Conceptul de finante publice si continutul economic al acestora

Conceptul de finante publice si continutul economic al acestora

Cuvantul finante isi are originea in limba latina, el derivand din cuvantul finis, utilizat adesea cu sensul de "termen de plata".[1] Intrat in circulatie in principalele limbi europene in secolele XIII - XV, cuvantul finante capata cu timpul un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale s.a., ajungand sa cuprinda relatiile, resursele si operatiile banesti.

In prezent exista mai multe sensuri care pot fi date notiunii de finante publice:

a) fonduri banesti constituite la dispozitia statului pentru indeplinirea functiilor acestuia;

b) metode de gestionare si utilizare a banilor publici;

c) mijloace de interventie a statului in economie;

d) acte juridice prin care se dispune modul de constituire si utilizarea a resurselor financiare publice;

e) relatii sociale de natura economica aparute in procesul constituirii si repartizarii fondurilor financiare publice.

Deoarece fiecare dintre aceste sensuri acopera un anumit aspect al finantelor publice, pentru o definire corecta trebuiesc cumulate toate aceste sensuri. Astfel se poate afirma ca finantele publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca prin intermediul carora statul isi constituie fonduri la dispozitia sa pentru indeplinirea functiilor pe care le are, fonduri pe care le gestioneaza folosind tehnici, metode si institutii de specialitate, avand la baza reglementari juridice.

Constituirea fondurilor banesti la dispozitia autoritatile publice se face prin preluarea unei parti din produsul intern brut si serveste la satisfacerea unor nevoi sociale, atat de interes national, cat si local.

Formarea si repartizarea fondurilor banesti publice reprezinta un transfer de putere de cumparare in dublu sens: de la persoane fizice si juridice catre organele administratiei de stat si de la acestea catre diversi beneficiari, tot persoane fizice si juridice.

Relatiile economice generate de procesele respective, care intra in sfera finantelor publice, sunt caracterizate prin urmatoarele trasaturi:

- imbraca forma baneasca;

- exprima un transfer de putere de cumparare si nu o schimbare a formei valorii;

- nu presupun o contraprestatie directa si au caracter nerambursabil, cu exceptia imprumuturilor publice;

- au drept scop satisfacerea unor nevoi publice.

Orice flux financiar care nu indeplineste aceste trasaturi nu intra in sfera de cuprindere a finantelor publice, care este mai restransa decat cea a relatiilor banesti. Trebuie mentionat insa ca intre sfera finantelor publice si celelalte componente ale relatiilor banesti apar legaturi de interconditionare. Astfel, de exemplu, plata salariului este o relatie financiara ce nu intra in sfera finantelor publice, dar ea constituie o premisa a prelevarii la buget a unei parti din venitul unui salariat sub forma impozitului pe veniturile din salariu.

Intregul proces de constituire si distribuire a fondurilor banesti publice este subordonat satisfacerii nevoilor publice, dar se realizeaza cu instrumente diferite, in functie de provenienta sau de destinatia resurselor. Ca urmare, in raport de conditiile specifice in care apar relatiile financiare publice pot fi impartite in trei componente:

a) relatii care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil la dispozitia statului si alocarea acestora tot cu titlu nerambursabil catre diversi beneficiari, cunoscute ca relatii financiare clasice;

b) relatii care exprima un imprumut de resurse banesti de catre stat, pentru o perioada de timp determinata si pentru care se plateste o dobanda, cunoscute sub denumirea de credit public;

c) relatii care exprima un transfer obligatoriu de resurse la dispozitia statului, care ofera in contul acestora contraprestatii ce depind de producerea unui fenomen sau eveniment aleatoriu. Asemenea relatii apar in cadrul sistemului de asigurari sociale.

Relatiile din sfera finantelor publice sunt asociate cu statul, unitatile administrativ-teritoriale si alte institutii de drept public, in timp ce restul relatiilor financiare care formeaza sfera finantelor private, sunt asociate cu intreprinderile economice, bancile, societatile private de asigurari si organizatiile fara scop lucrativ.

Intre finantele publice si cele private exista asemanari dar si o serie de deosebiri. Asemanarile se refera la faptul ca ambele tipuri de finante se confrunta cu probleme de echilibru financiar.

In ceea ce priveste deosebirile, sunt de semnalat urmatoarele:

- finantele publice urmaresc satisfacerea nevoilor publice in timp ce finantele private au ca obiectiv satisfacerea intereselor agentilor economici privati (de obicei obtinerea de profit);

- in cazul finantelor publice resursele banesti se procura de la persoanele fizice si juridice, in cea mai mare parte prin constrangere, in timp ce intreprinderile private isi procura resursele pe baza contractuala;

- statul poate lua masuri in legatura cu moneda nationala, in timp ce intreprinderile private nu pot influenta legal moneda nationala;

- statul nu poate fi sanctionat daca institutiile publice nu efectueaza cheltuielile publice prevazute, dar agentii economici si cetatenii sunt penalizati daca nu isi platesc obligatiile fiscale;

- gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public, in timp ce gestiunea financiara a intreprinderilor private urmeaza regulile dreptului comercial.