BURSA DE VALORI

BURSA DE VALORI

Obiectivele capitolului

identificarea diferentelor dintre bursele propriu-zise si pietele interdealeri;

intelegerea functiilor burselor de valori;

identificarea etapelor si avantajelor listarii la bursa a unei companii.

Continutul capitolului

Cuvinte cheie

• bursa de valori
• piete interdealeri
• cotarea la bursa

1. Bursele de valori si importanta lor pe pietele de capital

Pietele secundare pentru titluri financiare (pietele bursiere) pot fi organizate in doua modalitati principale:

• sub forma bursei de valori (engl. stock exchange, fr. bourse),

sub forma pietelor interdealeri sau "la ghiseu" (OTC - Over the Counter) sau piete de negociere.

Bursele de valori sunt institutii de o importanta deosebita in ansamblul mecanismelor de reglare a economiei de piata, detinand o pozitie dominanta pe pietele interne de capital si pe piata internationala.

Bursa de valori se defineste prin existenta unei institutii care dispune de spatii pentru tranzactii unde se concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si se realizeaza negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut.

Acest mod de organizare a pietei de valori presupune centralizarea tranzactiilor cu titluri financiare, prin concentrarea ordinelor de vanzare-cumparare intr-un anumit spatiu (sala de negociere) si efectuarea tranzactiilor cu ajutorul unui personal specializat (agentii de bursa). In prezent, prin utilizarea mijloacelor electronice de transmitere si executare a ordinelor, tranzactiile se pot realiza fara prezenta efectiva a agentilor de bursa.

Bursele de valori reprezinta piete de capital oficiale unde se vand si se cumpara valori mobiliare in scopul mobilizarii de capitaluri financiare pe termen mediu si lung, solicitate pentru realizarea unor importante actiuni economice si sociale pe plan national si international.

In ultimele decenii, piata bursiera tinde sa se extinda. Pentru a putea fi tranzactionate la bursa, firmele trebuie sa indeplineasca o serie de conditii.

Ca reactie la aceste constrangeri, s-au creat piete bursiere noi:

piata titlurilor necotate, unde accesul este permis in conditii mai putin limitative (bursa secundara),

piete terte (bursa tertiara, hors-cote"), unde pot fi tranzactionate actiunile firmelor tinere, ce actioneaza in domenii cu riscuri mari.

O expansiune deosebita pe pietele americane si japoneze au conoscut pietele interdealeri sau OTC, care permit accesul la tranzactii pentru un numar de titluri ce nu indeplinesc conditiile de a fi cotate la bursele propriu-zise.

Piata OTC este constituita din relatiile intre comerciantii de titluri (dealeri), precum si intre ei si clienti. Conexiunile sunt realizate prin intermediul mijloacelor computerizate de transmitere si prelucrare a informatiei.

Piata OTC din S.U.A. - NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotation - Sistem Automat de Cotare al Asociatiei Nationale a Comerciantilor de Titluri) - se intemeiaza pe o retea de comunicatii electronice intre dealeri. Comerciantii de titluri nu negociaza direct cu clientii, fata in fata: ei isi obtin informatiile necesare de pe ecranele computerelor si negociaza tranzactiile prin telefon.

Odata cu progresele tehnologice, se vorbeste despre un nou tip de piata bursiera, piata electronica, aceea in care informatia se transmite si se prelucreaza prin utilizarea unor sisteme de computere.

Prezentam in paralel caracteristicile burselor propriu-zise si ale pietelor OTC:

La bursa propriu-zisa tranzactiile sunt localizate intr-un spatiu determinat, in sali de negociere, in timp ce pentru pietele OTC este o lipsa a localizarii, tranzactiile fiind executate in birourile societatilor financiare care actioneaza in calitate de dealeri.

