiind chestionare autoaplicate au fost insotite de o scrisoare explicativa in care se prezentau respondentilor: scopul studiului, instructiuni de completare etc.

Esantionare S-a stabilit un esantion reprezentativ la nivel national de 595 de persoane (ofiteri si functionari publici din structurile ministerului). Metoda de esantionare folosita in acest studiu este una bistadiala: stratificata in primul stadiu (criterii: sex, varsta si domeniul studiilor) si aleatoare in al doilea (95% - nivel de incredere a rezultatelor si 4% - eroare de reprezentativitate a esantionului). In perioada culegerii datelor au fost eliminate chestionarele in care subiecti nu au dorit sa completeze rubrica de date personale si au fost selectate in continuare persoane astfel incat, in final, sa se realizeze esantionul stabilit: 595 de subiecti. Pentru analiza datelor a fost facuta ponderarea esantionului (criterii: varsta, sex si domeniul studiilor)

Culegerea datelor a avut loc in perioada ianuarie 2007 - decembrie 2007

Analiza datelor s-a facut in programul SPSS 10.0. S-au folosit: recodari de variabile (ex: scala cu 5 trepte de intensitate a gradului de satisfactie a fost transformata in scala cu 3 trepte: 1.nesatisfacut + foarte nesatisfacut, 2.indecis, 3.satisfacut + foarte satisfacut) si s-au analizat corelatiile cu variabilele socio-demografice, pentru care au fost calculate teste de semnificatie statistica (testul chi-square[2]). Daca pentru a putea avea o imagine clara asupra modului de distribuire a respondentilor, s-au calculat frecvente pentru fiecare item, pentru a putea sintetiza informatiile am calculat coeficienti de dispersie si tendinta centrala.

Rezultatele cercetarii

A.           Analiza si interpretarea chestionarului : "satisfactie a comunicarii"

Chestionarul a avut 3 dimensiuni:

Comunicarea externa/inter-institutionala (dintre institutie si alte institutii sau cu societatea civila) - in cadrul acestei dimensiuni au fost inclusi 5 itemi:

comunicarea interinstitutionala (cu alte institutii din administratia centrala/locala

comunicarea cu societatea civila,

transparenta comunicarii externe,

accesul cetatenilor la informatiile despre activitatea institutiei,

calitatea informatiilor obtinute de cetateni.

Analizand impreuna cei 5 itemi ai comunicarii externe au rezultat urmatoarele:

o       comunicarea interinstitutionala, intre unitatile MIRA si alte instututii apartinand administratiei centrale sau locale genereaza cel mai mare grad de insatisfactie (40%), in aceasta privinta existand si cel mai mic procent de respondenti multumiti (7,1%);

o       celelalte aspecte genereaza mult mai putine nemultumiri (intre 8 si 16%);

o       accesul cetatenilor la informatiile privind activitatea institutiei genereaza cele mai putine nemultumiri (8,5%) si cel mai mare procent de respondenti satisfacuti/foarte satisfacuti (61,6%). Acest aspect este insa reglementat legislativ prin Legea nr 544/2001[3].

o       gradul de transparenta al comunicarii externe genereaza o mare proportie de subiecti multumiti (52,2%);

o       comunicarea institutiei cu societatea civila si calitatea informatiilor obtinute de cetateni implica un grad relativ scazut de multumire (38,5%, respectiv 36,3%);

o       pentru toti cei 5 itemi ai comunicarii externe exista un procent foarte mare de subiecti indecisi (intre 30% si 53,4%) si cei mai nemultumiti sunt subiectii de 20-30 de ani.

2. Comunicarea in cadrul MIRA - comunicarea transversala (intre structuri de acelasi nivel: intre institutiile aceluiasi minister, intre serviciile din cadrul unei institutii, intre subiect si colegi) si comunicarea longitudinala (ierarhica). Au fost inclusi 4 itemi:

comunicarea intre institutia in care lucreaza si alte institutii MIRA

comunicarea intre directiile/serviciile (birourile) din cadrul institutiei respective

comunicarea intre colegi

comunicarea longitudinala (intre conducere si personalul de executie)

Analizand impreuna itemii comunicarii interne putem spune urmatoarele:

o       comunicarea intre servicii (birouri) genereaza cel mai mare grad de insatisfactie (31,8%), iar pe urmatorul loc se afla comunicarea intre conducere si personalul de executie -28,3% ;

o       comunicarea intre institutia in care lucreaza si alte institutii MIRA genereaza cele mai putine nemultumiri (10,8%) si proportia cea mai mare de subiecti multumiti (59,6%);

o       si celelalte 3 aspecte implica satisfactie pentru mai mult de jumatate dintre respondenti: 56,5%- comunicarea intre conducere si personalul de executie, 55,7%- comunicarea intre servicii (birouri) si 54% - comunicarea intre colegi ;

o       exista o un procent mult mai mic de subiecti indecisi (intre 13 -33%) fata de comunicarea externa (intre 30% si 53,4%).

3. Comunicarea interpersonala (modul de comunicare si informare a respondentului)

In lucrarea de fata am definit acest concept ca fiind doar comunicarea, care are ca obiectiv indeplinirea scopurilor si obiectivelor organizatiei. In cadrul dimensiunii au fost inclusi 7 itemi:

participarea in procesul de comunicare interna;

posibilitatile subiectului de exprimare a ideilor in cadrul institutiei;

posibilitatile subiectului de informare din partea conducerii;

modul in care conducerea apreciaza realizarile subiectului;

modul in care conducerea intelege problemele cu care se confrunta subiectul;

accesul la informatii in cadrul institutiei;

calitatea informatiilor obtinute in cadrul institutiei

Luand in calcul toti cei 7 itemi ai dimensiunii se observa:

o       aspectele care genereaza cel mai mare grad de insatisfactie sunt gradul de informare din partea conducerii(29,8%) si modul in care conducerea intelege probleme cu care se confrunta subiectii (29,2%), urmate de accesul la informatii in cadrul institutiei (26,7%) si posibilitatile de exprimare a ideilor in cadrul institutiei (26,3%);

o       modul in care conducerea intelege problemele cu care se confrunta subiectii genereaza si cea mai mare proportie de indecisi (47,3%) dar si cea mai putina satisfactie (23,4%);

o       participarea in procesul de comunicare interna genereaza cel mai mare grad de satisfactie (83,4%); un grad mare de satisfactie (peste jumatate dintre subiecti) este dat si de: calitatea informatiilor obtinute (64,4%), posibilitatile de exprimare a ideilor in cadrul institutiei (60,3%), accesul la informatii in cadrul institutiei (59,6%), modul in care conducerea ii apreciaza realizarile (59,5%) si gradul de informare din partea conducerii (56,1%).

