Natura riscului ratei dobanzii

Natura riscului ratei dobanzii

1. Riscul de rata a dobanzii in creditarea firmelor

O firma se poate imprumuta la rate fixe sau flotante, desi facilitatile cu rata fixa nu sunt todeauna disponibile pentru firmele mai mici. In plus, o firma mare poate imprumuta la rate fixe si poate aranja sa le schimbe in rate flotante printr-un swap de rata a dobanzii sau firma poate folosi un swap pentru a obtine un rezultat opus, daca imprumuta la rate flotante si schimba in rate fixe.

Factorii care influenteza alegerea intre rata fixa si rata flotanta sunt:

asteptarile unor miscari ale ratei viitoare a dobanzii pe perioada imprumutului;

nivelul curent al ratelor fixe ale dobanzii;

limita ratei de baza sau a ratei Bancii centrale.

Riscurile cu care se confrunta firma in cazul ratelor variabile sunt:

o     nivelul de care rata dobanzii este legata, de exemplu rata directoare, care daca va creste poate genera cresterea costului serviciilor bancare pentru firma;

o     cresterea generala a ratelor dobanzii poate determina, in cazul ratelor variabile, un dezavantaj competitiv pentru firma.

In cazul ratelor fixe riscul pentru firma apare in cazul unei caderi a ratei pietei, firma platind o rata a dobanzii fixa necompetitiva, firmele care au angajat rate variabile de dobanda obtinand un avantaj competitiv.

Bancile se confrunta cu riscuri de rata opuse celor ale firmelor.

Cand imprumuturile sunt la rate variabile, bancile pierd in cazul scaderii generale a ratelor, iar in cazul ratelor fixe bancile pierd daca ratele inregistreaza o crestere generala.

Desigur, asemenea pierderi pot fi atenuate daca bancile majoreaza fondurile (precum depozitele), care corespund scadentelor si ratelor ( fixe sau flotante ) imprumuturilor.

2. Acoperirea riscului de rata a dobanzii

Exista cateva tehnici prin care expunerile la riscul de rata a dobanzii pot fi acoperite si unele dintre aceste tehnici schimba in fapt imprumutul cu rata fixa in imprumut cu rata variabila.

Principalele tehnici de acoperire a riscului de rata a dobanzii sunt:

a.      Aranjamente forward ( la o rata viitoare)

Tehnica implica fixarea anticipata a unei rate pentru o perioada determinata si independent de suma imprumutata. Astfel, o firma cu un imprumut restant, a carei rata poate varia in viitor, se acopere impotriva unei posibile cresteri a ratei de piata peste un anumit nivel printr-un astfel de aranjament: daca rata pietei creste peste acest nivel banca, care are un asemenea aranjament (contract), va acoperi firmei excesul platilor cu dobanda, iar daca rata pietei va cadea sub acest nivel firma va plati diferenta dintre rata actuala si rata convenita cu banca.

b. Optiuni cu rata dobanzii

O optiune cu rata dobanzii poate fi un drept, insa nu o obligatie, de a imprumuta sau a depozita o suma determinata la un set de rate ale dobanzii (rate de exercitare) pentru o perioada stabilita, care incepe la un moment viitor cunoscut. Firma va plati o prima bancii pentru acest drept, la expirarea perioadei optiunii firma va decide daca isi va realiza acest drept, sa imprumute la rata de exercitare a optiunii.

Un avantaj al optiunii rezida in aceea ca daca imprumutul nu este in fapt solicitat, optiunea poate fi revanduta bancii in caz ca ratele dobanzii au crescut la expirare perioadei. Astfel, se poate spune ca o optiune are o valoare intrinseca, deoarece dreptul de a imprumuta la rate de piata curente mai mici trebuie sa implice un cost.

c. Swaps cu ratele dobanzii

Aceasta tehnica se utilizeaza cand doua firme se imprumuta in mod independent cu aceasi suma si cu aceasi scadenta, insa o firma se imprumuta la rata fixa si cealalta la rata variabila, cele doua firme schimband apoi angajamentele servicilui datoriei asociate. De regula, aceasta tehnica de acoperire este utilizata de firmele mici, care nu pot angaja direct imprumuturi la rata fixa, firma platind o taxa firmei mari care a acceptat swaps-ul. In vederea diminuarii expunerii la riscul de rata, tehnica este operationalizata prin intermediul unei banci care garanteaza indeplinirea obligatiilor de catre cei doi parteneri, banca percepand o taxa pentru indeplinirea acestui rol.

d.                Contracte futures ( cu livrare viitoare)

Aceasta tehnica reprezinta un aranjament de a cumpara si vinde o suma standard dintr-un instrument financiar determinat la o data viitoare si la un pret stabilit. Preturile contractelor, ale instrumentelor de acoperire, sunt determinate de cerere si oferta, acestea fiind influentate de nivelul general al ratelor dobanzii. Daca ratele cresc pana la data primirii imprumutului costul cu dobanda al acelui imprumut va fi mai mare decat va fi fost in cazul in care rata dobanzii ar fi fost fixa pentru aceeasi perioada pentru care a fost vandut contractul.

Firma isi poate anula obligatiile din contract prin cumpararea aceluiasi numar de contracte la un pret mai mic, aceasta operatiune compensand costurile suplimentare cu dobanda.

Daca ratele dobanzii scad, in perioada cand imprumutul trebuie primit, costurile mai mici ale imprumutului vor fi compensate de pierderea inregistrata din contractele futures ( pretul contractelor va creste in momentul cand firma isi va rescumpara contractele).

Nu este posibil de a cumpara un numar de contracte futures de rata a dobanzii, care sa corespunda exact potentialului costurilor suplimentare cu dobanda, daca ratele cresc, deoarece contractele sunt standardizate ca suma si scadenta.

e.                    Plafoane ale ratei dobanzii

Aceste instrumente reprezinta limite superioare sau inferioare, dar si un culoar delimitat de aceste limite, acoperind riscul neincadrarii ratei variabile a dobanzii intre aceste limite, in perioada imprumutului.

De exemplu, plafonul superior permite celui imprumutat, firmei, sa beneficieze de scaderea ratei dobanzii sub plafonul maxim, putand insa reclama vanzatorului contractului, adica bancii, orice depasire a ratei peste plafonul maxim, conferind cumparatorului posibilitatea de a plati cea mai scazuta rata de pe piata, costul fiind limitat pentru cumparator la prima pe care o plateste vanzatorului .

Situatia este inversa in cazul plafonului minim, aceasta garantand cumparatorului o rata minima a dobanzii, cumparatorul realizand un hading (acoperire) contra scaderii ratei dobanzii

Contractul tip culoar este o combinatie a plafonului minim si a celui maxim, si poate fi cumparat de catre firma daca doreste sa se protejeze impotriva evolutiei ratei dobanzii dincolo de cele doua plafoane, aceasta fiind dispusa sa renunte din castigul posibil din scaderea ratei dobanzii mai jos de nivelul minim, in schimbul unei prime mai mici pentru plafonul maxim.