In cazul bursei propriu-zise accesul direct pe piata este limitat la membri bursei si la titlurile acceptate in bursa. Accesul este mai larg, atat pentru clienti, cat si pentru titluri pe pietele OTC, existand numerosi creatori de piata.

La bursele de valori, negocierea si executarea contractelor se realizeaza de personal specializat, prin licitatie publica. Pe pietele OTC, tranzactiile se realizeaza prin negocieri directe vanzator-cumparator, rolul de contraparte avandu-l dealerul.

Realizarea tranzactiilor la bursa este supusa unor reguli ferme instituite prin lege si regulament. Agentii de bursa au anumite obligatii. Reglementarea este mai putin ferma si cuprinzatoare in cazul pietelor OTC; de regula, este realizata de asociatiile dealerilor.

Datorita concentrarii ordinelor si a mecanismului tranzactional, la bursele propriu-zise se formeaza un curs unic pentru titlurile negociate. Deoarece pe pietele OTC preturile sunt stabilite prin negocieri izolate, acestea pot sa varieze de la un dealer la altul.

Bursele de valori sunt organisme foarte sensibile la multiplele influente pe care le declanseaza evenimentele economice, social-politice si valutare.

Bursele pun in evidenta starea conjuncturala a economiei, inregistreaza mersul afacerilor marilor companii industriale si comerciale, culeg si prelucreaza informatii privind situatia economico-financiara si a balantelor de plati externe ale tarilor. Orice tranzactie incheiata la bursa este cauzata de interesele clientilor si la randul ei, produce efecte asupra evolutiei cursurilor valorilor mobiliare negociate. Marimea cursului acestor titluri creste, scade, ramane constanta, pe un anumit interval de timp, in functie de starea conjuncturala, si, in ultima instanta, de increderea pe care o are publicul in starea generala a economiei si a finantelor fiecarei tari.

Bursa este un termometru; ea nu este cauza unei situatii, ci da numai masura acelei situatii

Bursa de valori indeplineste mai multe functii:

Bursa are un rol central in procesul finantarii activitatii economice.

Alimentarea capitalurilor imprumutate se poate face pe doua cai:

imprumut bancar (finantare indirecta),

emisiune de titluri sau obligatiuni (finantare directa).

Odata titlurile emise de catre firma pentru a se finanta, acestea pot fi tranzactionate prin intermediul bursei. Aceasta caracteristica de lichiditate (faptul ca exista o piata pe care titlurile financiare pot fi transformate in lichiditate la valoarea de piata) confera finantarii directe o semnificatie sporita pentru companii.

Bursa este nucleul pietei capitalurilor.

La bursa coteaza cele mai importante firme din fiecare tara, iar cursul actiunilor se stabileste zilnic prin mecanismul tranzactiilor in functie de cererea si oferta de actiuni. Bursa este importanta din cel putin doua puncte de vedere:

in plan microeconomic - la bursa se stabileste valoarea pe piata a unei firme (valoarea capitalizata). Aceasta valoare se calculeaza inmultind numarul de actiuni cu cursul actiunii (pretul pe piata secundara);

in plan macroeconomic - bursa reprezinta un indicator al situatiei economico-financiare a tarii, reflectat prin indicele bursier (indicele bursier este o medie a cursurilor celor mai importante actiuni cotate la bursa).

Bursa este o piata de plasament pentru detinatorii de capital. Cei ce detin fonduri disponibile investesc in titluri de valoare ori de cate ori randamentul previzionat este mai mare decat rata medie a rentabilitatii in investitii similare si cand se obtin castiguri din operatiunile cu titlurile financiare.

Bursa este o piata de tranzactii intre corporatii.

Prin cumpararea de actiuni se concentreaza practic puterea de decizie asupra unei firme pana la controlul complet asupra acesteia:

detinerea a peste 10 la suta din actiunile unei firme da dreptul participarii in Consiliul de Administratie al firmei respective;

detinerea a peste 33,3 la suta din actiunile unei firme ofera posibilitatea crearii asa-zisei minoritati de blocaj (ceea ce confera un drept de veto);

detinerea a peste 51 la suta din actiunile unei firme confera control asupra acelei firme.

