SUPORT PENTRU ANALIZELE FINANCIARE

SUPORT PENTRU ANALIZELE FINANCIARE

1 BILANTUL - SUPORT AL ANALIZEI FINANCIARE

Pentru intocmirea bilantului contabil se utilizeaza datele existente in balanta de verificare finala a conturilor sintetice,puse de acord cu cele din balanta conturilor analitice.Operatiunea de completare a bilantului consta in prelucrarea si transcrierea datelor din balanta de verificare finala si din bilantul exercitiului anterior.

In formularul de bilant propriu-zis se inscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ,precum si soldurile crediutoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv,facandu-se dupa caz anumite grupari,insumari,rectificari ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se inscriu in bilant la valoarea de intrare in patrimoniu(contabila) pusa de acord cu rezultatul inventarierii in sensul diminuarii ei cu amortizarile si provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumita valoare neta.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaza in bilant la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituie posturi bilantiere distincte.

Celelalte anexe la bilant se intocmesc in baza datelor dinbilant si a soldurilor analitica din ultima balanta de verificare.

Datorita caracterului complex al lucrarilor impuse de intocmirea bilantului perioada de elaborare a acestuia este lunga, termenul limita de 120 de zile.

2 BILANTUL CONTABIL- SURSA INFORMATIONALA FUNDAMENTALA IN ANALIZA FINANCIARA

Termenul " bilant" deriva de la latinescul "balancia"(balanta,cantar).Bilantul contabil reprezinta documentul oficila utilizat la incheierea exercitiului financiar.

In calitatea sa de model al patrimoniului, bilantul consolideaza si da expresie sintetica informatiilor referitoare la formele functionale de investire a fondurilor in activitatea unui titular de patrimoniu, precum si la modul de formare a acestora in cadrul relatiilor cu mediul economico-social.El caracterizeaza cifric si in etalon banesc relatiile de echilibru dimensional si structural dintre mijloacele economice gestionate de catre titularul de patrimoniu si sursele de procurare ale acestor mijloace.De asemenaea, bilantul evidentiaza si rezultatul financiar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei fondurilor investite.

Bilantul contabil surprinde situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat,furnizand informatii cu privire la chilibrul financiar al intreprinderii.

Utilizarea bilantului contabil ca instrument de analiza a activitatii economico-financiare la nivel micro si macroeconomic, ii confera

acestuia caracteristicile unui model economic.

Analiza bilantului stabileste gradul de independenta financiara in functie de structura finantarii, dependenta intreprinderii de creditorii sau de bancile creditoare.

1 Scurta prezentare a teoriilor bilantului

Ca instrument principal de materializare a principiilor contabile,bilantul a constituit obiectul de studiu al specialistilor, de la inceputul utilizarii lui,conturandu-se astfel mai multe teorii.Teoriile bilantului au in vedere continutul,scopul urmarit,modalitatea de evaluare a posturilor din bilant.Ceea ce diferentiaza si nuanteaza dupa caz, o teorie de alta este modul lor de divizare si agregare a acestoir structuri(posturi).Cele mai importante teorii asupra bilantului sunt:

þ    Teoria statica a bilantului elaborata dupa unele pareri de H.Nicklisch,iar dupa altele de Walter le Coutre,potrivit careia bilantul,princontinutul lui,caracterizeaza la un moment dat situatia patrimoniului si rezultatul financiar.

þ    Teoria dinamica a bilantului(elaborata de E.Schmalenbach) considera ca functia principala a bilantului o reprezinta determinarea rezultatului financiar.

þ    Teoria eudinamica a bilantului este o continuare a teoriei dinamice,potrivit careia se considera ca pentru mentinerea substantei patrimoniului si determinarea unui rezultat financiar real,elementele patrimoniale trebuie evaluate la preturile "prudentei maxime", astfel incat sa se tina seama de riscurile sigure si probabile la care este supusa intreprinderea precum si veniturile realizate de fapt.

þ    Teoria organica a bilantului(elaborata de Fr.Schmidt) are in vedere faptul ca bilantul trebuie sa asigure posibilitatea evindentierii atat a marimii patrimoniului(averii), cat si valorificarea acestuia, marcata prin rezultatul obtinut,influentat atat de activitatea proprie, cat si de mecanismele pietei.Realizarea acestui deziderat este posibila prin folosirea in evaluare a pretului zilei.

