ETAPELE PROCESULUI DE CREDITARE

Creditarea bancara este un proces complex care implica cunoasterea si stapanirea unor (1) tehnici specifice, (2) intelegerea contextului in care lucreaza potentialul imprumutat, (3) asimilarea si operationalizarea procedurilor de creditare, a reglementarilor si normelor, (4) o mare putere analitica si sintetica, plus (5) cunostinte de analiza financiara.

Obiectivele temei sunt:

Intelegerea fazelor de creditare in contextul politicii generale a bancii.

Cunoasterea asemanarilor si deosebirilor dintre creditarea marilor corporatii si a IMM-urilor.

Identificarea functiilor analizei cantitative si calitative si rolul fisei de evaluare a performantelor clientului.

Cunoasterea modalitatilor si criteriilor de clasificare a creditelor in procesul de creditare.

Intelegerea sistemului de control intern al operatiunilor de creditare.

INTRODUCERE

In economia contemporana creditele acordate de banci s-au diversificat foarte mult. In plus concurenta acerba dintre banci si dintre acestea si alte institutii financiare nebancare ridica probleme legate de atragerea de noi clienti si de pastrarea celor existenti. O strategie folosita peste tot in lume este de a oferi pachete de produse si servicii in felul acesta atingandu-se doua tinte:

Clientii obtin dintr-un loc mai multe produse si servicii ceea ce este convenabil.

Banca este avantajata deoarece se multiplica baza de profit - intensiv prin faptul ca ofera acelorasi clienti mai multe produse si servicii si extensiv - prin atragerea de noi clienti carora un astfel de sistem le este convenabil.

De asemenea activitatea bancara, inclusiv creditarea, se supune unor reglementari emise de bancile centrale si de alte organisme cu rol de autoritate monetara. In Romania Banca Nationala are atributii in acest domeniu. Bancile, la randul lor, pe baza reglementarilor BNR isi definesc propriile proceduri de urmat, cunoscute sub denumirea de norme bancare. Activitatea de creditare este atent monitorizata iar normele de acordare a creditelor se actualizeaza si se imbunatatesc pe masura ce personalul si institutiile implicate (BNR si bancile comerciale) capata mai multa experienta.

Echilibrul instabil dintre reglementarile stricte si divesitatea imprumuturilor si clientilor este regasit in cadrul conceptual al metodologiei de creditare. Acesta cuprinde mai multe faze si operationalizeaza principiile de baza ale creditarii, cu accent permanent pe principiul prudentei.

FAZELE PROCESULUI DE CREDITARE

Ca orice proces creditarea poate fi descompusa in mai multi pasi distincti, dar si in etape care se pot suprapune. Dar intotdeauna trebuie sa se tina seama ca operatiunile de creditare se circumscriu politicii bancii si trebuie analizate interdependent.

Faza preliminara

Acesta etapa poate fi vazuta ca o incercare de netezire a asimetriilor informationale dintre banca si potentialul client. Prima doreste sa cunoasca cat mai aprofundat clientul, afacerea lui, mediul concurential in care lucreaza, posibilele riscuri obiective si subiective, pentru a putea evalua cat mai corect profitul pe care l-ar obtine. Clientul la randul sau doreste sa se prezinte intr-o lumina cat mai favorabila si in acest sens nu doreste sa dezvaluie prea multe informatii. Mai mult el tatoneaza sa vada conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca, costurile pe care le va suporta, facilitatile de care va beneficia etc.

Faza construirii dosarului

In cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, documentele sunt mai putine iar in cazul solicitarii unui card de credit se pot rezuma la situatia financiara a persoanei. De exemplu American Express, institutia cea mai importanta emitenta de carduri de credit, elibereaza un card cu brand-ul sau in tara noastra numai persoanelor cu reputatie solida si care fac dovada unor venituri substantiale. Asa ca in acest caz nu se poate vorbi de un dosar. Documentatia de credit este formata din mai multe sectiuni: documentatia juridica, documentatia financiara, documentatia comerciala, documentatia aferenta garantiilor, alte documente.

Dar in cazurile clasice dosarul unui client persoana juridica va cuprinde:

Documentatia juridica - actul de constituire (autentificat), statutul firmei, certificatul de inregistrare la Registrul Comertului si Certificatul de inregistrare fiscala (banca trebuie sa cunoasca codul fiscal si cazierul fiscal), autorizatii de functionare, lista specimenlor de semnaturi ale persoanelor autorizate sa reprezinte firma in relatia cu banca, amprenta stampilei etc.

