Etape in formarea sistemului bancar Romanesc

Etape in formarea sistemului bancar Romanesc.

1.1 Aparitia bancilor in Romania. Activitatea bancara pana la1918.

In perioada moderna primele incercarii de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului XIX . Deci au existat si anterior preocupari In acest sens, abia in 1856 a fost creata Banca Nationala a Moldovei cu sediul la Iasi care a fost prima institutie bancara ce-si desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei. In anul urmator, banca a dat faliment, datorita lipsei de fonduri, recurgerii de credite din strainatate, precum si datorita faptului ca din capitalul subscris a fost varsat doar o parte.

Dupa Unirea Tarii Romanesti cu Moldova in 1859, au inceput sa functioneze si alte banci. Ca urmare a legii adoptata la 24.11.1864,a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni care pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei in 1880, a avut un rol important, intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritoriul tarii.

In 1856 a aparut la Bucuresti sub denumirea de Banca Romana o banca care initial a avut atributie de banca de emisiune si de cont. Ulterior ca modificarii statului sau, a pierdut aceste privilegii si a devenit Banca Comerciala, care si-a desfasurat activitatea pana la monitorizarea sistemului bancar din Romania din iunie 1948.

In aceeasi perioada au mai aparut si alte banci: Banca Albina prima banca cu capital integral romanesc, care si-a inceput activitatea in 1872 la Sibiu, Creditul Financiar Rural, care sa infiintat in 1873 ca si Banca Aurora din Nasaud. In urmatorul an a fost creat Creditul Financiar Urban si Rural.

Inceputul dezvoltarii unui sistem bancar nou si modern in tara noastra s-a realizat prin infiintarea Bancii Nationale a Romaniei in anul 1880 prin care sau creat primele pentru aparitia si a altor banci si pentru dezvoltarea in general a sistemului bancar romanesc .

Banca Nationala a Romaniei a constituit o importanta institutie destinata creditarii activitatii economice si comerciale scontarii cambiilor si operatiunilor cu alte instrumente financiare. Ulterior, Banca Nationala a acordat sprijin semnificativ modernizarii sectorului agricol. Au devenit evident efectele beneficiare ale asistentei acordate de banca centrala dezvoltarii pietei prin intermediul creditelor. Rapid, a aparut si alte banci noi.

Banca Centrala, prin emisiuni economice ale tarii la inceput activitatea bancilor se baza in principal pe acordarea de credite persoanelor particulare. Odata cu industrializarea si implicit cu dezvoltarea fortelor de productie, a aparut necesitatea concentrarii sumelor disponibile, pentru a fi satisfacute proiectele concepute de proprietarii de pamant, de comercianti si de mari industriasi.

Procesul de creare a noilor institutii de credit a fost accelerat prin aportul de capital autohton, apartinand reprezentantilor burghezi si mosierimii romane, dar prin infuzia de capital strain.

In 1881, la Bucuresti a fost infiintata Bursa de Valori si apoi Bursa de Marfuri. La sfarsitul secolului al XIX a inceput sa se faca simtita o puternica centralizare a capitalului bancar in Romania.

In aceasta perioada unele case bancare sau asociatii bancare, aparute anterior dar care in noul context nu dispuneau de suficient potential financiar si-au schimbat statutul juridic sau au fost absolvite de altele.

Dupa 1880 au crescut numarul si importanta bancilor de la numai cinci banci romanesti existente intre 1880-1890 la aproape doua sute inainte de primul razboi mondial.

Patru dintre principalele banci din aceea vreme - Banca Centrala Romana, Maramorasch Blanc Co, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, erau finantate si cu capital strain.

Alte patru banci principale - Banca Agricola(1894), Banca Romaneasca(1911) au fost create cu capital autohton participand si firme comerciale. Astfel, capitalului altor banci intreprinderile industriale in concurenta cu capitalul strain, urmarind in acest mod dobandirea unei pozitii avantajoase pe piata financiara romaneasca.[3]

In perioada primului razboi mondial s-a intensificat activitatea bancara in Romania. Ca rezultat al neutralitatii Romaniei a aparut noi oportunitatii de comert cu toate partile aflate in conflict. Nivelul ridicat al comertului a adus beneficiu sistemului bancar romanesc.

Ani care au urmat imediat razboiului au adus o incetinire dramatica activitatii economice. Recesiunea a cuprins intreaga Europa, specula si inflatia atingand in aceasta perioada nivel record. Treptat tarile din Europa au inceput sa-si refaca economia fenomen resimtit si in Romania.

