Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat

Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat

Imprumuturile de stat sunt definite si individualizate din punct de vedere juridic printr-o serie de elemente tehnice, care sunt precizate in contractul de emisiune care sta la baza lansarii acestora. Pe baza lor se realizeaza individualizarea imprumuturilor si se poate aprecia eficienta plasarii disponibilitatilor in titluri de stat. Aceste elemente tehnice sunt: denumirea imprumutului; valoarea nominala, valoarea reala si cursul; termenul de rambursare; dobanda; alte avantaje conferite detinatorilor de inscrisuri de imprumuturile de stat.

Denumirea imprumutului poate fi legata de scopul pentru care a fost realizat acesta ("Imprumutul pentru inzestrarea armatei"; "Imprumutul pentru reabilitarea drumurilor" etc.) sau prin intermediul ei se precizeaza anul contractarii, nivelul dobanzii sau forma pe care o imbraca venitul ("Imprumutul de stat 2005"; "Imprumutul de stat 10%"; "Imprumutul de stat cu castiguri").

Valoarea nominala, valoarea reala si cursul. Pentru fiecare imprumut de stat se emit niste inscrisuri care poarta diferite denumiri: efecte publice, titluri de stat, hartii de valoare, obligatiuni etc. Pe aceste inscrisuri este trecuta o suma denumita valoare nominala care exprima marimea creantei pe care detinatorul acesteia o are de incasat de la stat sau invers, datoria statului fata de detinatorul acelui inscris. Detinatorul inscrisului poate astepta pana la termenul de rambursare, cand statul ii achita valoarea nominala sau daca doreste sa-si recupereze banii mai repede poate sa vanda inscrisul la bursa inainte de termenul de rambursare. Suma la care se vinde (se cumpara) un inscris la bursa este denumita valoare reala si poate fi egala, mai mica sau mai mare decat valoarea nominala a acestuia, in functie de cursul la care este cotat inscrisul respectiv la bursa. Cursul exprima "pretul" platit pentru 100 de unitati valoare nominala si el poate fi: al pari, adica egal cu 100, sub pari, adica mai mic decat 100 sau supra pari, adica mai mare decat 100. Atunci cand se lanseaza un imprumut de stat este, de regula, sub pari si numai rareori al pari sau supra pari.

Principalii factori care stau la baza formarii cursului pe piata bursiera pentru inscrisurile imprumuturilor de stat sunt cererea si oferta de capital de imprumut, nivelul dobanzii la imprumutul respectiv, precum si alte avantaje oferite de stat detinatorilor de inscrisuri ale acelui imprumut.

Termenul de rambursare reprezinta durata pana la scadenta a imprumutului. In functie de acesta deosebim imprumuturi pe termen scurt (pana la un an inclusiv), pe termen mediu (intre un an si cinci ani, inclusiv), si pe termen lung (o perioada de peste cinci ani).

La imprumuturile pe termen scurt se apeleaza din necesitati de trezorerie, pentru acoperirea golurilor de casa, sau atunci cand apare necesitatea efectuarii unor cheltuieli neprevazute. In acest scop sunt emise inscrisuri care poarta denumiri diferite precum bonuri de tezaur, polite de tezaur, certificate de trezorerie, certificate (bonuri) de impozite, etc.

Imprumuturile pe termen mediu si lung sunt contractate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finanatarea unor cheltuieli de investitii de mare valoare. In acest scop se emit inscrisuri cunoscute sub denumirea de obligatiuni sau titluri de renta.

Pot exista si imprumuturi pentru care nu sunt stabilite termene de rambursare precise, angajamentul statului limitandu-se doar la plata dobanzii. In acest scop sunt emise inscrisuri denumite titluri de renta perpetua. In anumite situatii, favorabile din punct de vedere financiar, statul poate sa rascumpere aceste inscrisuri la bursa.

Dobanda reprezinta "pretul" platit de stat creditorilor sai pentru folosirea sumelor imprumutate. Aceasta poate avea forma unui venit fix, proportional cu suma imprumutata, de care beneficiaza toti subscriitorii, sau forma unor castiguri diferentiate ca marime, de care beneficiaza un numar restrans de detinatori, sau o forma combinata cu dobanzi si castiguri.