Documentatia financiara - planul de afaceri, bilanturile contabile, balantele si conturile de profit si pierdere pe un anumit numar de ani in urma - daca este o firma ce functioneaza de mai mult timp - eventual auditate si insotite de raportul Comisiei de Cenzori, situatia patrimoniala si a obligatiilor de plata, fluxurile de numerar. In unele cazuri bancile solicita si situatia obligatiilor scadente fata de bugetul asigurarilor sociale, (in anumite cazuri) situatia facturilor restante fata de principalii furnizori, situatia altor credite luate de la alte banci sau institutii financiare, situatia angajamentelor acordate de firma etc. In cazul in care este vorba de un credit pentru constructii se vor prezenta: studiul de fezabilitate, devizul lucrarii, amplasamentul si aprobarile necesare, graficul de executie etc.

Documentatia comerciala - contractele de export sau import, comenzile interne insotite de actele aditionale, graficele de livrari (unde este cazul), contractele de vanzare cumparare sau prestari servicii, eventual termenele de executie sau de prestatie aferente, contracte de antrepriza, orice alte contracte, acorduri, comenzi prin care firma poate demonstra scopul creditului, licente, brevete, certificate, autorizatii tehnice care documenteaza posibilitatea ca intreprinderea respectiva sa desfasoare activitatile pentru care solicita imprumutut precum si alte documente comerciale favorabile acordarii fondurilor.

Documentatia de garantare - depinde de tipurile de garantii puse la dispozitia bancii de catre client. In cazul garantii sub forma de ipoteca trebuie prezentat actul de proprietate si extrasul de carte funciara, hotararea AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) sau a Consiliului de Administratie care aproba ipotecarea, certificatul fiscal al bunului ipotecar si datele exacte ale amplasarii, datele tehnice insotite de fisa bunului imobil. In cazul garantiei sub forma de gaj in functie de natura acesteia se prezinta informatii precise ca numarul si valoarea de inventar, data punerii in functiune, actul de proprietate si dovada achitarii integrale, copii de pe evidentele contabile ale gajului, caracteristici tehnice, certificat de calitate. Toate aceste elemente sunt valabile in cazul in care bunul gajat este un bun real. In cazul gajarii de active financiare (actiuni, obligatiuni, alte hartii de valoare) clientul trebuie sa prezinte, in functie de categoria de titlu, copie de pe lista actionarilor actualizata si depusa la Registrul Independent Autorizat, extrasul de cont de la institutia respectiva care contine informatii despre proprietarul actiunilor, numarul de actiuni detinute. In cazul obligatiunilor sau titlurilor de stat informatiile prezentate de extrasul eliberat de  Registrul Independent Autorizat se refera la numarul si seria acestora, valoarea nominala si eventual alte coduri de identificare a emisiunilor si orice alte date care pot influenta transferabilitatea titlurilor sau care certifica anumite obligatii ale detinatorilor lor. In cazul scrisorilor de garantie bancara acestea vor fi prezentate bancii de la care se solicita imprumutul si care le va aviza sau nu. In cazul girului (existentei unui girant) informatiile depind de cine este girantul si prin ce bun gireaza.

Documentatia nefinanciara - se refera la acele informatii care privesc proprietarii, persoanele din conducerea executiva, gradul de implicare a proprietarilor in conducerea firmei (acolo unde este cazul), acestora putandu-li-se solicita Curriculum Vitae si alte documente in functie de anumite situatii particulare.

Alte documente - in aceasta categorie intra studiile de fezabilitate, avize si aprobari de la administratia publica locala sau centrala si alte documente

Desigur in cazul unui client bine cunoscut o parte din documentatie fie deja exista la banca, fie nu mai este necesara. Aici este de mentionat si faptul ca documentatia depinde si de particularitatile finantarii, ale firmei solicitante, alte tipului de activitate pe care o desfasoara sau intentioneaza sa o desfasoare ca urmare a finantarii cerute etc.

Orice modificare a situatiei clientului in timpul derularii contractului de creditare trebuie adusa in atentia bancii, care va solicita dupa caz actualizarea documentatiei.