Daca in privinta comunicarii externe intervin mai multi factori care o pot influenta decisiv (ex: majoritatea institutiilor publice sunt birocratice sau caracterul secret al anumitor informatii), comunicarea interna este in stransa legatura cu cea interpersonala. Din asocierea itemilor "In ce masura sunteti satisfacut de modul cum se realizeaza comunicarea transversala - intre colegi?" si "In ce masura sunteti satisfacut de modul cum se realizeaza comunicarea longitudinala - intre conducere si personalul de executie?" cu itemii privind comunicarea interpersonala a rezultat ca: atat satisfactia/insatisfactia fata de comunicarea intre colegi, cat si satisfactia/insatisfactia fata de comunicarea intre conducere si personalul de executie sunt in stransa legatura cu satisfactia/insatisfactia fata de comunicarea interpersonala.

Cei mai nemultumiti sunt subiectii cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani, iar cei din grupa de varsta urmatoare (31-40 de ani) sunt cei mai multumiti.Am identificat urmatoarele posibile explicatii ale diferentei semnificative dintre generatii:

a)      educatia teoretica vs. experienta profesionala. Cei din generatia tanara au beneficiat dupa 1989, cel putin teoretic, de o pregatire la standarde mai inalte si cu mai multe posibilitati de informare (ex. accesul la internet si la literatura de specialitate straina). Pe de alta parte cei din generatiile mai in varsta au, cel putin teoretic, o bogata experienta profesionala;

b)      diferenta data de maniera de intrare in sistem: daca inainte de 1989 marea majoritate a ofiterilor aveau pregatire militara si juridica, in prezent in cadrul ministerului au fost angajati/activati specialisti de diverse specializari (ex: sociologie, asistenta sociala, administratie publica, economie), cu o pregatire militara minima;

c)      entuziasm vs. executarea ordinelor - daca una din caracteristicile tineretii este entuziasmul si dorinta de a incerca si pune in practica ultimele noutati, pentru cei cu o vechime mai mare MIRA este o institutie inca militara in care "ordinul se executa nu se discuta". Aceasta ar putea explica si faptul ca tinerii isi exprima mai mult, cu mai putine retineri nemultumirile;

d)      perspectiva asupra sistemului - sistemul puternic birocratic, in mare parte mostenit pune in opozitie tinerii care doresc sa se afirme si sa ocupe pozitii importante in timp cat mai scurt (similar cu cei din multe institutiii civile/firme private) cu cei care in virtutea experientei/vechimii ocupa posturi de decizie si vor sa le pastreze.

Explicatiile prezentate sunt insa niste ipoteze. Ramane de studiat, printr-o alta cercetare (cea pe care am realizat-o a avut alte obiective), daca tinerii au mai mult curaj sa isi exprime nemultumirea sau au, de fapt, mai multe motive de nemultumire fata de cei mai in varsta.

Calculand coeficientii de dispersie (minim, maxim si amplitudinea) si tendinta centrala (medie, mediana, mod si suma), se pot desprinde urmatoarele:

• Exista 3 itemi la care nu au fost identificati subiecti foarte nemultumiti (minimul este 2): comunicarea intre colegi- dimensiunea 2; participarea in procesul de comunicare interna - dimensiunea 3; calitatea informatiilor obtinute- dimensiunea 3;

• Exista un singur item pentru care nu au fost identificati subiecti foarte multumiti (maximul este 4): calitatea informatiilor obtinute- dimensiunea 3;

• In general amplitudinea este 4, dar exista si exceptii: dimensiunea 2 are un item cu amplitudinea 3 - comunicarea intre colegi; dimensiunea 3 are un item cu amplitudinea 3 - participarea in procesul de comunicare interna si un item cu amplitudinea 2 - calitatea informatiilor obtinute;

• Media: cea mai mica este 2,5 - dimensiunea 1 itemul comunicarea cu alte institutii care nu apartin MIRA; mai mic de 3 este si la dimensiunea 3, itemul modul in care conducerea intelege problemele cu care se confrunta subiectul; cea mai mare este 4 - dimensiunea 3, itemul participarea in procesul de comunicare interna;

• Mediana: dimensiunea 1 are 3 itemi cu mediana 3 - comunicarea interinstitutionala, comunicarea institutiei cu societatea civila, calitatea informatiilor obtinute de cetateni; Dimensiunea 2 are toti itemii cu mediana 4; Dimensiunea 3 are un singur item cu mediana 3- modul in care conducerea intelege problemele cu care se confrunta subiectul;

• Modul -aceeeasi situatie ca la mediana;

• Suma: Dimensiunea 1 are un item cu cea mai mica medie ( comunicarea interinstitutionala), iar media se afla in intervalul Dimensiunea 2 - media se afla in intervalul 1850,4 - 2050,2 (este intervalul cu limita inferioara cea mai mare); Dimensiunea 3 are un item cu cea mai mare medie ( participarea in procesul de comunicare interna), iar media se afla in intervalul

In concluzie se pot spune urmatoarele[4]:

Comunicarea in cadrul MIRA - interna (dimensiunea 2) - genereaza cel mai mare grad de satisfactie/ este cea mai bine echilibrata;

Comunicarea interpersonala - modul de comunicare si informare a respondentului (dimensiunea 3) - are si puncte tari (participarea in procesul de comunicare interna - itemul cu cea mai mare medie si suma din chestionar), dar si puncte slabe (calitatea informatiilor obtinute - singurul item de care nici un respondent nu este foarte multumit);

Comunicarea externa, dintre MIRA si alte institutii sau cu societatea civila dimensiunea 1)- care are cele mai multe puncte slabe: itemul cu cea mai mica medie (2,5 - comunicarea interinstitutionala) si are cei mai multi itemi cu modul 3.

