Balanta de plati si Balanta comerciala

Balanta de plati si Balanta comerciala

Balanta de plati externe sintetizeaza ansamblul incasarilor si platilor determinate de tranzactiile reale si financiare dintr-o perioada data, de regula un an, al unei tari cu restul lumii.

Aceasta definitie impune unele explicatii in legatura cu[1]:

-tranzactiile inregistrate-exista o diferenta intre plati si tranzactii, balanta de plati externe inregistrand toate tranzactiile platite sau nu.Pornind de aici,expertii FMI prefera sa vorbeasca de balanta tranzactiilor, dar, in timp, a prevalat termenul "balanta de plati".

Balanta de plati externe creeaza posibilitatea ca statul sa orienteze, prin parghiile financiar-valutare, activitatea economica externa,sa asigure cresterea eficientei operatiunilor de import-export.Starea de echilibru intr-o economie data isi are sustinerea in conditiile economice, monetary-financiare, valutare si sociale specifice unei etape pe care o parcurge. Economiile nationale tind catre stabilirea unui echilibru in raporturile economice dintre ele. Acest echilibru depinde de adoptarea de decizii sub forma unor hotarari de repartitie financiara si de credit sau al transferului de sume determinate de fluxurile economice, financiare si de credit.La nivelul economiei nationale,decizia financiar-monetara se realizeaza sub forma balantei de plati externe. In conditiile statului, economia caruia se regaseste in stare de criza, prezinta una din principalele conditii de rezolvare a problemelor social-economice care permit intensificarea integrarii si largirea relatiilor economice cu alte state.

Tranzactiile economice pe care o tara le are cu restul lumii se prezinta sub forma urmatoarelor fluxuri comerciale si financiare:

-fluxuri comerciale internationale -sunt rezultaul diviziunii mondiale a muncii si sunt formate din:fluxuri de produse corporale, fluxuri de produse incorporale si fluxuri de prestari de servicii;

-fluxuri financiare-sunt acele tranzactii dintre agentii economici din tari diferite care se exprima prin mijloace de plata si de credit si cuprind fluxuri de compensare a tranzactiilor comerciale si fluxuri independente fata de activitatea comerciala(credite externe, investiti externe, venituri din plasamente financiare externe, miscari de fonduri pe termen scurt, transferuri unilaterale etc.)[2]

Asadar, balanta de plati externe este o recapitulare a ansamblului de operatiuni comerciale, financiare si monetare intervenite intre agentii rezidenti ai unei tari cu cei ai altor tari. Distinctia nu are in vedere nationalitatea, ci centrul principal de interes sau de activitate(acceptiunea economica a rezidentei).

Balanta comerciala este diferenta neta dintre valoarea importurilor si cea a exporturilor de bunuri ale unei tari, intr-o anumita perioada de timp. Atunci cand o tara exporta mai mult decat importa, se considera ca are o balanta comerciala favorabila; cand predomina importurile, se spune ca balanta comerciala este nefavorabila. Balanta comerciala trebuie privita in contextul intregii pozitii economice internationale a tarii respective.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere balanta comerciala poate fi:

-generala, atunci cand cuprinde ansamblul relatiilor comerciale externe ale unei tari;

-partiala daca se refera la relatiile de import si export cu o alta tara sau cu un grup de tari.

Din punctul de vedere al rezultatelor relatiilor comerciale externe, poate fi:

-activa (excedentara), daca exportul depaseste importul;

-pasiva (deficitara), daca importul depaseste exportul;

-echilibrata (soldata), cand importurile si exporturile sunt egale.

In ansamblu balanta comerciala poate fi activa, dar pe tari poate fi excedentara sau deficitara.

In balanta comerciala gruparea marfurilor importate si exportate difera- mai mult sau mai putin- de la o tara la alta. Pentru analiza balantei comerciale este necesar sa se tina seama de preturile folosite si de mecanismul formarii lor, aceasta constituind una din cele mai importante componente ale balantei de plati.

