ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A DATORIILOR SI CREANTELOR COLICOLOR1. SC COLICOLOR SA

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A DATORIILOR SI CREANTELOR COLICOLOR1. SC COLICOLOR   SA

S.C. COLICOLOR S.A. are o experienta de peste 40 de ani pe piata lacurilor si vopselelor din Romania. COLICOLOR este in prezent cel mai mare producator roman de profil. Intre 1965 si 1990 Intreprinderea de Lacuri si Vopsele Bucuresti, asa cum a fost numita initial, a fost unul dintre cei mai importanti furnizori ai industriei nationale de autovehicule, mobila si electronica.

S.C. COLICOLOR S.A. s-a infiintat la data de 2.11.1990 prin H.G. numarul 1776/1990 privind infiintarea de societati comerciale pe actiuni in industrie.

Obiectul de activitate: Conform statutului societatii, COLICOLOR S.A. are urmatorul obiect de activitate:

-producerea de rasini sintetice, lacuri, vopsele, emailuri, diluanti si comercializarea acestora en-gros si en-detail;

-producerea si comercializarea de produse industriale, bunuri de larg consum alimentare si nealimentare;

-efectuarea de operatiuni de import, operatiuni de asistenta tehnica, servicii de marketing, consuliting, intermedieri, operatiuni de comisionare, alte servicii in domeniul comertului interior si exterior.

Incepand din 1990, anul in care Intreprinderea de Lacuri si Vopsele se transforma in societate pe actiuni sub denumirea de COLICOLOR S.A., compania isi diversifica treptat portofoliul de produse si se orienteaza catre segmentul industrial cat si catre cel al consumatorilor casnici.

COLICOLOR isi propune cresterea cotei de piata, lansarea de produse noi, modernizarea sistemului de distributie, dezvoltarea sistemului de nuantare IRIS si sprijinirea exporturilor.

Printre investitiile realizate in anul 2007 se numara achizitionarea de noi echipamente de laborator pentru sustinerea noilor produse si in special pentru un control mai bun al calitatii produselor companiei, achizitionarea de noi echipamente de productie si protectia mediului ;de asemenea, se continua implementarea sistemului informational integrat (ERP) pentru o mai buna coordonare a activitatiilor financiare, de aprovizionare, vanzari si productie.

Pentru anul in curs COLICOLOR si-a propus o crestere a cotei de piata in conditiile in care strategia de marketing se concentreaza pe lansarea de produse noi, modernizarea sistemului de distributie, dezvoltarea sistemului de nuantare IRIS si sprijinirea exporturilor.
     Incepand cu anul 1998, societatea se afla in propietate privata, actionarii semnificativi la sfarsitul lunii mai 1999, conform raporturilor BVB, fiind :

-Romanian Investment Fund Cyprus LTD cu 29.19%

-The Romanian-American Fund cu 27.35%

-Bank of Bermuda Guernsey Island cu 11.25%

-Romanian Investment Company Cyprus Ltd. Cu 9.95%.

Noii actionari au impus o strategie moderna, pe termen lung de dezvoltare a societatii.

In august 1998 COLICOLOR S.A. a achizitionat 51% din actiunile producatorului de vopsele, rasini si anhidrida ftalica, Orgachim Bulgaria. Orgachim JSC a fost infiintata in 1901 si detine o pozitie dominanta pe piata vopselelor din Bulgaria. Anhidra ftalica este exportata in principal in tarile europene in special in Turcia si Grecia.

In prezent, principalii actionari sunt: Romanian Investment Fund 34.10%, The Romanian American Enterprize Fund 32.94%, Romanian Reconstruction (Cyprus Limited) 9.96%, Societ Generale Romania Fund 7.72%, alti actionari 14.72%.

Incepand din 1998 s-a inregistrat o schimbare vizibila si continua in strategia de marketing si vanzari a Grupului. Un accent deosebit este acordat dezvoltarii si sustinerii marcilor locale. Mercantizarea si canalele de distributie reprezinta domeniile principale de interes pentru Grup.