Faza de analiza preliminara

Acum bancile vor dori sa obtina o imagine cat mai aprofundata asupra:

Clientului si afacerii sale (furnizorii, clientii, dispersia acestora, zonele geografice in care opereaza, istoricul firmei, calificarea fortei de munca inclusiv experienta profesionala a persoanelor cu functii de raspundere, tehnologia utilizata, flexibilitatea operationala etc.);

Scopul, dimensiunea si structura optima creditului solicitat;

Capacitatea si sursele de rambursare a imprumutului;

Modalitatea optima de garantare a creditului;

Riscurile afacerii si a creditului.

Desigur in colectarea si analiza informatiilor este importanta si dimensiunea firmei supusa analizei.

La sfirsitul acestei etape banca si-a forma o imagine generala corespunzatoare asupra potentialului client si a facilitatii care i s-ar potrivi.

Faza documentarii (sau a analizei financiare si nefinanciare)

Orice decizie pe care o ia o banca trebuie justificata sau documentata, in sensul ca imaginea generala trebuie transformata in valori cuantificabile si analizabile. Analiza se face pe baza unor modele rezultate din experientele anterioare si care au fost formalizate de catre banci in asanumitele fise de evaluare a performantelor (numele poate diferi de la o banca la alta). Modelele au avantajul ca:

asigura unitate procesului de analiza.

descompun analiza pe mai multe paliere - financiare si nefinanciare.

asigura identificarea cauzelor si efectelor potentiale.

permit identificarea elementelor, factorilor si cauzelor care influenteaza fenomenul studiat. (elementele reprezinta parti componente ale fenomenului analizat; factorii reprezinta fortele motrice care provoaca sau determina un fenomen; cauzele reprezinta imprejurari care, in anumite conditii, provoaca si deci explica aparitia unui fenomen).

Functiile analizei:

functia informationala - pozitia in raport cu standarde, norme, obiective;

functia de evaluare - valorizarea fata de mediu in care se desfasoara activitatea;

functia de fundamenare a deciziei - de ce si pe ce baza se ia un set sau altul de decizii;

functia de control - a patrimoniului (intern) si a respectarii legilor, reglementarilor, normelor.

In aceasta faza intra si analiza potentialelor garantii pe care le poate oferi clientul. Deoarece:

garantiile pot imbraca diverse forme

implica aspecte juridice complexe

acest proces poate fi considerat ca un element distinctiv al acestei faze.

Faza de aprobare sau respingere

Pe baza fisei de evaluare a performantelor ('un catalog cu note la diferite discipline') - ca document sintetic si a altor documente si avand permanent in obiectiv normele de creditare, imprumutul poate fi aprobat sau nu. In acest sens exista niveluri de competente:

pana la o anumita suma creditul poate fi aprobat de ofiterul de credit care a preluat solicitarea;

peste un anumit plafon se supune analizei unei structuri numite, de regula, comitet de credit si care exista la nivelul sucursalelor ca si la nivelul centralei. Sucursalele bancilor sunt mandatate sa acorde credite pana la un anumit plafon.

peste nivelul pe care poate sa-l acorde o sucursala, aprobarea se va face la nivelul centralei.

Sunt situatii in care anumite solicitari sunt analizate de o alta structura a bancilor si anume Comitetul de risc, deoarece politica de creditare este parte integranta a politicii unei banci.

In cazul bancilor, nivelurile de competenta ale unor ofiteri de credit pot varia in functie de expertiza acestora si de rezultatele bune pe care le-au avut in activitatea lor de acordare de imprumuturi.

In cazul aprobarii urmeaza faza de incheiere a contractului, iar in caz contrar decizia va fi comunicata in termeni politicosi respectivului client, argumentandu-se cu tact cauzele.

Faza de incheiere a contractului

Clientul va fi informat asupra faptului ca i s-a aprobat creditul, iar etica profesionala cere ca inaintea semnarii contractului sa fie specificate foarte clar obligatiile pe care cele doua parti si le asuma inainte de semnare. Clauzele contractuale trebuie intelese de client, trebuie explicate orice nelamuriri, deoarece banca are si rol de a face educatie clientilor sai.

Contractul va contine semnaturile autorizate ale celor doua parti si un exemplar i se va inmana clientului.

Contractul va contine in esenta:

Suma acordata.

Scopul imprumutului.

Comisioanele.

Rata dobanzii si modalitatea prin care clientul va fi notificat asupra modificarii acesteia.

Scadentarul.

Garantiile si situatiile in care acestea vor fi executate.