Dupa primul razboi mondial, numarul bancilor din Romania a continuat sa creasca pana la criza economica din perioada 1929-1933. Acest fenomen a constituit factorul esential care a determinat falimentul multor banci sau fuzionarea pentru a supravietui.

Deasemenea au fost adoptate mai multe legii, atat pentru a ajuta economia cat si pentru a imbunatati sistemul bancar.

Dintre aceste reglementari cu incidenta asupra sistemului bancar cele mai importante au fost :  

Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca(8.05.1934)

Legea pentru lichidarea datoriilor agricole si urbane (7.04.1934)

Legea pentru imbinarea si refacerea creditului (20.04.1935).

Aceste legii au contribuit la salvarea bancilor mai mari, dar circa 600 banci au fost lichidate sau au fuzionat.

Astfel, daca la aparitia Legii pentru organizarea si reglementarea comertului de banca (1934) existau 1204 banci in 1940 mai erau operationale doar 446 banci.

In ani 40 sistemul bancar Romanesc era dominat de cateva banci importante: Banca Comerciala Romana , Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Italiana si Romana si Societatea bancara Romana. Aceste banci realizau peste 50% din totalitatea operatiunilor bancare din Romania.

Pana in 1947 sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau surse importante si functionau conform standardelor internationale, iar personalul bancilor era format din specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale ridicate, asa cum erau stabilite de Banca Nationala a Romaniei. Banca Nationala a Romaniei avea un rol important: detinea monopolul emisiunii monetare si asigura acoperirea creditelor de scont in favoarea altor banci.

Dupa 1947, sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia centralizata si intrarii tarii noastre in zona de influenta sovietica.

1.2. Sistemul bancar romanesc intre 1914-1918.

In timp ce bancile romanesti, in frunte cu Banca Nationala a Romaniei au fost prezente pentru solutionarea problemelor financiare deosebit de grele prin care a trecut tara noastra in acele momente, bancile cu capital strain care au adoptat o atitudine de expectativa.

Banca Nationala a Romaniei, cu toate ca de la infiintare, a avut ca obiectiv principal finantarea necesitatilor dezvoltarii economiei si nu mai in unele cazuri, finantarea nevoilor statului incepand din anul 1914, sub imperiul economiei de razboi, aproape intreaga activitate si-a indreptat-o spre satisfacerea nevoilor banesti ale statului.

Ca urmare a conventiilor din 11 septembrie si 20 decembrie 1914 s-au acordat statului doua imprumuturi, pe gaj de bonuri de tezaur de cate 100 milioane lei fiecare cu dobanda de 4% respectiv 3%.

La sugestia bancii, in aprilie 1916 guvernul a lansat un imprumut national care a avut succes si astfel cu suma rezultata, s-a redus datoria statului la Banca Nationala a Romaniei, incat in 1916, aceasta insuma 147,8 milioane lei.

Dupa intrarea in razboi a Romaniei, Banca Nationala a acordat noi imprumuturi statului. La 21.10.1916, a acordat un imprumut de 300 milioane lei cu dobanda de 2,5% care a fost extinsa si la imprumuturile anterioare, statul obligandu-se a varsa la Londra, valorile de acoperire, obligatie ce nu s-a respectat din cauza imprejurarilor .

In conditiile grele ale razboiului, dupa mutarea intregii activitatii a Bancii Nationale a Romaniei la Iasi in faza garantiilor intelegerilor dintre guvernul Romaniei si Rusiei imperiale, tezaurul Bancii Nationale a fost transportat la Moscova si incredintat, spre pastrare guvernului imperial rus.

Dupa verificarea intregului tezaur, efectuata intre 9.01.1917 si 4.02.1917 in fata delegatilor romani si rusi, prin protocolul incheiat la 16.02.1917, s-au constatat depunerea a 1738 de lazi, continand stocul metalic al Bancii Nationale a Romaniei in valoare de 314 580 456 lei si 84 bani, precum si 2 lazi in valoare de 7milioane lei , in total 321 580 456,84 lei.[5]

La 12.04.1914, banca a acordat un imprumut de 300 milioane lei statul obligandu-se sa depuna la Londra, pentru acoperirea emisiunii, rente engleze de 5 milioane lire sterline si a fost de acord ca Banca sa suspende plata biletelor sale in moneda comestibila.

La 20.12.1917, Banca Nationala a Romaniei a depus la Moscova si valorile si efectele primite spre pastrare, in valoare de 1 594 836 721,09 lei.