La nivel operational activitatea grupului este directionata in principal catre cresterea eficientei productiei, cresterea calitatii produselor si reducerea costurilor cu investitii in echipamente noi.

Strategia Grupului este aceea de a deveni leaderul pietei vopselelor si rasinilor din sud-estul Europei prin obtinerea unei pozitii mult mai puternice la nivel local si prin exploatarea oportunitatilor de export in Orientul Mijlociu si Rusia.

EVALUAREA CREANTELOR

Creanta reprezinta actul prin care se certifica dreptul creditorului de a primi, la un anumit termen, o suma de bani sau alte bunuri economice, ori valori, de la debitori.

Crentele constituie un activ pentru creditori si un pasiv, o obligatie, pentru debitori, conferind titularului dreptul de gaj general al creditorilor asupra patrimoniului debitorului in concurs cu ceilalti creditori chirografari.

Creantele imobilizate reprezinta acea parte a activului imobilizat in care sunt cuprinse creantele legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate.

Creantele legate de participatii reprezinta acele creante ale unitatii patrimoniale create cu ocazia acordarii de imprumuturi intreprinderii la care detin titluri de participare.

Imprumuturile acordate pe termen lung reprezinta sumele acordate unor terti, in baza contractelor de imprumut si pentru care primesc dobanzi.

In categoria altor creante imobilizate se cuprind garantiile si cautiunile depuse de intreprindere la terti si constau, cel mai adesea, dintr-o suma de bani sau de titluri varsate de o unitate patrimoniala in vederea garantarii bunei executii a unei obligatii.

Creanta irecuperabila reprezinta o datorie care este improbabil sa fie recuperata (ex. debitorul a dat faliment).

Creantele straine sunt active detinute in strainatate.

Creanta inscrisa in registrul datoriei este o creanta provenind dintr-o datorie publica.

Creantele trebuie testate din punctul de vedere al existentei, valorii, exhaustivitatii, prezentarii si proprietatii.

Valoarea de utilitate a creantelor se stabileste in functie de suma probabila de incasat.

Evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea lor actuala sau de utilitate a fiecarui element, stabilita in functie de utilitatea bunului si pretul pietei.

Rezultatele evaluarii depind de marja de apreciere a nesigurantei legate de incasarea lor.

Vanzatorul nu poate fi acuzat daca in evaluarea lui va lua in calcul un risc mic, acelasi lucru este valabil si pentru cumparator, daca va cauta sa exploateze la maximum, prin diminuarea pretului, nesigurantele legate de incasare.

Corecturile de valoare trebuie facute cand "valoarea de achizitie" este mai mica decat valoarea in ziua de referinta a evaluarii.

In afara de corectiile creantelor individuale, in situatia cand intreprinderea are un volum mare de creante, iar diminuarile de valoare nu pot fi stabilite pe fiecare caz in parte, pentru luarea in considerare a riscurilor legate de neincasarea lor, se poate stabili o valoare globala.

In acest caz, evaluatorul trebuie sa judece, ca un investitor/cumparator, luand in considerare:

posibilitatile de a fi obligat sa acorde sconturi (reduceri de pret);

-pierderile generate de incasarile cu intarziere, fara a beneficia de dobanda (un credit client fara dobanda);

costurile aferente unei ipoteci neancasate.

De asemenea, evaluatorul va fi nevoit sa ia in calcul si eventualele reduceri de pret sau rabaturi acordate, pentru care, in evidenta contabila se constituie provizioane din profitul net.

In cazul afacerilor pe credit, valoarea crentelor poate fi cel mult egala cu suma de

plata pentru termenul cel mai apropiat. Pe langa aceasta, pot fi luate in calcul elemente

si circumstante care pot conduce la diminuarea valorii, cum ar fi:

cheltuieli de incasare;

taxele de somatie;

reclamatiile;

cheltuielile de judecata si cu avocatii.

Influentele economice care ar putea sa se produca in viitorul indepartat, urmare a unor plati intarziate (cum ar fi: pierderea din dobanzi prin apelarea la credite pentru acoperirea golului de mijloace circulante, pierderi din reduceri de preturi acordate de furnizori), nu pot fi luate in calcul.