In baza experientei indelungate pe care o am in cadrul MIRA emit urmatoarea ipoteza : punctele slabe de la dimensiunile 2 si 3 sunt determinate si de urmatoarele motive:

a)      Sistemul puternic birocratic, in mare parte mostenit;

b)      Incapacitatea institutiilor de a se adapta rapid cerintelor de comunicare si colaborare moderne;

c)      Probleme legate de jurisdictie si incompatibilitati;

d)      Dotarea logistica de cele mai multe ori precara;

e)      Insuficienta pregatire a personalului in domeniul comunicarii;

f)        Manifestarea unor fenomene psiho-motivationale : orgolii exacerbate, indolenta etc.

B. Analiza si interpretarea chestionarului: "modul de realizare a comunicarii dintre MIRA si societatea civila sau alte institutii si a nivelului de instruire a personalului in utilizarea de tehnici si mijloace moderne de comunicare"

Chestionarul a avut 2 dimensiuni:

modul de realizare a comunicarii externe, in care au fost inclusi itemii:

gradul de informare a populatiei privind locul si rolul MIRA in raport cu alte ministere;

importanta pe care o are comunicarea publica in activitatea politiei;

credibilitatea comunicatelor de presa ale MIRA;

eficienta paginilor de prezentare WEB ale MIRA;

furnizarea de informatii utile despre activitatea MIRA de catre mass-media;

furnizarea de informatii utile despre activitatea MIRA de catre posturile de radio;

furnizarea de informatii utile despre activitatea MIRA de catre presa scrisa;

masura in care activitati ale politiei (prevenirea infractiunilor mentinerea si restabilirea ordinii, raspuns la apelurile cetatenilor, prezenta in strada, raspuns la reclamatii ale cetatenilor, investigarea infractiunilor si oferirea de servicii destinate populatiei) sunt transparente si comunicate adecvat populatiei;

cat de interesati considera ca sunt cetatenii sa fie informati despre activitatea politiei;

opinii fata de relatia dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emitator si receptor - MIRA (prin repreznetantii sai, ofiterii de politie) si populatie;

opinia respondentilor privitor la semnificatia termenului comunicare.

In aprecierea gradului de informare a populatiei privind locul si rolul MIRA in raport cu alte ministere s-au obtinut urmatoarele rezultate: aproximativ 2/3 (65,3%) dintre respondenti apreciaza ca exista un grad de informare mare/foarte mare; aproximativ 1/3 dintre subiecti (31,6%) ca este la fel cu al altor ministere, iar diferenta (3 %) il considera mic/foarte mic.

89,1% dintre subiecti considera importanta comunicarea cu societatea civila, iar aproximativ unul din 10 respondenti (10,9%) considera ca in activitatea politiei comunicarea publica nu reprezinta un obiectiv prioritar. Acesta reprezinta un semnal deosebit de clar a impactului comunicarii asupra constiintei colective, a necesitatii acesteia in toate institutiile statului. Nevoia de deschidere a unui sistem considerat rigid si opac isi gaseste ecou in nevoia si dreptul contribuabililor de a fi informati.

Relatiile publice ale MIRA, realizate prin intermediul comunicatelor de presa, sunt considerate credibile de 75% dintre subiecti, in timp ce 25% le considera neconforme cu realitatea, iar paginile de prezentare in format electronic ale MIRA sunt considerate a fi eficiente de 73% dintre cei chestionati, in timp ce 26% le considera putin vizibile in comunitate, iar 1% cred ca aceste pagini nu sunt deloc eficiente.

Daca in privinta televiziunii exista o opinie majoritara (80,5%) ca aceasta furnizeaza informatii utile despre activitatea MIRA, in cazul posturilor de radio, opiniile sunt mai diferentiate: 47% dintre respondenti au optat pentru "mare masura/foarte mare masura", 40% pentru "mica masura/foarte mica masura", iar 13% - "deloc". Pentru presa scrisa exista o opinie mai favorabila decat in privinta posturilor de radio, dar mai defavorabila decat cea referitoare la posturile de televiziune: 7,5%.-"deloc"

Analizand comparativ opinia fata de imaginea MIRA furnizata de minister cu cea care se reflecta in mass-media se observa ca:

a)      respondentii sunt mai multumiti de imaginea MIRA furnizata de minister decat cea care se reflecta in mass-media (de ex: proportia celor care au optat pentru varianta de raspuns "deloc" este pana in 1%);

b)      imaginea reflectata prin televiziune ocupa un loc intermediar: desi 5,2% dintre subiecti au optat pentru varianta de raspuns "deloc", concomitent si cea mai mare porportie de respondenti - 80,5% - au optat pentru raspunsurile in "mare/foarte mare masura";

c)      imaginea MIRA cea mai putin apreciata de subiecti este cea reflectata de posturile de radio.

In privinta diferentelor semnificative dintre grupele de varsta, se pot emite ipotezele:

subiectii (20-30 de ani) care considera cel mai mult, ca in activitatea politiei, comunicarea publica este in mica/foarte mica masura un obiectiv prioritar, au "asteptari" mai mici in aceasta privinta si in consecinta se declara mai multumiti de imaginea MIRA furnizata de minister

subiectii (31-40 de ani) care considera cel mai mult, ca in activitatea politiei, comunicarea publica este in mare/foarte mare masura un obiectiv prioritar, au "asteptari" mai mari si in consecinta se declara mai nemultumiti de imaginea MIRA furnizata de minister, dar mai multumiti de cea care se reflectata in mass-media (televiziune si presa scrisa).