La 13.08.1917 Banca Nationala a Romaniei , 11.05.1918, Banca a acordat ultimul imprumut din perioada de razboi de 300 milioane lei cu o dobanda de 1% statul obligandu-se sa furnizeze banci devize in valoare de 100 milioane lei.

La sfarsitul anului 1918, emisiunea bancii nu mai avea la baza operatiuni economice decat in proportie de 4,5%, grosul fiind avansuri acordate statului.

In 1918, datoria statului, contractata in timpul ostilitatilor figura cu 1 596,1 milioane lei.

Activitatea CEC-ului , in timpul razboiului , a fost aproape complet paralizata, datorita cererilor masive de restituire a depunerilor precum si de evacuare a tezaurului Casei de Iasi, odata cu cel al Bancii Nationale.

Disponibilul in numerar de 1,2 milioane lei a fost confiscat in cea mai mare parte, de ocupantii germani in timp ce depunatorii cereau restituirea depunerilor, mai ales de la Casa de Economii. In aceasta situatie CEC a acordat Casei de Economii Intre iunie 1916 si august 1917, imprumuturi de 4,3 milioane lei, pentru a face fata cererilor de restituire.[7]

In septembrie 1917, conducerea Casei de Depuneri si Consemnatiuni a hotarat primirea de depuneri speciale cu dobanda de 5% pe an, cu termen de restituire de cel putin trei luni dupa incheierea definitiva a pacii, actiune reusita care a influentat pozitiv depunerile putandu-se astfel face fata restituirilor.

Dupa armistitiul de la Focsani (9.12.1917), depunerile au depasit restituirile, soldul in numerar ajungand la 10 milioane lei si 23 milioane lei dar acestea a fost rezultatul inflatiei provocate de punerea in circulatie a banilor de razboi emisi de Banca Generala Romana (2 miliarde lei, de doua ori mai mult decat totalul biletelor Bancii Nationale aflate in circulatie in ajunul intrari Romaniei in razboi).[8]

In perioada 1915 - 1917, cele mai mari credite au fost acordate statului, iar dupa aceasta data au aparut creditele pentru institutiile de utilitate publica si particulara.

La institutiile de utilitate publica care cuprindeau intreprinderile de stat si indeosebi, caile ferate, in anul 1917-1918 imprumuturile acordate au depasit pe cele ale statului tendinta care va continua si dupa razboi, in politica de plasamente a Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Casa a inceput din ianuarie 1918, sa acorde particularilor imprumuturi pe gaj de efecte publice pana la suma de 10 mii lei, cu dobanda de 6% pe an, pentru cel mult 30% din valoarea nominala a gajului.

Din aprilie 1918, plafonul a 10 mii lei a fost ridicat la 30 mii lei. Casa de Economii a fost si ea afectata de razboi , depunerile fiind in permanenta scadere, cea ce reflecta starea de saracie pricinuita de razboi, de ocupatia germana si de cresterea continua a preturilor cu care se confruntau mase largi de populatie. Conducerea Casei de Economii nu a intreprins nimic pentru atingerea economiilor banesti ale populatiei, in noiembrie 1918, fiind rectificarea limitei maxime, ce se putea depune pe un bilet de 3000 lei la 6000 lei si-a sumei maxime, ce se emiteau anual in 1917 s-au emis 7,7 milioane bilete si s-au anulat 2,2 milioane lei.

Bancile Comerciale cu capital romanesc au avut, fata de razboiul national din 1916 - 1918 asa cum s-a aratat, interese deosebite fata de cele cu capital strain.

Cea mai mare crestere a capitalului a inregistrat-o Banca Romana de la 62,6 milioane lei in 1914, la 60milioane lei in 1916 capital care a ramas neschimbat pana in 1918.

Cresterea de capital la Banca Romaneasca a fost determinata de faptul ca vanzarea, catre puterile centrale a unor importante cantitatii de cereale in anii 1915 - 1916 , pe de o parte, a usurat situatia financiara a agriculturii noastre, pe de alta parte a provocat o abundenta de numerar pe piata financiara romaneasca. Inmultirea numerarului s-a datorat si faptului ca Banca Nationala a Romaniei a acordat un imprumut statului pe bonuri de tezaur pentru acoperirea cheltuielilor mereu crescande.

Printre bancile cu capital strain The Bank of Romania Ltd, nu era decat o sucursala a bancii, cu acelasi nume din Londra si deci nu putea fi considerata ca o banca de sine statatoare, iar Banca Generala Romana si Banca de Credit Roman au fost puse sub sechestru pe durata ostilitatilor.