Obligatiile imprumutatului fata de banca - altele decat cele financiare (de exemplu periodicitatea cu care va furniza bancii situatiile financiare, sa permita vizita la firma clientului si sa-i ofere informatiile necesare, situatiile in care creditul poate fi retras). Sunt situatii in care banca percepe penalizari si la rambursarile anticipate si situatii in care se percep penalizari la sumele care nu sunt trase. Aceste aspecte trebuie cunoscute de catre client.

Desigur pot exista cazuri in care clientul este cel care refuza semnarea contractului de imprumut, desi acesta i-a fost aprobat.

In urma semnarii contractului de ambele parti se intocmeste un dosar de credit - sursa primara de informatii care documenteaza faptul ca exista un angajament intre cele doua contrapartide. De regula fiecare banca isi are particularitatile ei in intocmirea dosarului de credit, dar in esenta acesta cuprinde:

a)     Contractul de credit.

b)     Documentele care stau la baza acordarii creditului - prezentate anterior (actele firmei, autorizarile necesare etc).

c)     Situatiile financiare periodice.

d)            Garantiile si contractele de garantie, actele legale care stipuleaza conditiile in care se executa garantiile si alte informatii despre acestea.

e)     Rapoarte, note, corespondenta - documente scrise despre discutiile cu clientul, informatii asupra acestuia, recomandari etc.

f)      Alte documente - informatii din presa economica despre client, despre sectorul de activitate in care functioneaza, implicatii fiscale etc.

Faza de urmarire si control a creditului

Odata ce un imprumut a fost acordat urmeaza procesul cel mai complex si anume supravegherea acestuia pe toata perioada de existenta. Periodic se vor realiza urmatoarele:

analizarea periodica a situatiile financiare, situatia curenta a garantiilor si factorii nefinanciari;

se vor face vizite si se va discuta cu clientul sau cu alte persoane implicate in conducerea firmei respective;

se va urmari respectarea rambursarilor;

se vor monitoriza contul curent al clientului si soldurile debitoare si creditoare;

se va lua periodic legatura cu clientul, chiar daca toate elementele indica o situatie pozitiva;

se vor actualiza informatii din dosarul de credit care este sursa primara de informatii si trebuie sa fie ordonat, clar iar datele sa prezinte situatia cu acuratete.

iar lista nu este exhaustiva.

Scopul acestor activitati este luarea unor masuri corective la momentul oportun. Toate informatiile obtinute se vor introduce in dosarul de creditare si practica a demonstrat ca in unele cazuri este bine ca legatura cu clientul sa fie realizata prin documente scrise.

Exista situatii cand contractul de creditare trebuie renegociat, deoarece acest lucru este in interesul ambelor parti. Insa banca trebuie sa puna in balanta efectele opririi finantarii sau declararii creditului ca neperformant, pe de o parte, si renegocierea lui, pe alta parte. Decizia trebui bine justificata in ambele cazuri. De multe ori perioada de recuperare a sumelor restante (capitalul restant plus dobanzi) necesita cheltuieli importante (de judecata, de executare a garantiilor etc.) iar o renegociere ar putea fi mai avantajoasa.

Identificarea si managementul creditelor problema

Fiecare credit in curs de deteriorare trebuie identificat intr-o etapa cat mai timpurie iar acest aspect sa fie semnalat corespunzator in conformitate cu clasificarea supravegherii creditelor (despre care se va vorbi in sectiunile urmatoare). Trebuie sa existe o metodologie clara, coerenta pentru realizarea acestui proces. Ofiterii de credit trebuie sa fie familiarizati cu cauzele precise ale deteriorarii financiare a imprumutatului si sa identifice semnalele timpurii, care includ intarzieri in primirea situatiilor financiare, depasirea de un mare numar de ori a plafoanelor autorizate, prezentarea de prognoze cu un mare grad de variatie de la o perioada la alta, etc.

Imprumutatii trebuie urmariti cu atentie pentru a se asigura ca se vor implementa cele mai bune remedii in cazul dificultatilor.

Creditele neperformante

Orice afacere presupune un risc iar riscul bancii ca intermediar se materializeaza in existenta creditelor neperformante. Gestionarea acestei situatii se realizeaza de o structura specializata a bancii si anume compartimentul de credite neperformante. Angajatii acestei structuri au o mai mare experienta in activitatea de creditare si in estenta rolul lor este de a incerca sa recupereze cat mai mult din respectivele credite.