Creantele "conditionate" trebuie analizate cu atentie, valoarea acestora fiind cu siguranta mai mica decat a celor sigure, neconditionate.

Creantele incerte vor fi evaluate in functie de riscul lor de neincasare, analizandu-se fiecare debitor in parte.

In cazul creantelor rezultate din incalcarea unor prevederi contractuale, a imbogatirii fara just temei etc., evaluarea nu poate fi facuta decat daca debitorul le recunoaste sau daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva.

In tarile cu economie dezvolata, pentru diminuarea valorii creantelor, evaluatorul poate lua in calcul marimea rabatului perceput in factorig-ul de datorii- o tehnica financiara de cumparare a datoriilor contra unui comision.

Evaluarea creantelor, in conditiile inflatiei si a blocajului economic din tara noastra, are o importanta deosebita in stabilirea valorii intreprinderii, mai ales daca ea se face, in vederea privatizarii, prin participare de capital din afara societatii (investitorii romani sau straini).

Evaluatorii au o misiune foarte grea in aceste situatii, gradul de aproximare al rezultatelor, depinzand, in mod hotarator, de timpul avut la dispozitie pentru analiza fiecarui caz in parte.

La intreprinderile la care creantele detin ponderi importante din active, evaluatorii trebuie sa verifice situatia solvabilitatii clientilor cu valori mari si , in functie de informatiile obtinute in aceste cazuri, sa stabileasca procentul de diminuare a valorii creantelor de incasat.

Creantele, dupa cum s-a aratat, se evalueaza in functie de riscul de neincasare si de vechimea lor.

Pentru calcularea valorilor patrimoniale, in vederea privatizarii, propun ca valoarea creantelor sa fie evaluate, in functie de vechime si de riscul legat de neincasarea lor, dupa cum urmeaza :

a.cele mai vechi de 18 luni si fara sanse de incasare se fie evaluate cu zero;

b.cele care au un grad mare de probabilitate de incasare sa fie evaluate tot cu zero;

c.cele cu o vechime peste 12 luni, dar care au sanse sa fie incasate, sa fie diminuate cu pana la 60% in functie de fiecare situatie in parte.

Creantele corectate astfel, vor intra in valoarea patrimoniala a intreprinderii, eventualele diferente incasate in plus, vor fi restituite fie FPS-ului sau urmand sa mareasca fondul de investitii al intreprinderii, dupa scaderea tuturor cheltuielilor facute pentru recuperarea lor, fiind considerate un credit acordat de F.P.S. in conditii care se vor negocia la momentul potrivit. De asemenea, se mai poate infiinta o societate de factoring, de genul A.V.A.B. pentru banci, care sa gestioneze toate aceste creante.

Evaluarea imprumuturilor pe termen lung si mediu

Imprumuturile pe termen lung si mediu sunt evaluate la valoarea contabila actualizata. Daca exista in contractul de imprumut clauza contractuala de dobanda fluctuanta atunci rata de actualizare este egala cu diferenta dintre dobanda la contractare si dobanda zilei, iar valoarea actualizata a imprumutului se calculeaza pe baza relatiei:

Ivact= valoarea actualizata a imprumutului;

Rat= ratele de rambursare anuale;

T= 1-n, in ani, este durata imprumutului ;

Rdob= dobanda anuala (valoarea imprumutului nerambursat x rata dobanzii la contractare).

Daca in contractul de imprumut nu este trecuta clauza cu dobanda fluctuanta, inprumuturile se vor evalua la valoarea bilantiera corectata cu o rata medie a dobanzii formata din rata interbancara la care se adauga o prima de risc.

Obligatiile contractate intr-o moneda straina se evalueaza la cursul de schimb din ziua de referinta a evaluarii.

Daca ne referim la obligatii de plata, evaluatorul trebuie sa inventarieze toate obligatiile potentiale inregistrate in evidenta contabila, folosindu-se, in principal, de diagnosticul juridic, cum ar fi :

-litigii de natura fiscala ;

-amenzi si penalitati pentru actiuni juridice in curs ;

-obligatii salariale sau de alta natura fata de personalul propiu, ca urmare a respectarii contractului colectiv.

O caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca intreprinderea are o obligatie actuala, rezultata din tranzactii sau evenimente trecute, adica un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel.

Trebuie facuta distinctia intre o obligatie actuala si un angajament viitor.

Evaluarea datoriilor din situatiile financiare se face folosind una din urmatoarele baze de evaluare :

a.cost istoric- datoriile sunt inregistrate la valoarea echiivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari, la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau in echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;

b.costul curent- datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului, necesara pentru a deconta in prezent obligatia;

c.valoarea realizabila- datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;

d.valoarea actualizata- datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Relatiile cu clientii

Modul in care firmele interactioneaza cu clientii ei este hotarator pentru viitorul afacerii respective, analiza relatiilor firmei cu clientela sa putand reliefa capacitatea ei de a-si vinde corespunzator produsele, calitatea marketingului si mai ales capacitatea ei de a raspunde prompt cererii solvabile manifestate pe piata produselor sale, capacitatea de reactie la semnalele cererii fiind judecata cantitativ, dar mai ales calitativ.

Informatiile pe care desfacerea produselor le furnizeaza activitatii de productie sunt de nepretuit, de aceea intre aceste doua activitati aparent distincte trebuie sa existe o cooperare si un schimb informational permanent.

A produce fara sa tii seama de informatiile furnizate de activitatea de desfacere propriu-zisa inseamna sa fii lipsit de informatii extrem de importante despre cererea manifestata pe piata pentru produsele tale.

In tarile dezvoltate economic intreprinderile productive platesc sume uriase pentru informatiile de natura comerciala furnizate de catre marile lanturi comerciale, supermagazine sau depozite en-gros.

In cazul desfacerii produselor proprii firma trebuie sa incerce contractarea in totalitate a productiei- marfa cu clientii sai traditionali sau potentiali si sa urmareasca cu perseverenta respectarea clauzelor contractuale, atat in ceea ce priveste cantitatea, dar mai ales calitatea produselor fabricate, precum si a termenelor de livrare.

Este necesara urmarirea rentabilitatii fiecarui produs sau a fiecarei marfi in parte, astfel incat structura productiei fabricate sau structura marfurilor vandute sa asigure obtinerea unor rate de rentabilitate ridicate, conditie de baza a atingerii eficientei totale scontate.

Inainte de a introduce un produs in structura desfacerilor, se va efectua un studiu intemeiat al cererii pentru un asemenea produs.

Creantele sunt drepturi banesti ale unei unitati patrimoniale realizabile la termene diferite si care provin din :

1.vanzarea de produse, marfuri ;

2.prestarea de servicii catre terti ;

COLICOLORvanzarea unor utilitati.

Intr-o viziune financiara asupra ciclului de exploatare al unei afaceri, faza de desfacere a produselor este locul de geneza a creantelor unei intreprinderi.

Contabil, crentele se regasesc in contul 411 Clienti, cont cu functie contabila de activ, soldul debitor al acestuia reflectand sumele pe care unitatea le mai are de incasat in contul serviciilor prestate, produselor vandute.

Analiza creantelor vizeaza evolutia lor in raport cu cifra de afaceri a intreprinderii, dar mai ales analiza corelatiei creante-obligatii.

Analiza corelatiei creante-obligatii este in masura sa indice analistului financiar modul in care managementul financiar al unei intreprinderii profita de negocierea unor termene de plata (conform uzantelor comerciale) avantajoase in relatiile cu clientii ei, in limitele dictate de respectarea clauzelor contractuale si in deplina concordanta cu angajamentele sale de plata catre terti (furnizori, banci, institutii fiscale).

Analiza corelatiei creante-obligatii presupune determinarea indicatoriilor :

1.durata de imobilizare (recuperare) a creantelor (Di):

Sd=soldul mediu al conturilor de creante;

CA=cifra de afaceri realizata.

