FINANTE PUBLICE. CONCEPT SI DEZVOLTARE

FINANTE PUBLICE. CONCEPT SI DEZVOLTARE

Finantele, categorie sociala de natura economica

Aparitia si evolutia finantelor a fost , este si va ramane inseparabil legata de existenta unei anume organizari sociale, anume statul.

Comuna primitiva nu a cunoscut statul, iar diferitele functii publice erau indeplinite de oameni respectati alesi din randurile comunitatii. Prin urmare intreaga activitate a comunitatii se desfasoara prin intermediul relatiilor dintre oameni , anume relatii sociale.

Este de precizat ca in comuna primitiva aceste relatii intre indivizi nu cadeau sub incidenta unei reglementari. Cu toate acestea, normala desfasurare a acestor relatii era determinata de respectarea intocmai a unor reguli nescrise. Societatea a evoluat, iar diviziunile sociale ale muncii au condus la cresterea productivitatii muncii si prin urmare a productiei, la cresterea schimbului , la aparitia proprietatii private, moment de la care societatea s-a scindat in clase sociale.

Datorita inegalitatilor de avere, clasele sociale au devenit antagoniste, asa incat cei care detineau proprietate s-au organizat pentru a-si apara privilegiile si astfel a luat nastere statul.

Statul, ca instrument de suprastructura, trebuia sa dispuna atat de un cadru normativ , adica legile , cat si de un cadru institutional, adica armata, inchisori, functionari (forta de constrangere). In acest moment apare , legat de cadrul normativ , conceptul de norma juridica , in paralel dar diferentiat de norma morala.

Norma juridica este definita ca o regula de conduita generala si impersonala , stabilita sau recunoscuta de stat, care exprima vointa statului si a carei respectare este garantata de forta coercitiva a statului.

Cea de-a doua componenta a statului , forta de constrangere , presupune pe langa infrastructura materiala si indivizi investiti ca autoritate publica. Din momentul in care acestia sunt insarcinati cu conducerea treburilor obstesti, inceteaza de a mai participa efectiv la procesul de productiei, devenind din producatori - consumatori.

Acest fapt determina separarea statului de societate in sfera relatiilor economice.

Expresia acestei separari este aceea ca statul isi are veniturile, cheltuielile si datoriile sale proprii, motiv pentru care el isi procura resursele financiare necesare indeplinirii functiilor sale cu ajutorul constrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii. In toate comunitatile sociale in care au existat finantele i-au manifestat in cadrul acestor relatii sociale specifice procurarii de resurse necesare indeplinirii functiilor statului. Aceste relatii sociale au un caracter economic, deoarece resursele financiare necesare statului apar in procesul repartitiei produsului social si venitului netional.

Incercand sa definim finantele publice putem sa afirmam ca acestea sunt formate din totalitatea relatiilor sociale de natura economica ce apar in procesul realizarii , repartizarii in forma baneasca a resurselor necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.

2.Finantele publice clasice si moderne

La inceput, finantele publice au fost influentate de curentul de liberalism economic si politic care caracteriza capitalismul premonopolist. Potrivit acestui curent, activitatea economica trebuia sa se desfasoare liber, evitandu-se orice interventii din partea statului , apreciindu-se ca interventia statului ar perturba libera initiativa si care la randul sau distorsioneaza libera concurenta ori actiunea legilor obiective ale pietei.

Neinterventia statului se datora in principal urmatoarele doua motive:

activitatea economica se afla inca sub influenta muncii manuale, iar schimbul de marfuri era restrans ca valoare.De aici si resursele insuficiente pentru o interventie economica, de aceea statul se marginea , le limita la indeplinirea functiilor sale traditionale ( aparare)

interventia in economie necesita resurse banesti suplimentare pe care statul nu le avea, Cu timpul insa introducerea tehnologiei moderne, dezvoltarea economiei, au condus la cresterea productivitatii muncii cu consecinta cresterii productiei si a schimbului si astfel , statul putea sa dispuna de resurse banesti suplimentare.

Aceasta dezvoltare economica avea insa si reversul ei, dat fiind ca nu toate sectoarele economice se dezvoltau in mod egal.