Banca Generala Romana, cea de-a patra banca cu capital strain, imediat dupa intrarea Romaniei in razboi si invadarea teritoriului de catre armata germana, a jucat cel mai nefast rol.[10]

Sub conducerea lui Sterling si Peterson, reantorsi cu maresalul Mackensen, a fost inchisa Banca Nationala a Romaniei din Bucuresti, aceasta banca prelimina emiterea biletelor de banca in interesul ocupantilor cea ce a avut drept consecinta inflatia monetara si scumpirea vietii. Prin intermediul acestor banci au inceput sa recumpere mosii terenuri urbane, case si alte valori materiale, sa se organizeze alte intreprinderi industriale si comerciale germane pe teritoriul Romaniei.

Dupa pacea de la Bucuresti din 24.04.1918, dintre Romania si Puterile Centrale, Banca Generala Romana si-a continuat rolul nefast punand in circulatie peste doua miliarde bilete de banca pe care tara noastra a trebuit ulterior sa le rascumpere.

Marile Banci din Romania alocand o parte din mijloacele financiare proprii in participatii pentru infiintarea sau dezvoltarea unor banci si a unor institutii economice s-au implicat in intreaga economie a tarii, aducandu-se si o contributie la dezvoltarea acestuia, dar si cu importante profituri de pe urma actiunilor intreprinse.

Studiile aplicate in 1922 de profesorul Victor Slavescu, arata ca participatiile bancilor mari la alte banci mici si mijlocii erau de circa 100 si anume:

Banca Romaneasca SA 29 participatii;

Banca Marmorosch Blank & CO 15 participatii;

Banca Agricola SA 11 participatii;

Banca Natiunii SA 10 participatii;

Banca de Scont a Romaniei SA 6 participatii;

Banca Generala a Tarii Romanesti SA 6 participatii;

Banca Romana de Comert si de Credit din Praga Sa 5 participatii;

Banca Taraneasca SA Bucuresti 4 participatii;

Creditul Tehnic SA Bucuresti 4 participatii;

Banca Comerciala Romana SA 3 participatii;

Banca Comerciala Italiana si Romana 2 participatii;

Banca Comerciala din Craiova SA 2 participatii.

La finantarea prin consortii, un loc de frunte l-au ocupat Banca Romaneasca si Banca Mormorosch Blank & Co, care impreuna cu alte Banci au contribuit la crearea unor noi banci din tara astfel:

Banca Viticola, infiintata in 1912, cu un capital de 1,5 milioane lei destinata sa finanteze, in primul rand podgoriile, in mai 1919, a intra in continutul format din Banca Romaneasca, Banca Mormorosch Blank & Co, Banca Agricola si Banca Stat a Romaniei si cativa viticultori care au hotarat sa infiinteze un mare institut de credit sub numele de Banca Viticola a Romaniei, cu un capital de 30 milioane lei.

Cele 4 banci au subscris 7,5 milioane din prima transa de 15 milioane lei , restul de 7,5 milioane lei , urmand sa fie subscris de viticultorii.

Creditul Tehnic de la Bucuresti creat in 1918, prin colaborarea unui grup de ingineri, industriasi si mari comercianti, impreuna cu un consortiu bancar, a fost prima societate romana bancara pentru incurajarea intreprinderilor tehnice si industriale, cu un capital de 10 milioane lei, sporit in 1919 la 35 milioane lei. Aceasta banca specializata a constituit baza pe care consortiul, format din Banca Marmorosch Blank & Co SA, Banca Romaneasca, Banca Agricola, Banca de Scont a Romaniei, Banca Comerciala Romana, Banca Albina din Sibiu, Centrala de Comert si Industrie Sibiu, infiintat la Sibiu, in 1919 Creditul Tehnic Transilvanean, cu un capital de 10 milioane lei, in scopul favorizarii intreprinderilor tehnice de tot felul, finantarii celor existente si participarea sau crearea altora, precum si efectuarea altor operatiuni de banca. In 1920 si-a sporit capitalul la 25 milioane lei, cu concursul Banci Blank, iar , din mai 1921, si-a mutat sediul la Bucuresti.

Banca Iasilor, cea mai mare banca a Moldovei, infiintata in 1910, care avea un capital de 20 milioane lei in 1921, la care participau Banca Romaneasca si Banca Generala a Tarii Romanesti. Banca Iasilor avea sucursale la Chisinau, Cernauti si Galati si-a participat, impreuna cu Banca Romaneasca, la diferite intreprinderi industriale locale.