In principiu durata de recuperare (imobilizare) a creantelor oscileaza in functie de termenele de plata pe care intreprinderea le acorda, conform uzantelor comerciale, clientilor ei.

Rata exprima cate zile de vanzare sunt incluse in soldul contului Clienti sau durata medie de recuperare a creantelor dupa efectuarea unei vanzari pe credit.

In general insa, durata de recuperare a creantelor unei intreprinderi trebuie analizata in corelatie directa cu politica de creditare stabilita de acea firma cu clientii ei si cu conditiile generale in materie de conditii de creditare ale ramurii din care face parte.

O durata de recuperare mare atrage de la sine cheltuieli suplimentare pentru recuperarea creantelor greu incasabile.

Daca o durata de recuperare mare indica anumite probleme in aplicarea politicii de creditare sau a politicii de recuperare, in antiteza, o recuperare foarte rapida a creantelor poate indica o politica rigida de gestionare a creditului.

Cat priveste conditiile de creditare, acestea variaza in legatura directa cu ramura in care activeaza intreprinderea, ele fiind un obiectiv-cheie in strategia de vanzare a firmei.

Totusi rezultatul si interpretarea acestei rate (durata de recuperare a creantelor) devin semnificative numai in masura in care soldul creantelor aferent exercitiului financiar trecut este cu adevarat reprezentativ pentru situatia medie reala de pe parcursul intregului exercitiu financiar analizat.

Ponderea detinuta de creante in totalul activelor circulante ale intreprinderii (rata creantelor) este extrem de importanta, ea fiind influentata de domeniul de activitate al firmei, natura relatiilor ei comerciale si termenele de plata practicate. Rata reflecta ponderea creantelor in totalul activului entitatii economice. O rata redusa indica o apropiere importanta a intreprinderii fata de clientela sa (comertul en-detail).

2.durata de folosire a resurselor atrase (Df):

Sc=soldul mediu al conturilor de obligatii;

CA= cifra de afaceri realizata.

Cu cat durata de imobilizare a creantelor este mai mica, iar durata de utilizare a surselor atrase este mai mare (nu in sensul evitarii platilor catre terti sau bugetul statului), cu atat vom inregistra excedente mai mari de disponibilitati banesti sau, dimpotriva, deficite.

Analiza relatiilor intreprinderii cu clientii ei furnizeaza informatii extrem de pertinente privind structura vanzarilor firmei, adaptarea acestor vanzarii la particularitatiile pietelor de desfacere, calitatea marketingului ca activitate distincta extrem de importanta.

Promovarea inteligenta a unui produs poate echivala ca efect cu jumatate din efortul depus pentru realizarea lui, promovarea gresita sau lipsa de promovare facand dintr-un produs realmente valoros o marfa nevandabila. Din acest motiv analiza relatiilor cu clientii ei depaseste in complexitate aspectul pur financiar.

COLICOLOR3 Analiza corelatiei dintre creante si obligatii

Creantele reflecta angajamente contractate de anumiti parteneri ai firmei, cum sunt clientii, ale caror termene de plata au o scadenta ulterioara livrarii bunurilor si serviciilor, precum si debitorii firmei, in calitate de beneficiari ai unor imprumuturi pe care le vor rambursa ulterior impreuna cu dobanda aferenta acestora. Din punct de vedere contabil, creantele sunt formate din clienti, furnizori- debitori, creante privind personalul si asigurarile sociale, alte creante privind statul si institutiile publice, debitori diversi.

Obligatiile (datoriile nefinanciare pe termen scurt) reprezinta surse de finantare atrase pe o durata mai mica de 1 an, excluzand creditele bancare. Acestea contin datoriile catre furnizori, personal, stat, actionari, avansuri de la clienti, etc.

Creantele si obligatiile constituie principalele elemente care influenteaza fluxurile banesti ale intreprinderii. In consecinta, acestea trebuie analizate corelat din punct de vedere al sumelor si al tratamentelor de incasare si de plata.