In analiza opiniei respondentilor fata de masura in care activitati ale politiei sunt transparente si comunicate adecvat populatiei se observa urmatoarele:

prevenirea infractiunilor - comunicarea publica asupra acestei activitati este, in opinia celor intervievati, activitatea cea mai transparenta si comunicata adecvat populatiei existand o opinie majoritara pozitiva - 81,4% dintre subiecti;

o opinie majoritara pozitiva exista si in cazul activitatilor: mentinere si restabilire a ordinii raspuns la apelurile cetatenilor (69,2% , prezenta in strada (69,1%)

pentru itemul raspuns la reclamatii ale cetatenilor desi exista o proportie destul de mare de subiecti cu opinie pozitiva (62,7%), procentul celor care considera ca aceasta activitate a politiei este transparenta si comunicata adecvat populatiei doar intr-o masura mica si foarte mica (37% - deci mai mult de o treime dintre respondenti) semnaleaza ca este necesara initierea unor masuri de imbunatatire a acestui aspect;

in cazul itemului investigarea infractiunilor opiniile sunt mai diversificate si, mai ales, este itemul cu cea mai mare proportie de respondenti (7,4%) care considera ca aceasta activitate nu este deloc transparenta si comunicata adecvat populatiei, motiv pentru care si in acest caz consider ca sunt necesare masuri de imbunatatire a acestui aspect;

oferirea de servicii destinate populatiei este, in opinia respondentilor, activitatea cea mai putin transparenta si comunicata adecvat (49,6%- mica/foarte mica masura, 2% -deloc) si, de aceea, consider ca, pentru imbunatatirea acestui aspect, sunt necesare masuri urgente.

Conform datelor 75% dintre respondenti considera ca cetatenii doresc foarte mult sa fie informati in legatura cu activitatea MIRA; 6,6% au o opinie neutra, iar restul, aproximativ unul din 5, considera ca exista un interes scazut al populatiei pentru informarea in legatura cu activitatea politiei. In privinta relatiei dintre cei 2 poli ai sistemului de comunicare: emitator si receptor - MIRA vs. populatie, se constata urmatoarele:

a)      la intrebarea daca cetatenii respecta lucratorii ministerului 1/5 subiecti (21,5%) considera ca acest lucru se intampla in mica/foarte mica masura, (46,5%) au ales varianta de raspuns neutra "cateodata in mica masura, cateodata in mare masura" si mai putin de o treime dintre respondenti cred ca cetatenii respecta politia in mare/foarte mare masura; in contextul crizei de autoritate care afecteaza toate institutiile statului nu consider situatia alarmanta, ceea ce nu inseamna ca nu sunt necesare masuri de imbunatatire a siuatiei;

b)      in privinta ajutorului pe care subiectii considera ca cetatenii il ofera politiei situatia este mai buna, fata de itemul anterior, in sensul ca desi 23,5% au optat pentru mica/foarte mica masura, proportia celor care considera ca acest lucru se intampla in mare/foarte mare masura creste cu 10% ajungand la 42%;

c)      exista o corelatie semnificativa statistic (p= 0.000) intre respectul si ajutorul pe care il ofera cetatenii politiei;

d)      pentru intrebarea daca comunicarea externa MIRA satisface nevoile cetatenilor si comunitatii locale se constata cea mai mica proportie de respondenti (1,9%) care considera ca acest lucru se intampla in mica/foarte mica masura, (25%) apreciaza ca acest lucru nu se intampla intotdeauna ("cateodata in mica masura, cateodata in mare masura"), iar majoritatea (73,1%) considera ca prin comunicarea externa pe care o are MIRA raspunde nevoilor cetatenilor si comunitatii locale, un procent pe care il consider incurajator pentru nivelul de dezvoltare institutional al societatii.

Desi, privitor la semnificatia termenului comunicare, ordinea itemilor in chestionar a fost alta, conform raspunsurilor subiectilor, se poate deduce urmatoarea semnificatie:

in primul rand semnifica primirea de catre persoana respectiva de informatii (94%)

ulterior inseamna schimb de informatii cu seful ierarhic (comunicare longitudinala -intre conducere si personalul de executie- 84,9%);

pentru 60,7% dintre subiecti inseamna schimb de informatii cu colegii

pentru 59,7% (mai putin de 3 din 5 subiecti) inseamna schimb de informatii cu publicul;

pe ultimul loc, pentru aproximativ 2 din 5 respondenti (42,4%) inseamna schimb de informatii cu mass-media (ex presa)

nivelul de instruire a personalului in folosirea tehnicilor de comunicare si mijloacelor moderne de transmitere/primire a mesajelor- a inclus itemii:

ce canale de comunicare folosesc si frecventa cu care subiectii utilizeaza canalele moderne de comunicare;

utilizarea de documente pe suport electronic ca emitator/receptor de informatii;

participarea la: conferinte de presa, interviuri (presa scrisa, radio, TV), relatii publice, simpozioane/seminarii ca receptor/emitator de informatii, prezentari in fata publicului;

modul de pregatire a unei comunicari: fixare de obiective, realizarea unei planificari, utilizarea de brosuri, prezentari video/WEB pe internet, prezentari tip si kituri de comunicare (afise, obiecte personalizate etc.);

evaluarea pregatirii subiectilor, pe parcursul formarii lor, in tehnici de comunicare.

Asa cum era de asteptat marea majoritate a subiectilor au declarat ca folosesc telefon (98,5%) si fax/curier (94%). Daca folosirea telefonului si a faxului nu este o surpriza, faptul ca aproximativ 2 din 3 subiecti (63,8%) au declarat ca folosesc internetul (e-mail) este extrem de promitator. Folosirea canalelor de comunicare moderne (fax, e-mail, sisteme prin satelit) a devenit o obisnuinta pentru marea majoritate a subiectilor - 85,4% (30,9%-foarte des si 54,5%-des), ceea ce era de asteptat mai ales pentru cei care-si desfasoara activitatea in mediul urban. Totusi cel putin unul din 10 respondenti (11,1%) declara ca folosesc rar/foarte rar canale moderne de comunicare cei mai multi fiind subiectii mai in varsta (41-50 de ani). Din cele constatate, consultand si analizele interne, transpare ideea unei imbunatatiri continue a cunostintelor privind utilizarea mijloacelor moderne de comunicare (perfectionarea personalului existent), cat si incadrarii de personal din ce in ce mai instruit.