Apar prin urmare falimentul anumitor intreprinderi, somajul, scaderea nivelului de trai, etc., motive suficiente pentru ca statul sa intervina in dezvoltarea proceselor economice.

Interventia statului trebuie insa sa se rezume doar la a corecta dezechilibrele aparute si trebuie sa se manifeste in conditii de egalitate cu ceilalti competitori de pe piata pentru a nu crea distorsiuni concurentiale. De aici incolo putem afirma ca ne aflam in epoca finantelor moderne.

3.Continutul economic al finantelor

Pentru realizarea functiilor sale, statul si autoritatile publice au nevoie de importante fonduri banesti care se formeaza pe baza produsului intern brut prin distribuirea si redistribuirea venitului national. Constituirea acestor fonduri se face prin transferul de putere de cumparare de la diverse persoane fizice si juridice , catre autoritatile publice centrale si locale.Utilizarea acestor fonduri se face tot prin transferul de putere de cumparare in sens invers, de la cutoritatile publice catre diverse persoane fizice si juridice.

Au loc asadar fluxul de resurse banesti in dublu sens , catre si de la fondurile publice.Repartitia celei mai mari parti a produsului intern brut intr-o economie nationala se face prin intermediul banilor, iar relatiile economice, adica finantele , imbraca forma baneasca . Sfera finantelor , mai ingusta decat aceea a relatiei banesti , cuprinde numai relatii banesti , care exprima un transfer de valoare sub forma unui transfer de putere de cumparare, nu si pe cele care exprima o schimbare a formelor valorii.

Relatiile financiare apar astfel ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri catre diversi beneficiari, transfer efectuat prin intermediul banilor.

Transferul de valoare , intrucat se face fara contraprestatie , are intotdeauna in acest caz caracterul unui transfer de putere de cumparare.

Vom intalni astfel:

a)     relatia care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil. Acestea sunt relatii financiare clasice care se regasesc in bugetul de stat sau in fondurile speciale;

b)     relatia care exprima un imprumut de resurse banesti, acestea sunt in principal relatii de credit;

c)     relatia care exprima, fie un transfer obligatoriu , fie un transfer facultativ de resurse banesti in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui eveniment viitor si aleatoriu.

In sens larg, notiunea de finante cuprinde toate cele 3 categorii de relatii enumerate , dar in sens restrans , ea cuprinde numai relatii financiare care au la baza principiile prelevarii fara contraprestatii la fondurile de resurse banesti ale statului

4.Functia de repartitie a finantelor publice

Finantele publice isi indeplinesc menirea lor speciala prin functiile pe care le realizeaza functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie cunoaste doua faze distincte dar inseparabile , si anume:

constituirea fondurilor si

distribuirea acestora.

Prima faza consta in formarea fondurilor publice de resurse banesti, la care participa toate persoanele fizice si juridice care fie poseda bunuri impozabile, fie realizeaza activitati de natura impozabila.

Distribuirea venitului national inseamna practic repartizarea acestuia in functie de aportul diferitelor clase sociale la realizarea acestuia.( se mai numeste si repartitie primare).

Redistribuirea venitului net, sau repartitia secundara presupune atat reimpartirea unei parti a veniturilor astfel formate in vederea formarii veniturilor celor ocupati in sfera neproductiva , cat si prelevarea unei importante parti din aceste venituri , la bugetul de stat , sub forma impozitelor si taxelor.

Constituirea fondurilor publice se face atat din impozite si taxe , cat si din alte forme ( contributii pentru asig. Sociale, contributii pentru asig. De sanatate, amenzi, penalitati, varsaminte din profiturile companiilor statului, redevente, chirii, confiscari)

La constituirea fondurilor publice, participa cu resurse financiare locale sectoarele sociale ( public, privat, cooperatist), precum si populatia, in proportii insa diferite , corespunzator puterii lor financiare si normelor de impozitare.

Cea de a doua faza a functiei de repartitie consta in repartizarea fondurilor financiare astfel constituite pe beneficiari.repartitia propriuzisa este precedata de inventarierea nevoilor sociale existente si cum nevoile sociale depasesc oferta de resurse financiare este necesar ca autoritatilr publice insarcinate cu executarea bugetului sa trieze cererile formulate de organele centrale si locale si sa stabileasca prioritatile cheltuielilor publice in functie de anumite criterii.