Indicatorii utilizati in acest scop sunt:

1.Durata de imobilizare a creantelor (Di):

Sd= soldul mediu al creantelor

Rd= rulajul debitor al conturilor de creante

In practica se utilizeaza, de regula, cifra de afaceri deoarece bilantul nu furnizeaza informatii referitoare la rulajul conturilor respective.

2.Durata de folosire a surselor atrase (Df):

Sc= soldul mediu al conturilor de obligatii

Rc= rulajul creditor al conturilor respective

Corelatia dintre suma creantelor si a obligatiilor pe termen scurt, precum si dintre Di si Df genereaza fluxuri banesti care influenteaza pozitiv sau negativ disponibilitatile firmei. Astfel:

a.Daca Sd=Sc si Di=Df, atunci cel putin din punct de vedere teoretic, se produce o compensare intre creante si obligatii;

b.Daca Sd>Sc si Di=Df, atunci fluxul de disponibilitati este influentat pozitiv deoarece suma incasarilor este superioara sumei platilor pentru acelasi interval de timp.

Exista bineinteles si multe alte variante in functie de cei patru indicatori.

Corelatia dintre creante si obligatii poate fi studiata si pe baza balantei acestora in functie de termenele lor de vechime si de ponderea acestora in cadrul totalul creantelor si al obligatiilor, astfel:

-sub 30 zile

-30-60 zile

-60-90 zile

-90-180 zile

-180-270 zile

-270-1 an.

In practica se folosesc intervale de vechime mult mai mari: pana la 90 zile, intre 90 zile si un an, peste un an.

COLICOLOR4 Analiza lichiditatii si solvabilitatii

Acesti indicatori exprima capacitatea firmei de a-si acoperi datoriile curente (pe termen scurt) prin valorificarea activelor pe termen scurt (active curente sau circulante).

Lichiditatea generala are in vedere valorificarea tuturor categoriilor de active curente (stocuri, creante si disponibilitati banesti) pe cand lichiditatea rapida sau imediata nu iau in considerare valorificarea stocurilor care sunt cele mai putin lichide", pentru ca presupun doua etape pana la transformarea lor in disponibilitati banesti: vanzarea catre clienti si incasarea vanzarilor de la clienti.

RATA LICHIDITATII GENERALE : indicator de lichiditate al intreprinderii care reflecta gradul de acoperire a obligatiilor de plata pe termen scurt cu active circulante ; se determina ca raport intre activele circulante si datoriile pe termen scurt.. acest indicator mai poarta denumirea de rata a lichiditatii potentiale deoarece ia in calcul toate activele circulante. un nivel ridicat al acestui indicator ne indica ca intreptinderea in cauza intregistreaza un excedent de lichiditate potentiala in raport cu obligatiile pe termen scurt.

RATA LICHIDITATII IMEDIATE: indicator de apreciere a lichiditatii care exprima capacitatea efectiva a intreprinderii de a face fata imediat achitarii unor obligatii. acest indicator nu ia in considerare stocurile si nici creantele. acest indicator este unul dintre indicatorii cei mai agreati de catre bancile creditoare pentru faptul ca ia in considerare elementele aflate in cea mai mare stare de lichiditate sau efectiv lichide, care pot fi utilizate imediat pentru onorarea obligatiilor de plata.

RATA LICHIDITATII RELATIVE indicator de apreciere a lichiditatii intreprinderii, care spre deosebire de rata lichiditatii imediate nu ia in calcul stocurile, dar ia in calcul creantele firmei. acest indicator exprima capaciatea unei intreprinderi de a face fata scadentelor sale pe termen scurt cu activele sale aflate in cea mai mare stare de lichiditate

Lichiditatea este propietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata la scadenta.

Capacitatea de plata este reprezentata de solvabilitatea imediata si exprima capacitatea mijloacelor banesti disponibile la un moment dat sau pentru o perioada scurta de timp (de obicei pana la 30 de zile) de a acoperi obligatiile scadente pentru acelasi interval de timp.

Pentru analiza lichiditatii si solvabilitatii unei firme se recomanda folosirea metodei ratelor.

In literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute si sub denumirea de rate de trezorerie si au rolul de a masura capacitatea de plata a intreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.