Banca Sindicatului Intreprinzatorilor de Lucrari Publice si Particulare din Bucuresti infiintata in 1919, cu un capital de 3,5 milioane lei la care participau Banca Romaneasca, Creditul Tehnic Bucuresti, Banca Marmorosch Blank &Co si Banca Agricola, avea ca principala preocupare, creditarea organizatiilor de constructii si instalatii aferente.

Creditul Minier Bucuresti, infiintat in 1919 cu un capital initial de 5 milioane lei, cu participarea Bancii Romanesti si a Creditului Tehnic Bucuresti, in scopul creditarii si valorificarii bogatiilor miniere ale tarii.

Banca Petrodava din Piatra Neamt, infiintata in 1920 cu un capital de 2 milioane lei, cu concursul Bancii Romaniei si al Bancii Generale a Tarii Romanesti, avea ca principal domeniu de activitate creditarea industrializarii lemnului din judetul Neamt.

Banca Industriala SA Bucuresti, cu un capital de 50 milioane lei a fost infiintata in 1921, de Banca Mormorosch Blank & Co in colaborare cu afiliatele sale Banca Moldova din Iasi si Banca Centrala din Ploiesti [11]

Banca Sindicatului Agricol Ialomita din Bucuresti, infiintata in 1911 cu un capital de 2 milioane lei, pe care la majorat la 7,5 milioane lei in 1919, prin participarea Bancii Marmorosch Blank & Co SA si a Bancii Agricole care ulterior la 10 milioane lei.

Banca Taraneasca din Bucuresti,infiintata in 1919 cu un capital de 66 milioane lei, cu participarea Bancii Agricole, Bancii Marmorosch Blank & Co, Bancii de Scont a Romaniei si Bancii Comerciale Romanesti.

Banca Comerciala si Industriala din Valea Tarnavei, cu sediul in Diciosinmartin, a fost infiintata in 1920, cu un capital de 1 milion lei din initiativa catorva localnici si cu participarea Bancii Romanesti, a Creditului Tehnic Bucuresti si a Creditului Extern, in scopul de a credita produsele din zona.

Banca Romaneasca, prin participatii individuale, a dus o politica de intarire a organizatiilor de credit provinciale si prin acestea de valorificarea bogatiilor din zonele in care activau, in momentul in care Romania era confruntata cu solutionarea unor grele probleme financiare si monetare.

In 1922 aceasta banca avea urmatoarele participatii individuale:

Banca Dunarea Romaneasca din Braila, infiintata in 1921 cu un capital de 15 milioane lei, prin preluarea activului sucursalei Bancii Romanesti din Braila, specializata in creditarea exportului de cereale si in operatiuni de devize.

Banca Bacaului din Bacau, infiintata in 1918, cu un capital de un milion lei, sporit pana in 1922, la 15 milioane lei, cu rol important in dezvoltarea industriei locale si petroliere.

Banca Creditului Prahovean din Ploiesti, infiintata in 1919, cu un capital de 5 milioane lei, afirmandu-se in creditarea in industrie din Ploiesti.

Banca Romaneasca a Orientului din Bucuresti, infiintata pentru finantarea legaturilor de afacerii cu Orientul Apropiat.

Banca Pietei din Bucuresti infiintata in 1920 cu un capital de 3 milioane lei, destinate creditarii micilor negustorii din cartierele bucurestene centrale si pentru operatiuni cu devize.

Banca Stefan cel Mare din Falticeni infiintata in 1920 cu un capital de 2 milioane lei, destinata creditarii sectorului pomicol si forestier din zona.

Banca Durastorului din Silistea infiintata in 1920 cu un capital de 3 milioane lei dupa retragerea Sucursalei Banci Romanesti din localitate. A desfasurat cu activitate importanta in finantarea comertului cu cereale.

Banca Creditului Dobrogean din Constanta infiintata in 1920 cu un capital de trei milioane lei, a participat la finantarea comertului cu cereale din zona.

Banca Romana din Dorohoi infiintat in 1919 cu un capital de 500 mii lei, a desfasurat o activitate sustinuta dupa Marea Unire, Dorohoiul devenea o importanta piata de cereale in apropierea Bucovinei si Nordului Basarabiei.

Banca Nistrului Romanesc din Soroca creat in 1917, cu un capital de 1 milion lei, majorat in 1921 la 1,5 milioane lei, in scopul creditarii comertului cu cereale .