Prin intermediul bugetului de stat, in toate tarile se redistribuie o parte importanta din produsul intern brut , astfel incat societatea este interesata in cel mai inalt grad de constituirea resurselor financiare ale statului, de administrarea si cheltuirea acestora.

Functia de control a finantelor publice se refera la modul de constituire a fondurilor publice, la repartizarea acesteia pe beneficiari si la eficienta cu care sunt cheltuite aceste resurse.

Controlul financiar este un control mijlocit de bani.

5.Mecanismul economic, aparitie si dezvoltare

Fortele de productie si relatiile de productie

Oricare ar fi forma sociala a productiei, omul cu capacitatea sa de munca si mijloacele de productie raman intotdeauna factorii ei.Privite in ansamblu( unitatea si interactiunea ei) forta de munca si mijloacele de productie constituie fortele de productie ale societatii.

Relatiile in care oamenii inevitabil si independent de vointa lor intra in procesul productiei, al repartitiei, al schimbului si consumului bunurilor materiale se numesc relatii de productie. In cadrul acestora intalnim relatii propriuzise de productie care, in esenta sunt relatii de proprietate, relatii de repartitie, relatii de schimb si relatii de consum.

In functie de tipul proprietatii avem de-a face u proprietate publica , privata si cooperatista.Pentru a explica mecanismul economic , care in esenta consta in procesul complex al producerii bunurilor materiale, repartitiei schimbului si consumului trebuie sa definim notiunea de capital , precum si diferentele intre productia de marfuri simpla si productia de marfuri capitalista.

Capitalul este definit ca fiind o valoare care se autovalorifica , fie in cadrul reproductiei simple, fie in cadrul reproductiei largite.Din capital fac parte pamantul, uneltele de munca, banii , dar si forta de munca, ca marfa, cu cele doua conditii ale sale, si anume:

posesorul ei, al muncii , sa fie liber din punct de vedere juridic

si liber din punct de vedere economic.

Pentru a putea trai , posesorul fortei de munca trebuie sa isi vanda singurul bun de care dispune, adica forta de munca care devine astfel o marfa. Productia se caracterizeaza prin reluarea ei continua, pentru a inlocui bunurile materiale consumate.

Aceasta reluare continua a procesului de productie, se numeste reproductie, care poate fi simpla cand procesul de productie este reluat de la acelasi nivel valoric si reproductie largita, cand reluarea procesului de productie se face de la un nivel valoric superior. Pe aceasta cale are loc de regula acumularea de capital. Acumularea de capital a pornit si uneori continua de la acumularea primitiva a capitalului, care reprezinta in esenta procesul separarii prin constrangere a producatorilor nemijlociti de mijloacele lor de productie si pe aceasta cale prin acumularea de averi, materiale sau banesti in mainile unui grup restrans de indivizi.

6.Dreprul financiar.Definitie, obiect, autonomie

Finantele publice- ramura a dreptului public

Existenta finantelor publice care au cunoscut si cunosc statul are un caracter obiectiv, deoarece productia are un caracter marfar, iar schimbul se realizeaza prin intermediul banilor.

Intrucat relatiile si operatiunile financiare au capatat o reglementare juridica, iar fondurile publice fac parte integranta din patrimoniul public, unii specializti au considerat finantele publice ca o ramura a dreptului public, care are drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Potrivit unor autori, stiinta financiara este stiinta veniturilor publici si a utilizarii acestor venituri, veniturile fiind insasi substanta finantelor.

Obiectul stiintei finantelor il constituie studiul problemelor indicate de cheltuieli, venituri si de aplicarea venituriloe la cheltuieli publice.Sintetizand , exista cheltuieli publice, ele trebuiesc acoperite.

Accentul majoritatii autorilor cade pe latura economica a finantelor publice si mai putin pe latura juridica a finantelor , care presupune studierea regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza intr-un cadru juridic adecvat, motiv pentru care in abordarea finantelor publice trebuie sa punem accentul si pe latura juridica a acestora. Sub acest aspect , finantele publice constituie o ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Definitia dreptului financiar fiscal.