In orice moment, prima grija a managerului financiar o constituie lichiditatea: va putea firma sa isi onoreze obligatiile care au termen de scadenta in viitorul apropiat?

In anul 2007 indicatorul Lichiditate generala este subunitar ceea ce inseamna ca lichiditatile sunt mai mici decat exigibilitatile potentiale. Aceasta se datoreaza faptului ca datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, in principiu, de activele circulante, iar fondul de rulment are valoare negativa. In anul 2008 indicatorul are valoare supraunitara si este expresia unui fond de rulment care ii permite intreprinderii sa faca fata incidentelor care apar in miscarea activelor circulante sau unor deteriorari ale valorii acestora. Cu cat aceasta rata este mai mare de 1 cu atat intreprinderea este pusa la adapost de o insuficienta a trezoreriei care ar putea fi determinata de rambursarea datoriilor la cererea creantierilor.

Rata lichiditatii imediate exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati. In perioada analizata intreprinderea inregistreaza valori subunitare ale ratei ceea ce inseamna ca nu reuseste sa isi achite datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati.

Intreprinderea nu se descurca bine, deoarece in perioada analizata indicatorii au valori subunitare si intreprinderea nu reuseste sa isi achite la timp datoriile.

COLICOLOR5 Dinamica elementelor activului circulant

Se observa o scadere a stocurilor cu 36.67% in 2008 fata de 2007, o scadere a creantelor cu 10.84% dar si o scadere a disponibilatilor banesti cu 26.68%. Diminuarea continua a disponibilitatilor afecteaza lichiditatea si capacitatea firmei de a face fata obligatiilor banesti si investitiilor viitoare.

Rata stocurilor este o rata de structura patrimoniala ce face parte din categoria ratelor activelor circulante. Se calculeaza astfel: Rs = (Stocuri / Total activ) x 100 Rs = (Stocuri / Active circulante) x 100. Analiza evolutiei stocurilor trebuie realizata in corelatie cu cea a volumului activitatii, corelatie apreciata ca normala in cazul in care dinamica indicelui cifrei de afaceri este mai mare decat dinamica indicelui stocurilor, adica daca este respectata relatia: ICa > IS.

Rata creantelor este o rata de structura patrimoniala ce face parte din categoria ratelor activelor circulante. Se calculeaza astfel: Rc = (Creante / Total activ) x 100 Rc = (Creante / Active circulante) x 100. Aceasta rata va inregistra valori foarte scazute sau nule in cazul intreprinderilor de comert cu amanuntul si a celor de prestari servicii si valori mai ridicate in cazul altor intreprinderi. Rata creantelor comerciale reflecta relatiile cu clientii si are influenta asupra lichiditatii imediate a firmei. Un nivel ridicat al acesteia poate crea dificultati generand de regula blocaje financiare. Aceasta se calculeaza ca raport procentual intre creantele comerciale si total activ.

Rata disponibilitatilor banesti este o rata de structura patrimoniala ce face parte din categoria ratelor activelor circulante. Rata disponibilitatilor si plasamentelor reflecta ponderea acestora in patrimoniul intreprinderii. Ponderea disponibilitatilor banesti in patrimoniul firmei reflecta o lichiditate redusa a acestuia. Situatia poate reflecta fie o strategie de crestere a firmei, aceasta imobilizand lichiditati in stocuri de materii prime si materiale, fie incapacitatea de a-si recupera imobilizarile de fonduri. De altfel, disponibilitatile pot inregistra variatii mari, in functie de incasarile si platile efectuate, in intervale foarte scurte.

In cazul nostru, observam ca rata de indatorare globala inregistreaza de la un an la altul o diminuare, ceea ce poate fi explicat prin plata, chiar in avans, a unor obligatii. Aceasta ar justifica si scaderea lichiditatilor. Arata in ce masura sursele imprumutate si atrase participa la finantarea activitatii. Valoarea maxim admisibila a acestui indicator poate fi de 66%, desi se considera ca o valoare de 50% este mai sigura.