Banca Economul din Cluj creata in1886, cu un capital sporit in 1920, la 1,2 milioane lei si in 1922 la 3 milioane lei, an in care in avea angajamente de 7 milioane lei si plasamente de 10 milioane lei.

Banca Maramureseana din Sighetul Marmatiei, infiintata in 1920 si-a sporit capitalul de la 404 mii lei, pentru fiintarea economiei locale romanesti si comertul cu valute, fiind in apropierea granitei cu Cehoslovacia.

Banca Sebeseana din Sebes, infiintata in 1894, cu un capital de i milion in 1921, destinat finantarii industriei in dezvoltarea in zona.

Banca Romaneasca a Banatului din Lugoj, infiintata in 1921 cu un capital de 1,2mil lei, a avut ca obiect finantarea agriculturii si industriei locale.

Banca Almajului din Bozovici, infiintata in 1920, cu un capital de 300 mii lei prin preluarea activitatii si bunurilor sucursalei Bancii Albina din localitate, in vederea creditarii valorificarii vitelor si fructelor din zona.

Banca Suceveana din Suceava, infiintata in 1921, cu un capital de 200 mii lei.

Banca Campulung Moldovenesc, infiintata in 1921, cu un capitalde 300 mii lei.

Banca Radautului din Radauti infiintata in 1921, cu un capital de 200 mii lei.[12]

Banca Marmorosch Blank & Co, a participat singura la urmatoarele 5 banci mai importante:

Banca Moldova Iasi, care provenea din vechea casa de credit influentata de M. Wachtll in 1897, transformata in Banca Moldova in 1910, sporindu-si capitalul la 3 milioane lei in 1912, la 6 milioane lei in 1918 pentru a ajunge la 15 milioane lei in 1922.

Banca Centrala din Ploiesti provenea din casa de banca Max. I. Schapera, care in 1910 s-a transformat in societatea anonima cu un capital de 1 milion lei, sporit in 1913, la 2 milioane lei, iar in 1920 cu 5 milioane lei. A finantat industria petroliera, obtinand beneficii deosebite.

Banca de Comert si Depozite Bucuresti si Salonic a fost intemeiata in 1906, cu un capital de un milion lei, pentru finantarea achizitionarii, de catre statul roman, a tutunului din Macedonia.

Banca avea sucursalele la Cavalla s Xanti, in regiunile cu tutunurile cele mai bune.

Banca Timisoarei si Societatea Comerciala pe Actiunii Timisoara a fost creata in 1906, cu un capital de 500 mii coroane. In 1907 capitalul a fost ridicat la 1 milioane coroane si apoi, pana la 1919 cand a ajuns la 20 milioane coroane. In 1920, capitalul a fost sporit la 70 milioane coroane respectiv la 35 milioane coroane.

Banca Agricola, a participat singura la infiintarea sau dezvoltarea urmatoarelor banci mai importante, destinate a credita, in principal operatiuni de comercializare a cerealelor.

Banca Uniunea Romana din Iasi infiintata 1920, cu un capital de 10 milioane lei, prin transformarea patrimoniului Sucursalei Bancii Agricole din Iasi . A infiintat Sucursala la Chisinau.

Banca Comerciala Nationala din Cernauti, infiintata in 1921, cu un capital de 15 milioane lei, prin transformarea si preluarea patrimoniului Sucursalei Bancii Vieneze "Mercur" din Cernauti.

Banca Romana din Satul Mare infiintata in 1921 cu un capital de un milion lei. A deschi sucursale la Sighetul Marmatiei si al Casei Mari.

Banca Dorohoiului din Dorohoi ,infiintata in 1920 si-a sporit capitalul in 1919,de 500 mii lei la un milion lei.

Banca de Scont a Romaniei a avut participatii individuale la:

Banca Dacia din Iasi infiintata in 1919 cu un capital de 3 milioane lei, ocupandu-se cu operatiuni bancare si numeroase afaceri cu marfuri pe cont propriu. Din iulie 1921, a infiintat o sucursala la Chisinau.

Banca Brailei din Braila infiintata in 1919 cu un capital de 2,5 milioane lei care ulterior a fost majorat la 5 milioane lei.

Banca Olteniei din Craiova infiintata in 1919 cu un capital mic majorat la 6 milioane lei in 1919. [13]

Banca Generala a Tarii Romanesti a avut urmatoarele participatii mai importante:

Banca Basarabiei din Chisinau infiintata in 1920 cu un capital de 10 milioane lei care la randul lor a infiintat anumite sucursale si agentii in orasele si targurile Basarabiei.