Studiul finantelor publice prezinta un dublu aspect: stiintific sau doctrinal si tehnic sau juridic.Cercetarea aspectului stiintific cade in sarcina stiintei financiare , in timp ce aspectul tehnic este reprezentat prin legislatia financiara, care exprima realizarea stiintei financiare si cuprinde dreptul pozitiv financiar.

Vom defini dreptul financiar ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire , repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice , destinate satisfacerii sarcinilor social economice ale societatii.

7.Dreptul financiar, ramura a dreptului public

Dreptul public este partea dreptului care se refera la organizarea si functionarea statului si a institutiilor sale, in timp ce dreptul privat reglementeaza interesele particulare.

Esenta raportului de drept public consta in interventia puterii publice si interesul de ordin general care-i justifica existenta .Astfel, cand vorbim de diferentele dintre raportul de drept public si raportul de drept privat avem in vedere urmatoarele:

a.          in timp ce dreptul privat reglementeaza raporturi intre persoane egale, dreptul public reglementeaza raporturi intre termenii inegali, deoarece statul ca titular al puterii publice exercita un drept superior care se impune particularului pe carea restrangerii

b.          actele de drept public sunt in general acte unilaterale, care emana de la institutiile publice

c.          normele dreptului public sunt intr-o continua miscare si evolutie , fiind nevoite sa se adapteze permanent nevoilor vietii colective , in timp ce normele dreptului privat sunt stabile si cristalizate in formule durabile.

d.          Sanctiunea dreptului public si sanctiunea dreptului privat se deosebesc fundamental , caracteristica normei dreptului public este intotdeauna sanctiunea.

Dreptul financiar , guvernand raportul intre colectivitate si particulari, face parte evident din dreptul public.

Raporturile de drept financiar se nasc pe cale de putere publica, creaza obligatii unilaterale si nu contractuale. In general nu patrimonialitatea raporturilor de drept este elementul esential al criteriului de distinctie intre dreptul public si dreptul privat, ci unilateralitatea obligatiunilor si prezenta interesului public.

Din acest punct de vedere , actele juridice care iau fiinta in virtutea dreptului financiar sunt acte de drept public si nu de drept privat.

Sunt acte unilaterale de autoritate , care creaza obligatiuni neconsimtite in numele ordinii publice si al interesului general.

8.Autonomia dreptului financiar fata de alte ramuri de drept

Stiinta dreptului constituie un ansamblu unitar de norme juridica, dar cu domenii specifice de reglementare legate intre ele datorita unor principii si obiective comune. Pentru a stabili autonomia unei ramuri de drept, trebuie sa luam in consideratie obiectul reglementarii , adica o anumita categorie de relatii sociale, principiile care confera unitatea normelor juridice si metode specifice de reglementare. Sub acest aspect, dreptul financiar se deosebeste atat de dreptul administrativ , cat si de dreptul constitutional , si mai ales fata de dreptul civil.

Dreptul administrativ este dat de ansamblul normelor juridice care guverneaza activitatea administratiei de stat, activitate care este indeplinita de organele administratiei de stat.Astfel fiind dreptul financiar este cel mai apropiat de dreptul administrativ, dat fiind ca activitatea financiara a statului este realizata tot de organele administratiei de stat. Cu toate acestea, exista deosebiri esentiale care separa cele 2 discipline de drept public:

dreptul financiar isi grupeaza principiile si normele in jurul unui nucleu de principii fundamentale care ii sunt proprii. Ele se organizeaza intr-un mod particular fata de dreptul administrativ.

raporturile de drept financiar se nasc in anumite conditii si au un obiect material pecuniar , ele exprima prelevari unilaterale din patrimoniul particular, fara contraprestatie imediata de servicii;

dreptul financiar are o finalitate proprie si un scop particular, si anume procurarea resurselor banesti ale statului;

dreptul financiar are sanctiuni proprii, cum ar fi amenda fiscala, penalitatile , majorarile , deosebite de competenta dreptului administrativ .

