Definirea mecanismul financiar

Definirea mecanismul financiar

Economia de piata dispune de mecanisme de autoreglare a proceselor economice care sunt determinante si prioritare in functionarea continua, zi de zi a economiei. Dar, pe perioade mai lungi de timp, mecanismul autoreglarii nu este suficient pentru ca nu poate regla unele dezechilibre ce apar ca rezultat al unor divergente de interese economice (individuale, ale grupurilor sau colectivitatilor sociale) sau ca urmare a necesitatii satisfacerii unor obiective neeconomice (sociale sau de alta natura).

In acest caz intervine statul care are un rol de maxima importanta in desfasurarea tuturor proceselor economice si care asigura reglarea functionarii mecanismului economic. El are informatiile care arata disfunctionalitatile din cadrul economiei la un moment sau altul si mijloacele necesare de a proceda la inlaturarea sau corectarea acestora.

Orice tara are o economie cu o structura specifica constituita din ramuri de activitate, ministere, intreprinderi si institutii, iar pentru o cat mai buna functionare a lor si orientare a proceselor economice, financiare si sociale exista :

reglementari de orientare si control ;

se aplica metode si principii de conducere corespunzatoare ;

se utilizeaza felurite instrumente/parghii economice, financiare si sociale de stimulare sau limitare a unor activitati ;

se folosesc modalitati si criterii diferite de cuantificare a eforturilor.

Asadar, la nivelul oricarei economii nationale exista un angrenaj complex, numit mecanism economic, menit sa asigure conducerea si gestionarea corespunzatoare a resurselor pentru atingerea obiectivelor fiecarei structuri in parte din care este formata economia.

Mecanismul economic reprezinta ansamblul metodelor, procedeelor si instrumentelor de conducere si/sau reglare a functionarii economiei nationale in ansamblul ei.

Statul, in orice tara cu economie de piata, pe langa indeplinirea unor sarcini legate de administratie, justitie, mentinerea ordinii publice, aparare, este si producator si consumator de bunuri si servicii, realizator si finantator al serviciilor social-culturale si in special de protectie sociala, influentand astfel productia, investitiile, repartitia produsului intern brut; statul constituie fonduri financiare prin mobilizarea de impozite, taxe, contributii etc. si le repartizeaza sub forma de subventii, alocatii, ajutoare etc.

Mecanismul financiar este parte integranta a mecanismului economic si reprezinta un ansamblu de structuri si forme organizatorice, precum si principii, metode, instrumente (parghii) specifice domeniului financiar ; el cuprinde si metode si instrumente de dimensionare, analizare si stimulare a eficientei economice. Prin functionarea lui, mecanismul financiar asigura in esenta constituirea si repartizarea fondurilor financiare. El este deci un concept care are un caracter preponderent pragmatic, reflectand cadrul organizatoric pentru manifestarea (desfasurarea) relatiilor financiare.

Mecanismul financiar se refera la toate fluxurile financiare, monetare si de credit din economia nationala urmarind asigurarea echilibrului banesc si financiar la nivel macro si microeconomic prin :

planificarea si constituirea sistemului de fonduri banesti din cadrul economiei nationale ;

repartizarea si legatura de corespondenta dintre aceste fonduri ;

utilzarea acestor fonduri in activitatea economica a agentilor economici, institutiilor si a altor organisme ce actioneaza in cadrul economiei.

Totodata, prin mecanismul financiar se exercita, de catre stat si ceilalti actori din cadrul economiei (intreprinderi, institutii s.a.), un control sistematic si riguros asupra intregii activitati economice, financiare, monetare si sociale urmarind constituirea si utilizarea eficienta a resurselor materiale, financiare si umane, precum si respectarea cadrului de reglementare si a disciplinei in domeniul economico-financiar.

Mecanismul financiar are un caracter dinamic, adaptabil la noile conditii. Astfel, in functie de noi obiective, de noi decizii, de o noua orientare a politicii financiare, se vor folosi cu precadere alte metode, parghii sau instrumente. Totusi, in cadrul mecanismului financiar exista componente care au un caracter mai stabil (structuri, principii) si care permit continuitatea functionarii lui, dar exista si componente ce pot suferi modificari in functie de cerintele nou aparute (reglementari juridice).

Principalele elemente ale mecanismului financiar sunt :

sistemul financiar si fondurile financiare ;

institutiile si organele financiare ;

parghiile economico-financiare ;

instrumentele si tehnicile financiare ;

legislatia financiara.

Sistemul financiar este compus, asa cum am vazut, din finantele (relatiile banesti) tuturor verigilor care concura la redistribiurea produsului intern brut, inlusiv cele legate de pietele financiare (monetara, de capital) si institutiile financiare, adica acele institutii care colecteaza, furnizeaza, intermediaza, distribuie fonduri in economie (institutii de credit, banci de investitii, societati de asigurari, fonduri de pensii, firme de investitii, administratii fiscale etc.).

La nivel de agent economic, prin mecanisme financiare se inteleg metodele, parghiile, instrumentele si procedurile de formare, colectare si gestionare a capitalurilor. Ele sunt foarte diversificate si numeroase, intre care:

mecanisme privind autofinantarea,

mecanismul amortizarii activelor fixe,

mecanismele legate de investitii,

mecanisme de desfasurarea activitatii operationale,

mecanismele circuitului capitalului,

mecanisme de desfasurare a fluxurilor financiare,

mecanismul formarii si utilizarii surplusului de capital etc.