Banca Timisoana din Timisoara infiintata in 1922, cu un capital de 5 milioane lei, o veche institutie financiara romaneasca infiintata in 1989, numeroase agentii in orasele si targurile Banatului.

Banca Iasilor din Iasi, infiintata in 1911 , cu un capital redus majorat in 1922, la 20 milioane lei.

Banca Romana de Comert si de Credit din Praga a avut participatii mai importante. Intre acestea se disting:

Banca Romana de Comert din Iasi cu un capital de un milion lei si o comandata la Viena, numita banca Felix Iavitz & Co.

Banca Portului din Braila prin transformarea din cooperativa in societate anonima si sporirea capitalului la 250 mii lei la un milion lei.

Banca Dunarea din Giurgiu care mijlocea legatura de afaceri cu Sofia si Constantinopole.

Banca Constanta din Constanta infiintata in 1918, care si-a sporit capitalul in 1922, de la 3 milioane la 5 milioane lei .

Banca Taraneasca din Bucuresti a avut participatii la :

Banca Tehnica Argeseana din Pitesti, cu capital de 2 milioane;

Banca Dragasani din Dragasani, cu un capital de un milion lei;

Banca de Credit Bacau din Bacau, cu un capital de 400 mii lei;

Banca Unirea din Roman infiintata in 1921, cu un capital de 5 milioane lei.

Banca Comerciala Italiana si Romana a avut participatii la: [14]

"Agrar"- Casa de Economii din Targul Mures, Banca maghiara infiintata in 1896, ajungand in 1922 la un capital de 12 milioane lei;

Banca Agricola Timisoara, Banca maghiara infiintata in 1922 cu un capital de un milion lei si angajamente 28,6 milioane lei.

Banca Comertului din Craiova a avut participatii mai importante la Banca Doljului din Calafat .

Banca Comerciala Romana din Bucuresti participa intr-o proportie mai mare, la Banca Kirmayer din Focsani care in 1922 avea un capital de 6 milioane lei.

1.3.Sistemul bancar romanesc dupa primul razboi mondial 1918-1929

Dupa constituirea statului national unitar roman, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale natiuni. Desi marile puteri au recunoscut granitele de nord, de est si de vest ale Romaniei, acestea le-a impus obligatii financiare de peste 3 miliarde lei motivand ca trebuie sa achite o parte din datoria statului austroungar, in calitate de succesoare a acestuia si o seri de alte obligatii economice in favoarea firmelor din cadrul marilor puteri, cheltuielile de razboi, pierderile materiale si umane, marile distrugeri de razboi, jaful ocupantilor si dezorganizarea intregii vietii au generat o grava criza economica cu profunde implicatii sociale si politice.

Preturile au crescut de 4-6 ori fata de nivelul antebelic, iar inflatia a agravat situatia.

In aceasta perioada economistii romani de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slavescu, I. Angelescu, Mihail Manoilescu , Stefan Zeletin ) au fundamentat gandirea economiei cu numeroase teze realiste de mare valoare.

O buna parte a burgheziei romane avand in frunte pe Ionel Bratianu, Vintila si Dinu Bratianu, Alexandru Constantinescu, C. Anghelescu si I.G. Duca au dus o politica de dezvoltare a capitalului bancar, industrial roman.

In acest context s-a subliniat posibilitatea industrializarii prin valorificarea resurselor materiale de energie, de forta de munca, de capital si avantajele acesteia pentru agricultura, transport, comert, finante, venit national, aparare nationala si independenta economica si politica.

In domeniul, agricol, care concentra principala forta de munca a tarii sau intreprins insemnate demersuri legislative si practice pentru modernizarea agriculturi, taranii fiind indrumatii prin consiliile agricole, extinse in 1919 in toata tara.

In anul 1925, ministrul Alexandru Constantinescu a sustinut proiectul pentru infiintare Camerelor Agricole pentru dezvoltarea zootehniei si agriculturi.

In ani 1919-1921 si 1925-1928, au fost sustinute proiecte de legii pentru organizarea invatamantului agricol.

Pentru industrie in perioada 1918-1921, s-a elaborat 63 de legii regulamentare, jurnal al Consiliului de Ministri si decrete. Pentru sustinerea industriei, sau preconizat banci specializate in acest scop.