Dreptul financiar se deosebeste si de dreptul constitutional , desi deriva din acesta sau mai exact isi gaseste sorgintea normativa in textele constitutiei. Astfel, in ce priveste deosebirile , dintre aceste doua ramuri de drept public , formulam urmatoarele:

principiul legalitatii impozitelor este doar enuntat in norma constitutionala , in timp ce el este bine conturat de norma de drept financiar.

stabilirea si perceperea impozitelor , desi este reglementata ca atare prin lege, ea se face in general pe calea actelor administrative individuale, de o natura speciala, supuse controlului jurisdictional.

Actul administrativ individual , ca si actul jurisdictional are menirea sa aplice legea financiara la cazuri concrete, contribuabilul fiind in acest caz subiectul unui statut exclusiv negativ. Deci, actiunea financiara sau fiscala este generatoare exclusiv de obligatiuni.

administratia financiara are o anumita putere discretionara in activitatea ei fiscala, agentii fiscali au fara ca prin aceasta sa vina in contradictie cu legea sau cu principiul egalitatii impozitelor un drept de apreciere asupra unor situatii de fapt, asupra oportunitatii unor masuri , asupra exercitiului competentei lor, chiar daca exercitiul acestei puteri discretionare este supus controlului jurisdictional.

exercitiul puterii se infaptuieste prin cele 3 puteri in stat: legislativa, executiva si judecatoreasca, in timp ce exercitiul financiar fiscal se infaptuieste prin aparatul financiar al statului , care tine exclusiv de puterea executiva.

Fata de dreptul civil, dreptul financiar se deosebeste fundamental si anume: in raportul juridic financiar preleveaza inegalitatea partilor in timp ce in raportul juridic civil , egalitatea partilor ramane constanta.

in rapoartele juridice financiare avem intotdeauna un subiect determinat , adica statul

norma de drept financiar are un caracter imperativ , se impune , in timp ce norma de drept civil are un caracter permisiv, supletiv.

obiectul special al reglementarii financiare il constituie relatiile banesti care iau nastere la dispozitia statului , cu scopul de a contribui la fondurile banesti publice.

Obiectul comun al reglementarilor juridice civile nu il constituie decat relatiile patrimoniale ce se stabilesc intre diferite persoane, potrivit intereselor proprii ale acestora.

9. Izvoarele dreptului financiar

Dreptul este alcatuit dintr-un sistem de norme generale de conduita prin intermediul carora sunt reglementate relatiile sociale intr-o societate. Aceste norme sunt cuprinse intr-o multitudine de forme cuprinse intr-o multitudine de forme pe care le numim in mod obisnuit izvoare de drept.

Prin izvoarele de drept in sens juridic intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice.

Toate sistemele de drept cunoscute pana in prezent se caracterizeaza prin o penalitate de izvoare de drept. Aceasta pluralitate datorandu-se complexitatii relatiilor sociale reglementate, precum si varietatii tipurilor de organizare statala.

Spre deosebire de ramurile dreptului privat , unde printre izvoarele de drept avem si obiceiurile, cutuma, jurisprudenta, etc., dreptul financiar nu isi poate gasi izvorul decat in actele normative.

Avem insa si izvoarele de drept comun, adica acele acte normative care desi reglementeaza alte tipuri de relatii sociale, inglobeaza in ele si dispozitii cu caracter financiar si irvoare de drept financiar specifice acestei ramuri de drept.

Principala categorie a izvoarelor dreptului financiar o constituie insa izvoarele specifice, adica acele acte normative care reglementeaza in principal relatiile financiare. Putem enumera aici: codul fiscal, codul de procedura fiscala, legea finantelor publice, legea finantelor publice elocale, hotarari de guvern in materie fiscala, ordine ale ministrilor de finante, etc.

10.Normele dreptului financiar

Ca orice norma juridica, normele de drept financiar este   tot o regula de conduita generala, impersonala, stabilita sau recunoscuta de stat, care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul de drept financiar.

Continutul normelor de drept financiar are aceeasi structura logico juridica ca orice alta norma juridica, adica ipoteza , dispozitie sau sanctiune.

Totodata, are aceeasi structura tehnico juridica , adica forma de prezentare: capitole, sectiuni, articole, alineate, paragrafe.