Intrebati daca folosesc documente pe suport electronic ca emitator/receptor de informatii au fost obtinute urmatoarele rezultate: 29,8% folosesc atat ca emitator cat si ca receptor; 31% folosesc numai ca emitator de informatii; 11,3% folosesc numai ca receptor de informatii; 27,9% nu folosesc documente pe suport electronic ca emitator/receptor de informatii. In privinta utilizarii instrumentelor relationale au fost obtinute urmatoarele: 80% - participa la simpozioane, seminarii etc. ca receptor de informatii; 71,1% - relatii publice; 45,3%- interviuri (presa scrisa, radio, TV); 41,4%- prezentari in fata publicului; 35,1% - conferinte de presa; 34,3% - participa la simpozioane, seminarii etc. ca emitator de informatii.

In privinta pregatirii unei comunicari, inaintea desfasurarii acesteia, datele cercetarii indica: majoritatea subiectilor (82,1%) au declarat ca isi fixeaza anumite obiective, aproximativ 3 din 5 respondenti (59,8%) realizeaza chiar o planificare prealabila, sunt folosite diferite materiale de suport: brosuri (68,8%), informatii de pe internet (52,1%), prezentari video (46,2%), kituri de comunicare- afise, obiecte personalizate etc. (43,8%) si prezentari tip (34,8%).

Ultima intrebare a chestionarului a vizat evaluarea pregatirii subiectilor, pe parcursul formarii lor, in tehnici de comunicare: mai putin de jumatate dintre subiecti (40%) au urmat astfel de cursuri (respondentii de sex feminin au beneficiat mai mult decat colegii lor de pregatire in tehnici de comunicare, iar daca fixarea anumitor obiective inainte de comunicare este realizata in mai mare masura de subiectii care au urmat un curs de pregatire in tehnici de comunicare, planificarea prealabila este realizata intr-o proportie mai mare de cei care nu au urmat un astfel de curs).

3. Analiza si interpretarea datelor statistice privind imaginea MIRA in mass-media

In scopul realizarii unei analize concludente asupra a ceea ce inseamna imaginea MIRA, pe baza principiului metodologic al complementaritatii strategiilor de abordare a realitatii sociale, am utilizat atat date subiective (obtinute pe baza aplicarii celor 2 chestionare), cat si obiective - date statistice[5] privind modul in care structurile ministerului au fost oglindite in mass-media in perioada 2007. In analiza comparativa a datelor statistice s-au avut in vedere urmatoarele criterii:

MIRA - minister vs. aparat central vs. structuri subordonate (Politia Romana, Jandarmeria Romana, Politia de Frontiera Romana, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Administratie Publica);

tipuri de canale mass-media: presa scrisa, posturi de televiziune si canale radio si sfera de acoperire/audienta: nationala (centrala) si locala;

numarul total al trimiterilor (gradul de vizibilitate) si tipul acestora (tendinte de polarizare): pozitive, negative (defavorabile), neutre (nepolarizate);

evolutia anuala, trimestriala si lunara a numarului de referiri.

Prezentam selectiv cateva rezultate:

Imaginea MIRA (ca minister, include atat aparatul central, cat si structurile subordonate) reflectata de presa centrala a fost una obiectiva (trei din patru trimiteri au fost neutre), cu tendinte de polarizare pozitiva. Au fost inregistrate 47.197 de referiri (24,42% - pozitive, - negative si - nepolarizate) cu diferente nesemnificative in functie de tipul de canal mass-media:

presa scrisa: 24,4% - pozitive; 6,7% - negative si - neutre,

presa audiovizuala: 24,5% - pozitive; 6,9% - negative si - neutre.

Analiza evolutiei trimestriale a generat urmatoarea ierarhie:

trimestrul III referiri (29,25%) dintre care 25,76% pozitive si 8,49% negative;

trimestrul IV referiri ( %) dintre care 23,26% pozitive si 9,12% negative;

trimestrul I - ( ) dintre care 17,12% pozitive si 4,87% negative;

trimestrul II - ( ) dintre care 31,28% pozitive si 3,73% negative.

In concluzie se observa ca in trimestrul III au fost cele mai multe trimiteri (29,25%), in trimestrul II s-a inregistrat cea mai mare pondere de referiri pozitive (31,28%), iar in trimestrul IV cel mai mare procent de trimiteri negative (9,12%).

Analiza evolutiei lunare indica: media lunara este de 3.933 (minimul anual fiind inregistrat in luna februarie - 2.845, iar maximul in luna septembrie - 4.822), minimul referirilor pozitive s-a inregistrat in luna februarie - , iar maximul in luna august - , in timp ce minimul anual al celor defavorabile a fost inregistrat in luna aprilie - , iar maximul in septembrie - .

Imaginea MIRA (ca aparat central) vs. structuri subordonate a fost reflectata in presa centrala astfel:

a)      MIRA (aparatul central ca institutie) - 6.609 referiri (20,18% - pozitive, negative si 77,24% - neutre);

b)      Inspectoratului General al Politiei Romane - 18.904 de trimiteri (26,16% - pozitive; 9,49% - negative si .neutre);

c)      Jandarmeria Romana - 4.240 trimiteri (34,69% pozitive; 5,45% negative si 59,86% neutre);

d)      Politia de Frontiera Romana - 2.787 de trimiteri (45,35% - pozitive; 10,44% - negative si neutre);

e)      Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta - 2.922 trimiteri (30,56% - pozitive; 1,57% - negative si 67,86% neutre

In lumina acestor date, conchidem aratand ca:

ministerul MIRA (aparatul central ca institutie) are cea mai mica proportie de trimiteri pozitive si cea mai mare pentru trimiterile neutre;

IGPR are cel mai multe trimiteri;

IGPF are cele mai multe trimiteri pozitive, dar si negative si in consecinta cele mai putine referiri neutre. In evolutia acestui indicator remarcam o rata a negativitatii peste media institutionala, aspect determinat in principal de unele crize mediatice; per ansamblu imaginea reflectata in presa centrala a fost una caracterizata de un grad ridicat de polarizare pozitiva - peste 45% din totalul referirilor;

IGSU - are cea mai mica proportie de trimiteri negative;

avand in vedere ca proportia trimiterilor negative este mai mica decat cea a trimiterilor pozitive, iar cele neutre sunt minim 44%, per ansamblu, imaginea fiecarei structuri a fost reflectata, in mass-media centrala, intr-un mod obiectiv, echilibrat, cu tendinte de polarizare pozitiva, in contextul unei negativitati ce nu genereaza stari de vulnerabilitate imagologica.