þ    Teoria pagatorica a bilantului(elaborata de E.Kosial) are la baza calculatia totala a rezultatelor financiare prin bilant, incare se compara totalitatea platilor si incasarilor,rezultand un sold sub forma de disponibilitati,care ar fi echivalentul rezultatului.

þ    Teoria unitara realizeaza o simbioza a teoriei statice si dinamice care, practic au aceeasi imporatnta pentru intreprindere, in sensul ca bilantul este la fel de important atat in cunoasterea evolutiei patrimoniului,cat si a rezultatului fiecarui exercitiu.

þ    Teoria nominalista a bilantului potrivit careia continutul bilantului se fundamenteaza pe elementele de venituri si cheltuieli,ca principale componente ale procesului de exploatare, care cuprinde o serie de circuite economice,ale caror extremitati le formeaza lichiditatile. Numai la lichidarea intreprinderii se poate intocmi un bilant real, cand intregul patrimoniu este transformat in bani.

þ    Teoria bilantului multiplu are in vedere dubla reprezentare a patrimoniului- ca principiu de baza a contabilitatii- in conditiile in care bilantul este folosit ca model de stare si miscare, bazat pe calcul economic, pentru reflectarea in conturi si previziune a activitatii intreprinderii.

þ    Teoria bilantului functional considera bilantul ca fiind aansamblu de stocuri de utilizari si stocuri de resurse.Axeasta conceptie permite investigarea activitatii pe cicluri de operatii,luand in considerare rolul fiecaruia in functionarea intreprinderii.Elementele patrimoniale sunt evaluyate la preturi de achizitie,neluandu-se in considerare valoarea lor reala.

Elementul important consta in faptul ca bilantul trebuie sa fie astfel conceput astfel incat sa asigure informatia necesara pentru analiza situatiei financiar-patrimoniala a intreprinderii, intrucat, "cifrele bilantului nu vor capata semnificatia lor reala decat printr-o analiza si interpretare care le va confrunta cu trecutul,le va face sa traiasca in prezent si le va evalua in viitorul probabil"(F.G.Snozii)

2 Bilantul si conceptul juridic al patrimoniului

Din punct de vedere juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala, respectiv ansamblul drepturilor si angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat.Bilantul constituie reprezentarea patrimoniului unui agent economic: intreprindere,individ,societate,asociatie,cooperativa.

Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate si cele de creanta si confera titularilor o putere asupra bunurilor(drepturi de proprietate),sau posibilitatea obtinerii unor prestatii din partea altor persoane(drepturi de creanta). Bilantul prezita in activ,pe baza evaluarii monetare,aceste componente ale drepturilor patrimoniale.

Drepturile de proprietate confera titularilor lor posibilitatea de a utiliza un obiect in scopul consumului sau productiei,permitand astfel sa se obtina un venit si posibilitatea de a transmite acel obiect altei persoane.

O intreprindere detine drepturi de proprietate asupra unui ansamblu variat de obiecte.Unele sunt bunuri materiale cum ar fi terenurile,cladirile,stocurile de marfuri,de materii prime, de produse finite etc. Dar I unele bunuri imateriale pot reprezenta drepturi de proprietate, cum ar fi : brevetele,licentele, concesiunile,programele informatice, marci de fabrica si alte elemente necorporale.

In al doilea rand,drepturile patrimoniale inglobeaza drepturile de creanta, adica drepturile asupra tertilor.Ele corespund angajamentelor contractate cu diferiti parteneri in interesul intreprinderii.Astfel,clientii carora le-a fost acordat un termen de plata si-au luat angajamentul de a plati suma stabilita la o scadenta ulteriaora livrarii bunurilor sau serviciilor.

Angajamentele patrimoniale corespund obligatiilor pe care intreprinderea le are la o anumita data.Aceste angajamente pot fi diferentiate dupa originea lor. Unele constituie consecinta unei decizii voluntare, in timp cealtele corespund obligatiilor impuse intreprinderii. Astfel, atunci cand intreprinderea contracteaza un imprumut sau cand solicita amanarea obligatiei de plata fata de furnizor, ea isi ia angajamente in mod liber,care se concretizeaza in datorii.In schimb, cand intreprinderea este supusa impozitarii,datoria fiscala nu rezulta dintr-un angajament voluntar, ci dintr-o prelevare obligatorie care-I este impusa.