O alta abordare a mecanismelor financiare la nivelul agentilor economici distinge trei mari grupe de mecanisme financiare.

(1) O prima grupa este cea a mecanismelor consumarii capitalului, din care face parte mecanismul consumului fizic de capital (distrugerea, consumul propriu-zis si uzura) ;

(2) Cea de a doua este grupa mecanismelor tranformarii veniturilor in capital, din care fac parte mecanismele de conservare a capitalului, adica cele prin care actiunea umana tinde sa anuleze efectele mecanismelor automate de degradare (amortizarea) si mecanismele de investir ;

(3) Cea de-a treia se refera la mecanisme ale echilibrului intre economisire si investire.

Fara a urmari o clasificare a lor, mecanismele financiare ale intreprinderii inglobeaza :

mecanismul privind autofinantarea ;

mecanismele privind finantarea externa (credit bancar, credit obligatar, leasing, emisiuni de actiuni etc.) ;

mecanismul amortizarii imobilizarilor corporale ;

mecanismele ciclurilor de exploatare si investire ;

mecanismele privind circuitul capitalului ;

mecanismele de desfasurare a fluxurilor financiare etc

Asemenea mecanisme trebuie sa fie organizate si utilizate in asa fel incat sa asigure desfasurarea unei activitati rationale, in conditii de rentabilitate, eficienta si lichiditate, astfel incat sa se inscrie in obiectivele generale ale strategiei agentului economic respectiv.

La nivelul statului, adica al finantelor publice, mecanismele financiare cuprind de asemenea metode, parghii, instrumente si proceduri de stabilire, colectare si utilizare a veniturilor, precum si de influentare a dinamicii economiei prin politica bugetara. Dintre aceste mecanisme amintim pe cele legate de :

- legiferarea bugetara si fiscala,

- impunerea contribuabililor,

- colectarea impozitelor si taxelor,

- regularizarea sumelor cuvenite bugetelor cu contribuabilii,

- controlul fiscal,

- distribuirea veniturilor bugetare,

- executia bugetara,

- angajarea cheltuielilor bugetare etc.

Parghiile financiare reprezinta metode economico-financiare de conducere indirecta a economiei, cu forta de influentare si orientare, in timp ce instrumenele financiare sunt constituite din prognoze, balante, bugete in care isi gasesc reflectarea previziunile prospective ce dau concretete unor politici financiar-monetare si asigura conducerea operativa a domenoiului financiar.

Cele mai importante parghii financiare cunoscute si folosite de mecanismul financiar in ralizarea obiectivului sau esential, irigarea intregului organism economic si social, care este societatea, cu fluxuri financiare potrivit politicii financiare a statului si politicilor financiare ale agentilor economici sunt : pretul, salariul, cursul valutar, impozitul, alocatia bugetara, subventia, dobanda, masa monetara, rezervele obligatorii etc.

Rostul lor este acela de a orienta activitatea economico-sociala si de a influenta favorabil comportamentul producatorilor si pe cel al consumatorilor. Ca urmare, parghiile financiare trebuiesc folosite cu mult discernamant pentru a nu conduce la efecte perverse si a se transforma in factori destabilizatori. Totusi, parghiile/instrumentele financiare au un rol important in functionarea mecanismului financiar si indeplinesc urmatoarele functii :

mijloc de dimensionare a necesarului de resurse financiare ce urmeaza a fi constituite si folosite in economia nationala ;

mijloc de semnalizare, control si reglare ;

mijloc de stimulare si sanctionare ;

mijloc de cuantificare a eficientei folosirii resurselor (materiale, financiare si umane).

Directionarea, dirijarea si influentarea activitatii economico-financiare nu este lasata numai pe seama parghiilor/instrumentelor economice si financiare, ci se folosesc si metode si masuri administrative pentru realizarea acestor deziderate. Dintre acestea amintim :

intocmirea de prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce directii, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia sau ramuri ale acesteia ;

exercitarea controlului financiar de catre organele abilitate asupra modului de pastrare si administrare a mijloacelor materiale si financiare ale statului ;

supravegherea modului cum se stabilesc preturile la unele bunuri si servicii de mare importanta pentru functionarea normala a economiei ;

sanctionarea speculei ilicite, a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederile legale ;

reglementarea de catre stat a modului de acordare de garantii guvernamentale si alte elemente de sprijin economic etc.

Planificarea financiara la nivelul intregii economii reprezinta modalitatea prin care are loc stabilirea, cu caracter orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor de acoperire a acestora in economie.

Caracteristicile planificarii financiare la nivel macroeconomic sunt :

- se intocmesc balante financiare de sinteza, in care sunt reflectate resursele preconizate a se realiza, precum si destinatiile acestora ; acestea sunt un instrument cu caracter orientativ care serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic. De asemenea, se intocmesc planuri cu caracter executoriu, cu ajutorul carora se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale etc.) ;

- se utilizeaza indicatori care exprima laturi importante ale activitatii financiare la nivelul economiei nationale : venituri publice, venituri fiscale, cheltuieli publice, credite bugetare, credite bancare etc. ;

- se folosesc diferite instrumente pentru calculul indicatorilor : norme, normative, limite etc.

Mecanismul financiar "functioneaza" prin intermediul flexurilor financiare, a circuitelor financiare si a ciclurilor financiare, despre care vom discuta in subcapitolele

urmatoare.