In ani 1923si 1928, industria romaneasca s-a dezvoltat prin sporirea capitalului investit si inzestrarea tehnica, cea ce a dus la cresterea ponderii industriei in produsul social si in venitul national.

Productia industriala era mai mare cu 56% in 1928, fata de 1919. In 1927, se strangeau peste 8,2 milioane tone lihnit fata de 1,6 miliarde tone .

In 1930, se extrageau 5,18 milioane tone de produse petroliere fata de numai aproape un milion tone in 1918 si 1,2 miliarde metri cubi de gaze naturale, fata de 144,2 milioane metri cubi in 1921. In 1928 existau 3,966 intreprinderi industriale mari cu un capital de 39,8 miliarde lei si 208mii salariatii fata de 2,247 intreprinderi cu un capital de 2,8 miliarde lei si 157 mii salariatii in 1919.

Au sporit societatile cu capital de peste 100 milioane lei, in 1928 detinand peste 73% din totalul capitalului.

Numarul personalului din industria extractiva si prelucratoare a sporit de la 234 mii in1922, la 450 mii in 1930.

La 12 mai 1918, BNR a acordat statului un credit de 1,5 miliarde lei fara dobanda, pentru retragerea biletelor de banca, emise sub ocupatie germana de catre Banca Generala Romana.

Creditul a fost utilizat insa, pentru acoperirea altor cheltuieli necesitate de organizarea si apararea statului unitar proaspat construit, la 16.10.1919, a acordat statului un nou credit de un miliard lei fara dobanda, banca acoperind in disponibilele sale 1/3, iar statul obligandu-se sa cedeze disponibilitatile sale prezente in eventuale devize.

In anul 1921 Banca Nationala a acordat statului doua imprumuturi pentru unificarea monetara si lichidarea haosului monetar.

- 5,0 miliarde lei, prin conventia din 11.06.1920;

2,5 miliarde lei, prin conventia din 5.01.1921.

Haosul monetar a fost provocat de circulatia a cinci monede ( cele ale Banci Nationale, ale Banci Generale, coroanele Austro-ungare si rublele rusesti Romanov si Luwow . Valoarea monedelor preschimbatoare a insumat 1,7 miliarde lei .

La 24.06.1920, Banca acordat statului un imprumut de 200 milioane lei, primind gaj aurul de la Banca Austo-Ungara, iar la 30 iulie 1921 inca 2 imprumuturi, fiecare de 200 milioane lei .

In 1921 aceste imprumuturi ale Banci Nationale se cifrau la 12,4 miliarde lei. Banca a dat un sprijin larg activitatii economice, in special la lichidarea datoriilor ale comerciantilor, datorii care crescusera considerabil, ca urmare a deprecierii leului.

Agricultura a primit sprijinul Bancii Nationale mai ales prin intermediul creditului cooperatist careia ia acordat 2 miliarde lei la sfarsitul anului 1928.

In 1925 pentru oprirea emisiunilor biletelor de banca interesul statului si trecerea la lichidarea datoriei acesteia, s-a elaborat Conventia cu privire la " lichidarea emisiuni de stat si circulatiei fiduciare" stabilindu-se:[15]

crearea unui fond de lichidare, alimentat din anumite venituri pentru stingerea datoriei statului intr-un termen de 15 sau 20 ani.

retragerea din circulatie a biletelor de banca emise pentru stat .

limitarea emisiunilor Bancii Nationale la nivelul atins la sfarsitul anului 1924.

intarirea acoperirii circulatiei monetare.

Prin alta conventie, din mai 1925 se prevedea prelungirea privilegiului de emisiune a biletelor de banca pe inca treizeci de ani.

Prin aceasta conventie s-au adus si unele modificarii legii de organizare a Bancii Nationale:

sporirea capitalului de la 12 la 100 milioane lei .

- restabilirea participarii statului la capitalul banci, acordandu-se actiuni in valoare de 33,5 milioane lei

- largirea sferei operationale Banci Nationale operatiuni pe Warante , prelungirea duratei mandatului acestuia

- obligatia Banci Nationale ca, in termen de cinci ani, sa infiinteze cate un sediu in fiecare capitala de judet.

In timp ce Banca Nationala a dus o politica ponderata de acoperire a circulatiei monetare, sistemul bancar, care a luat o mare dezvoltare uneori chiar exagerata prin setea de castig - desi avertizat de Banca Nationala la prudenta in acordarea creditelor, nu a luat in consideratie semnalul dat cea ce a condus la criza sistemului bancar din 1931.