Conceptul de datorie externa

Conceptul de datorie externa

Datorita faptului ca, in calitate de beneficiari ai imprumuturilor externe, pe langa autoritatile publice centrale, unitatile administrativ teritoriale, intreprinderi de stat si institutii de drept public apar persoane fizice sau juridice de drept privat, notiunea de datorie externa nu se suprapune cu cea de datorie publica externa.

Notiunea de datorie externa prezinta o arie de manifestare mai larga si are mai multe interpretari.

Datoria externa bruta in sens larg cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii la un moment dat.

Datoria externa bruta in sens larg vizeaza toate obligatiile banesti fata de strainatate, indiferent de beneficiarii imprumuturilor, indiferent de gradul lor de exigibilitate si de existenta sau nu a unor garantii.

Datoria externa bruta in sens larg provine din imprumuturile de tot felul, indiferent de termen si de scopurile pentru care au fost contractate, achizitiile de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii pe credit, sau indeplinirea altor obligatii contractuale sau derivand din diverse reglementari.

Deoarece este dificila inventarierea tuturor obligatiilor fata de strainatate, nu toate sunt exprimate valoric sau nu au termene precise de achitare, datoria externa bruta in sens larg nu are aplicabilitate practica, ci numai un continut teoretic.

Datoria externa bruta in sens restrans cuprinde obligatiile banesti fata de strainatate, in care nu sunt incluse: credite pe termen scurt (sub 1 an), considerate operatii financiare curente; investitiile straine directe care nu au termen de rambursare sau de lichidare; ajutoarele cu caracter nerambursabil, primite in cadrul programelor de asistenta publica; imprumuturi externe cu perioada de gratie de peste 10-15 ani; credite contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritatile publice competente.

In interpretarea Bancii Mondiale si a celorlalte institutii din sistemul sau, datoria externa cuprinde sumele datorate unor creditori publici sau privati in valuta straina, bunuri si servicii cu o perioada de rambursare mai mare de un an, precum si sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publica.

In aceasta interpretare, datoria externa nu cuprinde datoria persoanelor private catre strainatate negarantata de autoritatile publice, datoria din tranzactii cu Fondul Monetar International, datoria ce poate fi achitata, la optiunea debitorului, in moneda tarii sale si sumele datorate unor creditori rezidenti in strainatate, pentru care nu au fost stabilite termene de plata.

Datoria externa neta cuprinde diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate si activele detinute de rezidenti straini in tara considerata. Datoria externa neta este un indicator care se foloseste in cazul tarilor care apar atat in calitate de debitor cat si de creditor fata de strainatate.

In raportul dintre creantele si angajamentele externe ale unei tari pot interveni schimbari astfel incat din calitatea de creditor mondial sa devina debitor mondial, sau invers. Un caz tipic este cel al S.U.A. care, incepand cu anul 1985, din cel mai mare creditor al lumii a devenit cel mai mare debitor, locul detinut pana atunci fiind ocupat de Japonia.