Pentru ca piata secundara sa-si poata indeplini rolul ce-i revine in economia moderna, ea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:

lichiditatea, ceea ce inseamna ca pe piata respectiva trebuie sa fie o abundenta de fonduri disponibile si de active financiare; o piata lichida este una in care exista posibilitatea de a vinde si cumpara, operativ si fara intreruperi, active financiare. Lichiditatea garanteaza functionarea continua a pietei.

eficienta are in vedere existenta unor mecanisme de realizare operativa la costuri cat mai reduse a tranzactiilor. Cu cat costurile sunt mai mici, atractivitatea pentru investitori este mai mare.

transparenta prevede accesul direct si rapid la informatiile relevante pentru detinatorul de active financiare. Este o conditie a eficientei.

corectitudinea este legata de transparenta. Crearea unui cadru riguros pentru a reglementa tranzactiile este sarcina organizarii pietei.

adaptabilitatea presupune raspunsul prompt al pietei la noile conditii economice si extraeconomice.

Cai si cerinte privind introducerea unei companii in activitatea bursiera; experienta internationala in acest domeniu

Introducerea  in activitatea de bursa este actul prin care o companie devine "publica", cu toate oportunitatile pe care acest lucru le presupune. Introducerea in activitatea bursiera ofera avantaje societatilor comerciale: asigurarea si garantarea perenitatii capitalului, cresterea si diversificarea posibilitatilor de finantare, cresterea reputatiei si simplificarea implementarii unor strategii de crestere.

Evident, exista si dezavantaje, constrangeri, deoarece odata intrata in bursa compania este supusa regulilor institutiei bursiere.

Intrarea in bursa nu intereseaza doar compania a caror actiuni sunt tranzactionate la bursa si actionarii ei, ci si ansamblul profesionistilor bursieri si financiari, investitorii ce vor cumpara titluri financiare. Deci, sunt pusi in scena trei categorii de actori, care au interese nuantat diferite: actionarii de origine, profesionistii bursieri si financiari, investitorii, ale caror interese nu sunt divergente, cum par la prima vedere. Primii urmaresc maximizarea utilizarii averii lor; investitorii cauta sa achizitioneze titluri in vederea diversificarii portofoliului lor (aceste doua categorii au un joc unic), in timp ce profesionistii fac un joc repetat.

1. Avantajele cotatiei la bursa

Ceea ce determina companiile sa participe la activitatea bursiera, explicand astfel importanta acestei institutii intr-o economie de piata, poate fi sintetizat in trei categorii de avantaje, astfel:

Asigurarea mobilitatii capitalului. Actionarii pot in orice moment sa vanda toate sau o parte din actiunile pe care le detin intr-o companie cotata si sa gaseasca cumparator la un pret de piata stabilit in functie de cerere si oferta. Din acest avantaj decurg:

Dezangajarea actionarilor minoritari. Doar cotatia la bursa permite actionarilor minoritari sa cedeze in orice moment actiunile pe care le detin si sa obtina un pret de piata obiectiv (pretul stabilit in bursa se bazeaza pe evolutia rezultatelor viitoare ale firmei si nu pe o valoare arbitrara).

Garantarea perenitatii companiei. Aceasta situatie apare de regula la companiile familiale, care isi pun problema daca sa pastreze controlul (platind de exemplu drepturi de succesiune cand este vorba de a doua generatie). Firma fiind cotata la bursa, actionarii pot vinde pana la 49% din actiuni, reglandu-si astfel cheltuielile si pastrand in acelasi timp controlul, sau pot sa vanda toate actiunile la un pret obiectiv de piata.

Facilitarea realizarii castigului de capital de catre actionari. Cand pretul de piata al actiunilor creste, actionarii pot vinde o parte din actiuni, realizand castigul de capital (diferenta pozitiva dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare).