CLASIFICAREA CREDITELOR IN PROCESUL DE CREDITARE

Pe parcursul existentei sale un imprumut este influentat de factori interni firmei sau factori din mediul economic. Influentele pozitive nu prezinta nici un risc, pe cand cele negative duc la deteriorarea situatiei imprumutului respectiv. Acest fenomen va trebui reflectat in 'catalogul cu note' (fisa de evaluare a performantelor).

Portofoliul de credite a unei banci se incadreaza conform Regulamentului 2 din 7 aprilie 2000 emis de BNR in 5 clase:

Incadrarea unui imprumut intr-o clasa sau alta se face pe baza unor punctaje (scoruri, note - proces intalnit si sub denumirea de rating de credit). In anexa de la sfarsitul temei se prezinta un astfel de model. Punctajul obtinul reprezinta criteriul de clasificare a respectivului imprumut. In plus se mai analizeaza si puncteaza periodic serviciul datoriei (capacitatea imprumutatului de a-si achita obligatiile) si anume:

Agregind cele 5 clase cu capacitatea reprezentand serviciul datoriei se obtine o matrice, conform urmatorului model:

De asemenea se tine cont si de situatia initierii sau neinitierii de proceduri legale de recuperare, conform modelului urmator:

Pe parcursul vietii sale un imprumut poate migra dintr-o clasa in alta.

SISTEMELE DE CONTROL INTERN

Asa cum le si spune sistemelor de control le sunt supuse toate operatiunile bancare, separat si integrat. Sunt mai mult decat verificari sau audituri (examinare de specialitate a situatiilor financiare), deoarece scopul lor generic este de a supraveghea bunul mers al intregii activitati si o urmarire a integritatii partimoniale. Sistemele de control intern trebuie sa asigure verificarea fluxului zilnic al operatiunilor, inclusiv a celor de rutina cu scopul final de a preveni erorile si fraudele.

Functionarea corespunzatoare a acestui sistem este asigurata de independenta si profesionalismul persoanelor implicate. Caracteristcile de baza ale uni bun sistem de control intern sunt:

independenta fata de structurile controlate;

personal calificat si cu buna experienta;

existenta unui sistem de evidenta solid, pe cat posibil computerizat la care accesul sa fie restrictionat pe clase (numai consultare sau modificare);

existenta unui sistem coerent de planificare a activitatilor specifice de control;

existenta unui sistem coerent de raportare si urmarire.

CONCEPTE CHEIE

Metodolgia de creditare;

Fazele procesului de creditare;

Creditarea marilor corporatii si a IMM-urilor

Fisa de evaluare a performantelor;

Functiile analizei;

Clasificarea creditelor - standard, in observatie, substandard, indoielnice, pierdere;

Ratingul de credite;

Sisteme de control intern;

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

Testul 1

Faceti un tabel in care sa enumerati avantajele si dezavantaje bancilor in ceea ce priveste creditarea marilor corporatii si a IMM-urilor.

Testul 2

Enumerati cateva semnale de avertisment care ar putea duce la deteriorarea situatiei unui agent economic (ganditi-va si la aspecte macroeconomice si microeconomice).

Testul 3

Care sunt functiile analizei? Dati cateva exemple de aplicare a fiecarei functii in parte in cazul bancilor.

Testul 4

Explicati de ce persoanele implicate in controlul intern trebuie sa fie independente si ce semnificatie are acest aspect intr-o organizatie. Care sunt factorii care impiedica independenta?

Testul 5

Enumerati cateva exemple de factori perturbatori care ar putea avea un impact major asupra unui IMM sau microintreprinderi. Care credeti ca ar trebui sa fie rolul unui stat modern pentru sustinerea acestor categorii de firme?

Testul 7

Enumerati clasificarea imprumuturilor in procesul de creditare si caracteristicile care stau la baza incadrarii lor intr-o clasa sau alta (max. 1 pag.).

Testul 8

Dati cate un exemplu concret de eroare si de frauda.

ANEXA

FISA DE EVALUARE A PERFORMANTELOR

Clientul..Banca

Situatia serviciului datoriei:

In conformitate cu norma se stabilesc punctajele astfel:

CONCLUZIE: punctajul total realizat x puncte.

Formularul F1

EVALUAREA INDICATORILOR FINANCIARI

Clientul

Formularul F2

EVALUAREA FACTORILOR CALITATIVI

Client. 

Formularul F3

EVALUAREA GARANTIILOR

Clientul