In ceea ce priveste contributia pe care au avut-o principalele structuri ale institutiei la crearea vizibilitatii, respectiv polarizarea pozitiva/negativa a imaginii MIRA in anul 2007, remarcam ocuparea detasata a primului loc de catre IGPR, la toti indicatorii mentionati, atat la nivelul presei centrale cat si al celei locale.

Comparand contributia fiecarei structuri in parte la polarizarea pozitiva cu cea la polarizarea negativa a imaginii ministerului in presa centrala, se poate determina sporul de polarizare pozitiva/negativa a imaginii MIRA, pe care fiecare din aceasta componenta imagologica l-a generat. Astfel, o pondere insemnata in conturarea pozitivitatii imaginii ministerului au avut-o IGSU (spor de +6,3 puncte), IGJR (+5,5 puncte) si item-ul MIRA (+6,24 puncte). La polul opus se afla item-ul Prefecturi, care ocupa ultima pozitie in ceea ce priveste contributia la polarizarea pozitiva a imaginii institutiei si locul doi in cazul contributiei la polarizarea negativa a imaginii ministerului (spor negativ de -11,32 puncte).

Pozitionarea principalelor posturi de televiziune centrale:

postul de televiziune Pro TV ocupa pozitia de lider (1.860 de materiale), urmat de Prima TV (1.815 trimiteri) si Antena 1 (1.721 trimiteri), Realitatea TV (1.592 referiri), National TV (1.261 referiri) si TV Romania 1 (881 referiri), celelalte posturi centrale de televiziune situandu-se sub pragul de de materiale transmise. Se remarca interesul redus manifestat de catre postul public de televiziune TV Romania 1.

postul TV N24 a generat imaginea cea mai intens polarizata pozitiv a ministerului; la polul opus se afla postul Antena 1 cu cea mai mare proportie de materiale defavorabile. O imagine cu un grad ridicat de negativitate a fost conturata si de postul public de televiziune, TV Romania 1 aflandu-se pe locul doi in ceea ce priveste ponderea referirilor negative.

Pozitionarea principalelor posturi de radio centrale:

prima pozitie este ocupata de Radio Europa FM (1.304 materiale), urmata de Radio Romania Actualitati (1.122 referiri), Radio InfoPro ( ), Radio Total ( ) si Radio Guerrila ( ), celelalte posturi de radio centrale difuzand sub 300 de materiale. Merita remarcat faptul ca primele 2 posturi de radio din punct de vedere al audientei nationale sunt Radio Romania Actualitati si Radio Europa FM.

cele mai multe referiri obiective, au fost transmise de Radio Romania Actualitati difuzand (243), urmata Radio Europa FM (216) care a transmis insa si cele mai multe trimiteri defavorabile ( ), urmat la mare distanta de Radio InfoPro ( ).

Pozitionarea principalelor publicatii centrale:

pe primul loc se afla Ziua (2.934), urmata de Adevarul (2.764 referiri), Romania Libera ( ), Cronica Romana ( ), Gandul ( ), Evenimentul Zilei ( ), Jurnalul National ( ), Gardianul ( ) si Libertatea ( ). Interesul aratat de majoritatea celorlalte cotidiene centrale importante a fost situat in intervalul de referiri.

cele mai multe referiri pozitive au fost cuantificate in partida ziarului Cronica Romana (739), acesta fiind urmat indeaproape de Romania Libera ( ), iar la capitolul referiri defavorabile, pozitia de lider este ocupata de ziarul Ziua ( ), urmat de Gandul ( ).

PROPUNERI - Analiza managementului relatiilor publice in Ministrul Internelor si Reformei Administrative reprezinta o provocare pe care lucrarea de fata nu o poate sustine decat intr-o oarecare masura, atat din prisma abordarii numai anumitor paliere ale problematicii, a viziunii temporale si spatiale limitate. Scopul acestui demers teoretic a fost nu acela de a reliefa aspectele pozitive - care exista, cu siguranta - ci de a scoate in evidenta acele aspecte care ar putea fi imbunatatite, pentru a obtine rezultate mai bune, a optimiza imaginea institutiei si a obtine acele mult-dorite procente de incredere a cetatenilor. Pentru o imbunatatire semnificativa a situatiei, consider ca, in completarea propunerilor mentionate pe parcursul analizei, sunt necesare si urmatoarele masuri:

Infiintarea unor compartimente de informare si relatii publice, iar purtatorul de cuvant sa se ocupe numai de marketing institutional si nu de alte atributii;

Elaborarea statutului purtatorului de cuvant si realizarea unui ghid/manual al relatiilor publice in care sa fie reunite toate prevederile interne in domeniul relatiilor publice si sa contina si exemple de bune practici;

Continuarea organizarii unor convocari anuale cu ofiterii de presa, imbunatatirea comunicarii interne si initierea de campanii mediatice;

Organizarea unor cursuri de specialitate pentru personalul existent si pregatirea unor studenti ai Academiei de Politie, prin parteneriat cu facultati civile (Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Sectia de Comunicare si Relatii Publice a Universitatii Bucuresti sau a Facultatii de Jurnalism etc), astfel incat viitori politisti sa indeplineasca ambele cerinte de baza ale acestui domeniu: cunoasterea domeniului relatiilor publice dar si specificul activitatii institutiei a carei imagine o promoveaza;

Avand in vedere programul prelungit de lucru, nivel ridicat de stres, gradul mare de responsabilitate si riscurile la care sunt expusi si pentru a evita, pe viitor, fluctuatia personalului care isi desfasoara activitatea in acest domeniu se impune acordarea unor conditii de munca (categoria de munca gradul I, ca si ofiterilor operativi), logistice si financiare, care sa stimuleze continuitatea in functia respectiva;

Acordarea unui telefon mobil de serviciu si imbunatatirea dotarii logistice (PC performant, telefon interurban, conexiune retea);

Relatiile publice nu pot fi concepute in afara activitatii de cercetare, monitorizare si evaluare, iar toate acestea reclama fonduri si, in consecinta, este imperios necesara elaborarea unor reglementari care sa prevada alocarea unui buget dedicat activitatii de relatii publice la nivel institutional.