Facilitarea participarii salariatilor. O companie poate distribui salariatilor o parte a capitalului social, sub forma de participatii. Daca firma nu este cotata la bursa, apar probleme cand salariatii vor sa renunte la acest angajament sau cand vor sa valorifice eventualele cresteri de valoare.

Diversificarea posibilitatilor de finantare. Pentru a evita atingerea unor limite in finantare, recurgand doar la finantarea prin intermediul bancilor sau altor institutii specializate (conditii impuse de banci ce nu pot fi depasite, credite ce nu pot depasi anumite praguri), dar si pentru a castiga in flexibilitate, independenta, companiile trebuie sa-si diversifice posibilitatile de finantare, lucru oferit de bursa. Odata intrata la bursa, compania poate sa-si procure fondurile de care are nevoie, fie prin emisiune de actiuni comune sau preferentiale, fie prin emisiune de obligatiuni.

Cresterea reputatiei . Concurenta crescanda impune acordarea unei atentii speciale relatiilor publice si publicitatii unei companii. Intrarea la bursa contribuie la intarirea prestigiului unei companii in masura in care acest lucru o face mai bine cunoscuta pe piata, ii sporeste renumele sau si al produselor sale, dar si ca urmare a standardelor pe care a trebuit sa le indeplineasca pentru a putea fi cotata la bursa. Intrarea la bursa modifica in parte relatiile companiei cu clientela, cu furnizorii, cu partenerii financiari, dar si cu salariatii. Mediile, presa financiara vorbesc despre compania respectiva. Mediile industriale si marele public incep sa o cunoasca. Credibilitatea sa financiara creste, ceea ce-i faciliteaza accesul la noi capitaluri.

Daca avantajele prezentate determina o companie sa participe la activitatea bursiera, un prim pas il constituie alegerea pietei.

Alegerea pietei

Cand o companie doreste sa fie listata la bursa, ea trebuie sa-si puna intrebarea: ce piata (bursa) va alege? Fiecare piata prezinta caracteristici proprii si conditii de intrare mai mult sau mai putin restrictive.

O firma poate alege intre trei categorii de piata: bursa oficiala, bursa secundara sau bursa tertiara ("hors-cote")[2].

Piata oficiala cuprinde piata la termen si cea la disponibil.

Bursa secundara este destinata sa indeplineasca un rol dublu: poate fi o solutie de asteptare inaintea intrarii la bursa oficiala; sau poate sa constituie o situatie durabila pentru firmele care nu au in vedere inscrierea la cota oficiala. Aceasta piata se adreseaza in principal firmelor de marime medie, in crestere, care nu sunt in masura sa indeplineasca standardele de acces la cota oficiala, sau nu doresc acest lucru. Este o piata oficializata, permanenta, situata pe o pozitie secunda in raport cu piata oficiala.

Bursa tertiara este o piata libera unde fiecare actionar, isi poate cota titlurile, fara formalitati specifice, prin simpla dovada a existentei juridice a firmei. Aceasta piata are vocatia de a culege toate informatiile pentru a obtine o singura cotatie sau cateva cotatii episodice.

3. Pregatirea intrarii pe piata

Odata piata aleasa, firma trebuie sa se pregatesca pentru a intra. Aceasta presupune nu numai o pregatire materiala, cum ar fi constituirea dosarului sau alegerea intermediarilor financiari, ci si o reflectare asupra consecintelor unei astfel de alegeri asupra vietii firmei, in ceea ce priveste costurile si strategia.

Inainte de a decide intrarea la bursa, managementul firmei trebuie sa aiba in vedere toate constrangerile, vazute ca pericole. Firma va avea obligatii, in primul rand, in oferirea de informatii privind activitatea si performantele firmei (transparenta). De asemenea, trebuie stabilit un pret obiectiv pentru actiuni, care sa nu fie prea mic pentru a nu prejudicia actionarii initiali, dar nici prea mare pentru a fi in situatia de a nu gasi cumparatori si intrarea pe piata sa fie un esec.