Soldul balantei comerciale apare ca un punct de echilibru intre productia nationala si cheltuielile interne:

a)daca Produsul National Brut este mai mare decat cheltuielile interne(Y>C+I), exista o balanta comerciala excentara;

b)daca Produsul National Brut este mai mic decat cheltuielile interne(Y<C-I), exista o balanta comerciala deficitara;

c)in conditii de egaliatate intre acestea(Y=C+I), exporturile vor fie gale cu importurile(X=M), iar balanta omerciala va fi echilibrata.

Soldul balantei comerciale se poate scrie si sub forma:

(Y-C)-I=X-M

Intrucat produsul national minus consumul reprezinta economiile(Y-C=S), soldul balantei comerciale este egal cu diferenta dintre economii si investitii.

S-I=X-M

Aceasta inseamna ca daca o tara investeste mai mult decat economiile interne(I>S), balanta comerciala este deficitara,iar cand eonomiile sunt mai mari decat investitiile(S>I), balanta comerciala este excedentara si echilibrata cand cele doua vor fi egale(S=I).

Balanta comerciala reprezinta un indicator semnificativ,mai ales pentru tarile in dezvoltare,unde comertul exterior are o importanta mai mare.Pentru tarile dezvoltate balanta comerciala nu mai poate exprima corct starea economiei,intrucat ele sunt mari exportatoare de capital, iar societatile multinationale produc tot mai mlt in alte tari, productie pe care o parte o vand chiar in tara de origine(import), iar o alta parte,in alte tari(export al tarii gazda).

Pe scurt, cel mai important rol in ceea ce priveste balanta comerciala il are comertul. De la aparitia sa ca activitate de sine statatoare, in decursul existentei societatii omenesti, si pana in prezent, comertul a inregistrat, sub actiunea unui complex de factori, evolutii ascendente semnificative, atat in privinta dimensiunilor sale cantitative - a volumului sau - cat si a aspectelor de ordin - structural-calitativ.Astfel, comertul interior marcheaza in aceasta perioada schimbari calitativeradicale, in sensul modernizarii actelor de schimb, agentilor si mijloacelor de comert, vechile forme predominante de schimb fiind substituite treptat de forme moderne, potrivit conceptului de dezvoltare durabila.

Romania, alaturi de celelalte tari est-europene, se afla in plin proces de tranzitie spre economie durabila de piata si integrarea europeana, ceea ce presupune schimbari esentiale in structura societatii civile si a economiei in ansamblu.

Comertul Romaniei reprezinta unul din sectoarele economiei nationale aflat intr-un amplu proces de restructurare sectoriala si microeconomica, privatizarea in comert fiind mai avansata decat in majoritatea celorlalte sectoare ale economiei romanesti. Tranzitia de la economia centralizata la o economie libera, de tip concurential a surprins economia romaneasca intr-o stare de dezvoltare, caracterizata, in principal, prin criza aparatului productiv, disproportionat, ineficient si puternic dependent de importul de materii prime si energie, supraevaluarea monedei nationale cat si de starea de subcapitalizare a economiei reale. Evolutia relatiilor economice externe ale Romaniei, activitatea de comert exterior, a fost influentata si determinata hotarator de factori interni cat si de factori externi, conjuncturali, care sunt inerenti dezvoltarii economiei mondiale in general. Au avut loc modificari majore ca volum, structura si orientare geografica a schimburilor comerciale. S-au pierdut piete de desfacere si s-au structurat noi curente de schimburi.

Comertului romanesc se prezinta, in actuala etapa pe care o parcurge tara noastra, ca un sector economico-social important, justificat prin locul pe care il ocupa in ansamblul activitatilor din economia nationala. Performantele macroeconomice ale comertului il plaseaza pe o pozitie fruntasa in ceea ce priveste ponderea intreprinderilor din domeniu in totalul intreprinderilor din tara noastra, a populatiei angajate in cadrul lui raportate la totalul populatiei ocupate, a contributiei la crearea PIB si VNB.