BIBLIOGRAFIE

Abric Jean-Claude, Psihologia comunicarii. Teorii si metode, Ed. Polirom, 2002;

Adler R. si Godman G., Understanding Human Comunication, Holt Rinehart and Winston, 1985;

Abraham Pavel, Comunitatea, Politia si Tranzitia, Editura National, Bucuresti, 1996;

Anghel Petre, Stiluri si metode de comunicare, Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;

Bacos, C. Rolul imaginii asupra mentalitatilor colective, in Societate & Cultura, nr.3/1992;

Beciu Camelia, Comunicarea politica, Ed. Comunicare. Ro, Bucuresti, 2002;

Bernard Dagenais -Campania de relatii publice, Ed. Polirom, Iasi, 2003;

Bernard Miege " Spatiul public: perpetuat, largit si fragmentat", in Isabelle Pailliart - "Spatiu public si comunicarea", Ed. Polirom, Iasi, 2002;

Bernard Miege - "Societatea cucerita de comunicare", Ed. Polirom, Iasi, 2000;

Broom M. Glen si Smith, D. George, Testing the Practitioner's Impact in Clients, "Public Relations Review", 1979;

Burdus E., Carpanare G., Fundamentul managementului organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti, 1999;

Candea Dan si Candea Rodica, Comunicarea manageriala, Editura Expert, Buucresti, 1996;

Chambat Pierre, - "Spatiu public, spatiu privat: rolul medierii tehnice" in Isabelle Pailliart - "Spatiu public si comunicarea", Ed. Polirom, Iasi, 2002;

Chelcea Septimiu, Comunicarea nonverbala in spatiul public, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2004;

Chelcea Septimiu, Opinia publica. Gandesc masele despre ce si cum vor elitele?, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

Chelcea Septimiu "Metodologia cercetarii sociologice", Editura Economica, 2004, Editia a doua revizuita

Chelcea Septimiu in Dictionar de sociologie (1993), coord. C Zamfir si L. Vlasceanu, Bucuresti, Editura Babel.

Chiru Irena, Comunicarea interpersonala, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2003;

Coman Cristina, Relatiile publice si mass - media, Editura Polirom, Bucuresti, 2000;

Coman Cristina, Relatiile publice, principii si strategii, Editura Polirom, Iasi, 2001;

Coman Mihai, Introducerea in sistemul mass-media, Polirom, Iasi, 1999;

Coman Mihai, Introducerea in sistemul mass-media, Polirom, Iasi, 2007, (editia a III-a revizuita si adaugita);

Coman Mihai, Mass-media in Romania post-comunista, Polirom, Iasi, 2003;

M. Coman, "Mass Media, Mit si Ritual. O perspectiva antropologica", Ed. Polirom, Iasi, 2003;

Cornescu V., Marinescu P., Curteanu D., Toma S. Management de la teorie la practica, Editura Universitatii din Bucuresti, 2004;

Cornescu V., Mihailescu I. , Stanciu S., Managementul Organizatiei, ALL Beck, 2003;

Cornescu V., Marinescu P., Curteanu Doru, Toma Sorin "Management de la teorie la practica", Editura Universitatii din Bucuresti, 2004;

Cristea Dumitru, "Tratat de Psihologie Sociala", Ed. Protransilvania, 2004;

Cuillenburg Van, J. J. si altii, Stiinta Comunicarii, Bucuresti, Humanitas, 1998;

Culea Haralamb, apud Haines Rosemarie, Televiziunea si reconfigurarea politicului, 2002;

Dagenais Bernard, Campaniile de relatii publice, Ed. Polirom, 2003;

Dagenais Bernard, Le communique ou L'art de faire parler de soi, Quebec, VLB Editeur

David George, Relatii publice - garantia succesului, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002;

Dragan Ion, Paradigme ale comunicarii de masa, Editura Sansa, Bucuresti, 1996;

Dunn Watson S., Public relations - a Contemporary Approach, Richard D. Irwin Inc., 1986;

Ellul Jacques, La parole humile, Presses Universitaires de France, Paris, 1983;

Engwal Lars, Newspapers as Organisations, Westmead, Gower Publ., 1981;

Flichiy Patrice, O istorie a comunicarii moderne, Polirom, Iasi, 1999;

French J. P. R. Jr. and Raven B. (1960). The bases of social power. In D. Cartwright and A. Zander (eds.), Group dynamics (pp. 607-623). New York: Harper and Row

Gamble T.K si Gamble M.- "Communication Works", Ed. McGraw Hill, New York, 1993

Gellner, Ernest Conditiile libertatii. Societatea civila si rivalii sai, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

Golu P., Psihologie sociala, EDP, Bucuresti, 1974;

Goff J.Le., "Imaginarul medieval", Ed. Meridiane, Bucuresti, 1991;

Gourhan A. Leroi, "Le geste et la parole. Techique et language", Paris, 1964;

Greyser A. Stephan, Changing Roles for Public Relations, Public Relations Journal, 37(1), ianuarie 1981;

Habermas Jurgen, Sfera publica si transformarea ei structurala, Comunicare.ro, 2005;

Habermas Jurgen, Spatiul public. Arheologia publicitatii ca dimensiune constitutiva a societatii burgheze, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

Haines Rosemarie, Televiziunea si reconfigurarea politicului, Polirom, Iasi, 2002;

Hellriegel Slocum, Woodman, Organizatorial Behaviour, New York, West Publishing Co, 1985;

Joita Elena, Managementul educational, Ed. Polirom, Iasi, 2000;

Lalit Acharya, "Poublic Relations Environmnet", Juornalism Quarterly, 1995

Lecomte Patrick, Comunicare, Televiziune si Democratie, Tritonic, Bucuresti, 2004;

Leroi-Gourhan A., Le geste et la parole. Techique et language, Editions Albin Michel, Paris, 1964;

Level David A., Jr. & Galle P. William, Jr. Managerial Communications. Plano, Texas, Business Publications Inc., 1998;

Level si Galle, Managerial Communication, Irwin, Homenrood the University of Illinois Press, 1988;