Dobanda cuvenita pentru fiecare subscriitor se plateste pe baza unor cupoane atasate la fiecare obligatiune care sunt prezentate periodic (o data sau de doua ori pe an) institutiilor desemnate de stat in acest scop. In cazul castigurilor acestea se acorda numai acelor obligatiuni care au iesit castigatoare la tragerea la sorti, iar suma totala a castigurilor este echivalenta cu contravaloarea dobanzilor care s-ar fi acordat acelui imprumut.

Rata dobanzii la imprumuturile de stat se mentine in general la un nivel apropiat de rata dobanzii la creditul bancar, care reflecta cererea si oferta de capital de imprumut, rata medie a profitului si rata inflatiei. In practica rata dobanzii la creditul public difera de cea perceputa la creditul bancar, putand fi mai mare sau mai mica, si se modifica de la o perioada la alta in limite foarte largi. De asemenea nivelul dobanzilor difera si de la o tara la alta, in functie de conditiile economice concrete si politicile monetare si financiare din fiecare tara.

Uneori statul acorda creditorilor sai si avantaje suplimentare fata de dobanda; prime de rambursare, castiguri, scutirea de impozite a veniturilor din dobanzi, etc. In cazul persoanelor care imprumuta bani pe o perioada mai indelungata statul acorda o dobanda mai mare care sa acopere pierderile suferite ca urmare a inflatiei.

Rata de emisiune a dobanzii este denumita rata nominala a dobanzii deoarece ea se aplica la valoarea nominala a inscrisurilor emise de stat pentru a determina suma dobanzii.

In afara de rata nominala intalnim si notiunea de rata reala a dobanzii care se poate exprima in raport de cursul la plasare al imprumutului si in raport de rata inflatiei.

In primul caz se reporteaza marimea absolua a dobanzii datorate de stat la valoarea obtinuta de stat la plasarea pe piata a imprumutului. Daca cursul de plasare este sub pari, suma incasata de la subscriitori este mai mica decat valoarea nominala a imprumutului, ceea ce va face ca rata reala a dobanzii sa fie mai ridicata decat rata nominala a acesteia.

Spre exemplu o obligatiune a unui imprumut de stat cu o valoare nominala de 1000 u.m. si o rata de emisiune a dobanzii de 10%. Se plaseaza pe piata la un curs de 90%. Aceasta obligatiune aduce anual detinatorului o dobanda de 100 u.m. calculata aplicand rata de emisiune a dobanzii la valoarea nominala, daca raportam insa aceasta dobanda la suma efectiv incasata de stat (900 u.m.) constatam ca imprumutul respectiv are o rata reala a dobanzii de 11,1% care este mai mare decat rata nominala a dobanzii.

In cel de-al doilea caz rata reala a dobanzii are sensul de venit ce revine subscriitorului daca corectam rata nominala a dobanzii cu influenta inflatiei. Rata reala a dobanzii se calculeaza cu ajutorul formulei:

in care:

d_r - rata reala a dobanzii;

d_n - rata nominala a dobanzii;

ri - rata inflatiei (100 + r_i - indicele de pret al P.I.B. fata de anul precedent).

Spre exemplu, la un imprumut acordat cu o dobanda nominala de 15% pe an, in conditiile cresterii preturilor pe piata interna cu 7%, rata reala va fi:

Alte avantaje acordate de stat. Detinatorii de inscrisuri ale imprumuturilor de stat pot beneficia de inlocuirea dobanzii cu castiguri si de acordarea unei prime de rambursare (aceasta reprezinta diferenta dintre valoarea la rambursare si valoarea la plasare a unui titlu de stat atunci cand cursul la rambursare este mai mare decat cursul la plasare).

In afara acestora unele state pot acorda detinatorilor de titluri de stat si alte avantaje: scutirea de impozite si taxe a veniturilor de la imprumuturile de stat si a tranzactiilor efectuate cu acestea; acceptarea de catre stat a unor inscrisuri ale imprumuturilor sale, la valoarea nominala, drept plata in contul impozitelor datorate de detinatorii lor; acordarea privilegiului juridic ca unele inscrisuri ale imprumuturilor de stat sa nu poata fi supuse executarii silite; garantarea impotriva variatiilor monetare prin exprimarea imprumutului intr-o moneda mai stabila sau prin indexarea imptrumutului in functie de pretul bunurilor de consum sau pretul anumitor produse ori tariful anumitor servicii.