De asemenea, pregatirea intrarii pe piata are in vedere si revizuirea aspectelor legale si contabile ale companiei, pentru a oferi in piata informatii consistente.

Inainte de a se lansa pe piata, firma trebuie sa fie constienta de atuurile sale in ceea ce priveste oamenii si managementul sau, piata si produsele sale, tehnologia si potentialul financiar. Nimic nu trebuie lasat la intamplare. Daca firma vrea sa cunoasca o buna cariera bursiera, ea trebuie sa poata asigura o crestere permanenta a cifrei de afaceri si a profiturilor.

Inventarierea atuurilor si slabiciunilor sale este cea care va permite companiei sa-si aleaga strategia care ii va permite dobandirea si consolidarea unei pozitii concurentiale avantajoase.

4. Avantajele listarii la mai mult de o bursa

Sute de companii platesc pentru privilegiul de a avea listate actiunile la burse de valori din alte tari, precum si la bursa locala. Cele mai populare burse in acest sens sunt cele de la Londra si din SUA. Exista de asemenea un numar important de actiuni ale companiilor straine listate la bursele din Europa de Nord, ca si la bursele din Canada, Australia, Japonia si Singapore. Listarea dubla sau tripla este costisitoare, iar reglementarile pot fi severe, ceea ce ne face sa credem ca exista factori motivationali puternici, care indeamna managerii sa-si globalizeze investitorii. Iata cateva ratiuni in acest sens:

Largirea bazei actionariatului. Oferind unei baze mai largi de investitori posibilitatea de a cumpara actiunile firmei, se poate realiza vanzarea lor la un pret mai mare si astfel sa se obtina capitalul mai ieftin.

Bursa locala este de dimensiuni prea mici sau cresterea firmei este altfel constransa. Unele companii sunt de dimensiuni atat de mari comparativ cu piata nationala, incat pentru a se putea finanta trebuie sa recurga la capitaluri straine[3].

Recompensarea angajatilor. Multi angajati ai firmelor care sunt detinute de straini sunt recompensati cu actiuni ale firmei-mama. Daca aceste actiuni sunt listate local, aceste planuri de recompensa sunt mai usor de gestionat si mai atragatoare pentru angajati.

Investitorii straini pot sa inteleaga mai bine firma. De exemplu, potentialul unei firme de software poate fi mai bine apreciat de investitorii americani decat de cei locali si prin urmare, listarea actiunilor pe piata americana poate oferi o finantare mai ieftina pentru companie.

Disciplina. Standardele ridicate pe care trebuie sa le indeplineasca o firma pentru a putea fi listata la o anumita bursa sporeste disciplina si rigoarea interna.

Sporirea vizibilitatii companiei. Listarea pe mai multe piete, mareste aria de vizibilitate a companiei pe mai multe meridiane.

Mai buna intelegere a schimbarilor economice, sociale si politice ce apar pe diferitele piete ale produselor

3. Importanta unei burse de valori bine gestionate

O bursa de valori bine gestionata are o serie de caracteristici. Este cea in care are loc un "joc corect", adica cea in care investitorii sau cei care doresc obtinerea de capitaluri nu pot obtine beneficii "pe cheltuiala" celorlalti participanti. Este o piata bine reglementata pentru a evita abuzurile, neglijenta si frauda, astfel incat sa reasigure investitorii care si-au pus economiile la risc. Este o piata in care costurile de tranzactie sunt mici. Este necesar un numar mare de vanzatori si cumparatori pentru a asigura un pret eficient si lichiditatea pietei. Exista cateva beneficii ale unei piete bine gestionate:

Firmele pot sa obtina fonduri si pot sa creasca. Intrucat investitorii in titluri financiare - care sunt cotate la bursa - sunt siguri ca isi pot vinde actiunile repede, cu un grad rational de certitudine cu privire la pret, ei sunt dispusi sa ofere fonduri firmelor la un cost mai mic. Astfel, bursele de valori incurajeaza investitiile prin mobilizarea economiilor, atat a celor nationale, cat si a celor straine, fiind utile in procesul de privatizare.