Locke John, apud Beciu Camelia, Comunicarea politica, Comunicare.ro, Bucuresti, 2002;

Marinescu Paul, Managementul institutiilor publice, Editura Universitatii din Bucuresti, 2003;

Mathien Michel , Le systeme mediatique, Paris, Hachette, 1989;

Mathien Michel, Les journalistes et le systeme mediatique, Paris, La Decouverte, 1992;

Mige Bernard, Gandirea comunicationala, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1998

Mc.Quail Denis, The Influences and Efects of Mass Media, in Curran, James (ed.), Mass Communication and Society, Edward Arnold, 1977;

Mc.Luhan Marshall, Galaxia Gutenberg, 1975, Editura Politica, Bucuresti;

Mc.Quail Denis, Mass Communication Theory, London, Sage Publ., 1987;

Michael Ryan, Participative vs. Authoritative Environment, "Journalism Quarterly" 64(4), 1987;

Moscovici S., Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Polirom, Iasi, 1994;

Nastasel E., Ursu E., Argumentul sau despre cuvantul bine gandit, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980,;

Newsom D., A. Scott, J.V. Turk , This is PR. The Realities of Public Relations, Wadsworth, 1993;

Newsom Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg - Totul despre relatiile publice, Ed. Polirom, 2003;

Newson Doug, Turk Judy VanSlyke, Dean Kruckeberg, Totul despre relatii Publice, Editura Polirom, 2003;

Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ion, Fundamentele Managementului Organizatiei, Tribuna Economica, 2006;

Nicolescu O., Management, Ed. Economica, Bucuresti, 1995;

Nicolescu O., Nastase M., Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti, 2000;

Nolte L. & DL Wilcox, Public Relations Writing and Media Techniques. New York, Harper Collins Publisher, 1990

Pailliart Isabelle, Spatiul public si comunicarea, Polirom, 2002;

Panisoara I. O., Comunicarea eficienta, Ed. Polirom Iasi, 2004;

Pedler Emmanuel, Sociologia Comunicarii, Cartea Romaneasca, 2001;

Petrescu Seghete Gh., Fundamentele practicii manageriale, Editura Maiko, Bucuresti, 1994;

Pop Doru, Introducere in teoria relatiilor publice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000;

Prutianu Stefan, Manual de comunicare si negociere in afaceri vol I - Comunicarea, Editura Polirom, 2000;

Rieffel Remi, apud. Bertrand Claude Jean, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, Iasi, 2000;

Rieffel, Remi, L'elite des journalistes, Paris, PUF, 1984;

Rime B., apud. Cristea Dumitru, Tratat de Psihologie Sociala, Ed. ProTransilvania, Bucuresti, 2000;

S.M. Cutlip, Center, Allen H., Broom, Glen M., Effective public relations, Prentice-Hall Inc., 1994;

Shannon & Weaver, The Mathematical Theory of Communication, 1949;

Silion Costica, Consideratii generale privind protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului pe timpul situatiilor de dezordine civila, in, " Revista Romana de Drept Umanitar", Anul III, Nr. 3-4 / 2000;

Simulescu Corneliu, Noi abordari privind politia comunitara, Editura M.I., Bucuresti, 2002;

Staiculescu Ana Rodica, Jelev Daniela, Sociologie, Ed. Ovidius University Press, Constanta, 2002;

Stancioiu I. si Militaru G. -"Management. Elemente fundamentale", Ed. Teora, Bucuresti, 1998;

Sharon Yoder, Katherine Mila, Peter Gross, Stefan Niculescu Maior,-"Introducere in relatii publice", editura NIM, Bucuresti, 1998;

Tamas Sergiu, Dictionar Politic - Institutiile democratiei si cultura civica, Editura Academiei Romane, 1993;

Tarde Gabriel, in L'opinion et la foule, Presse Universitaires de France, 1980;

Task Force on Stature and Role of Public Relations, Report and Recommendations, Public Relations Society of America, noiembrie 1980;

Thoveron Gabriel, Istoria Mijloacelor de Comunicare, Institutul European, 2003;

Thoveron Gabriel, "Comunicarea politica azi" (trad.) Ed Antet, Oradea, 1996;

Ursu I, Nastasel E - "Argumentul sau despre cuvantul bine gandit", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresri, 1980;

Voicu, Costica si Sandu, Florin, Managementul organizational in domeniul relatiilor publice, vol. II, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 2001, pg. 21-22;

Webster, apud. Sergiu Tamas, Dictionar Politic - Institutiile democratiei si cultura civica, Editura Academiei Romane , 1993;

Wilcox, Dennis L., Ault, Phillip H., Agee, Warren K., Public Relations-Strategies and Tactics, Harper Collins Publishers Inc., 1992;

Yoder Sharon, Mila Katherine, Gross Peter, Maior Niculescu Stefan, Introducere in relatii publice, Editura NIM, Bucuresti, 1998;

Zamfir C. si Vlasceanu E., Dictionar de sociologie, Bucuresti, Ed. Babel, 1998, pg. 506;

*** Constitutia Romaniei, Bucuresti, l99l, R. A. Monitorul Oficial;

*** Dictionarul Explicativ Roman, Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, 1999;

*** Documentarul Inspectoratelor pentru Situatii de Urgenta;

*** Documentarul Politiei de Frontiera Romane;

*** Instructiunile M.Ap.N., Relatii cu presa, Ed. Militara, Bucuresti, 1999;

*** Instructiunile nr. 171 din 2001, privind organizarea si desfasurarea activitatilor de Relatii Publice, Traditii, Educatie si Sport in Ministerul de Interne;

*** Legea nr. 360/06.06.2002 - privind statutul politistului, modificata prin O.U.G. nr. 89/14.10.2003

*** Legea nr. 604/22.12.2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 63/28.06.2003, privind organizarea si functionarea M.I.R.A.

*** Legea nr. 544/2001- privind liberul acces la informatiile de interes public (M.Of. nr. 663/ 2001);

*** Pactul international cu privire la drepturile civile si politice adoptat de O.N.U. la 16 decembrie 1966;

***Strategia de Comunicare si Relatiile Publice a Ministerului Internelor si Reformei Administrative.