Alocarea capitalului. Una din problemele cheie ale unei societati este gasirea mecanismului prin care sa decida ce produse si servicii sa produca, si in ce proportii. Solutia extrema - sistemul economic centralizat - nu s-a dovedit a fi viabila. Alternativa, acceptata de majoritatea economiilor, este reprezentata de mecanismul pietei libere, piata fiind cea care decide ce si cat se produce. O bursa de valori care functioneaza eficient este capabila sa asiste acest proces. Bursa de valori, daca functioneaza eficient, stabileste corect pretul fiecarui titlu financiar, ceea ce face ca fluxurile de capital (rezultate din economii) sa se indrepte catre sectoarele si firmele care le pot utiliza cel mai bine, astfel incat sa se satisfaca cel mai bine nevoile oamenilor.

Beneficii actionarilor. Actionarii pot beneficia de avantajele unei piete secundare lichide si eficiente, atunci cand doresc sa vanda titluri. Actionarii nu vor numai sa fie convinsi ca isi pot vinde titlurile cand vor si ca vanzarea se va face la un pret corect, dar vor sa stie valoarea reala a titlurilor in orice moment, chiar daca nu intentioneaza sa vanda. Actionarul unei firme necotate poate stabili cu greu care este valoarea titlurilor pe care le detine.

Statut si publicitate. Profilul unei companii poate fi imbunatatit prin cotarea firmei la bursa. Bancile si celelalte institutii financiare au mai multa incredere in firmele listate si, prin urmare, sunt dispuse sa le ofere mai usor fonduri. Increderea vine din faptul ca firma trebuie sa ofere informatii in piata, sa raspunda standardelor de performanta specifice listarii, sa fie supusa permanent verificarii. Publicitatea care apare odata cu listarea la bursa poate avea un impact pozitiv asupra imaginii firmei.

Fuziuni. Fuziunile sunt stimulate de listarea la bursa, mai ales cand actionarii firmei tinta primesc actiuni pe care le pot valorifica pe piata. De asemenea, fuziunile prin intermediul bursei permit inlocuirea managementului ineficient al unei firme, cu unul mai competent.

Imbunatateste comportamentul corporatist. Daca actiunile unei firme sunt listate la bursa, directorii sunt incurajati sa se comporte corespunzator interesului actionarilor.

Intrebari recapitulative

Prezentati bursele propriu-zise si pietele interdealeri.

De ce sunt importante bursele de valori intr-o economie?

Prezentati avantajele, pentru o companie, ale cotarii la bursa.

Teste grila

Piata secundara de capital reprezinta:

a.       piata capitalurilor pe tremen scurt si lung;

b.      piata bursiera si extrabursiera pe care se negociaza valori mobiliare aflate la primii detinatori;

c.       piata de actiuni, obligatiuni si produse derivate.

Profitul pe actiune nu:

a.       exprima capacitatea emitentului de a obtine profit

b.      este, pentru posesorul actiunii, un flux financiar

c.       serveste la calcularea indicelui de capitalizare bursiera

Bursele propriu-zise sunt:

a.       piete primare

b.      piete de negociere

c.       piete de licitatie

Brokerul actioneaza:

a.       doar in interesul clientului

b.      doar in interes personal

c.       atat in interesul clientilor cat si in interes personal

Raspunsuri - c; - b; 3. - c; 4. - a

Bibliografie

Anghelache, G., Piete de capital si tranzactii bursiere, Ed. ASE, Bucuresti, 2000