Caracterul general obligatoriu si imperativ al normelor juridice este esential, deoarece asigura ordinea de drept in societate.In anumite imprejurari dispozitiile cuprinse in normele juridice pot fi exprimate si sub forma de recomandare, fapt neadmis insa si in normele de drept financiar.

Elementul specific al normei juridice financiare este sanctiunea, aceasta derivand in primul rand din apartenenta la ramura de drept public.

Sanctiunile caracteristice ale normelor de drept financiar sunt in principal amenda fiscala, majorarile de intarziere, penalitati de intarziere, executare silita a creantelor statului, ets.

11.Raporturile de drept financiar

Raporturile juridice se creaza in concret prin actiunea normei de drept asupra unei anume relatii sociale. Raporturile juridice financiare se creaza in mod deosebit prin actiunea normei juridice financiare la relatiile sociale prin care iau nastere , se modifica si se sting acele obligatii in cadrul activitatii financiare, care realizeaza resursele banesti la dispozitia statului.

Raporturile juridice financiare se disting fata de celelalte rapoarte juridice , atat prin subiectele participante si pozitia prin care acestea o au unele fata de altele , cat mai ales prin diversitatea de modalitati de exprimare date de varietatea activitatilor financiare ale statului.

Subiectele raportului de drept financiar

Inevitabil, unul din subraportul de drept financiar este statul, care intra in raport juridic printr-un organ al sau de pe pozitia de purtator al autoritatii publice.

Acest fapt creaza pentru celalalt subiect participant la raport o pozitie de subordonare.

Celalalt subiect al raportului juridic financiar poate fi orice persoana fizica sau juridica ce intra in relatie cu statul, in conditiile precedate prin norma financiara.

Continutul raportului juridic financiar

Este dat de drepturile si obligatiile corelative ale subiectelor participante la raport, din care enumeram in principal, dreptul de a impune al statului, dreptul de a incasa impozitele si taxele si obligatia celorlalte subiecte de a se conforma, insasi obligatia statului de a respecta legea in activitatile de impunere, de a rezolva contestatiile contribuabililor.

Obiectul raporturilor juridice financiare este determinat de sfera deosebit de larga si complexa a finantelor publice , fiind diferit in functie de continutul concret al raporturilor financiare.

Obiectul juridic exprima actiunea sau inactiunea subiectelor participante la raportul juridic financiar.

In functie de sfera de cuprindere a finantelor publice, raporturile juridice financiare care pot lua nastere sunt in principal urmatoarele:

rapoarte juridice bugetare;

rapoarte juridice monetare;

rapoarte juridice de control financiar;

rapoarte juridice de asigurare prin efectul legii;

rapoarte juridice fiscale.

12.Organisme financiare internationale

Sistemele banesti bazate pe aur

Sistemele banesti bazate pe aur prevedeau in principal:

o unitate monetara nationala, definita legal printr-o cantitate de aur;

o convertibilitate libera si nelimitata in aur, a semnelor valorii aflate in circulatie la un pret fix , cel putin pentru scopul platilor in strainatate;

detinerea unei rezerve de aur de catre autoritatea monetara a tarii respective;

o libera transferabilitate a fondurilor

Inainte de primul razboi mondial, forma generala de aplicare a etalonului aur a fost aceea a etalonului aur-moneda, care presupunea o circulatie baneasca interna, in care pe langa monedele de aur se mai puteau intalni si monede de argint , precum si bancnote.

In al doilea rand, exista o circulatie libera a anului , atat inauntrul tarii cat si intre tari, sub forme de monede ceea ce facea ca valoarea interna a aurului sa fie egala cu valoarea externa.

A treia caracteristica a acestui sistem era aceea ca baterea libera a monedelor de aur asigura echivalenta intre valoarea nominala a acestor monede si valoarea comerciala sau de piata a metalului pretios, o convertibilitate libera a bancnotelor in aur.

Sistemul etalon aur moneda a functionat fara intrerupere incepand cu anul 1850 in principalele tari dezvoltate ale epocii pana cand a fost pus in aplicare progresiv etalonul de schimb aur sau etalonul aur- devize.

Acest sistem fiind institutionalizat in urma conferintei de la Genova in 1922.

Etalonul aur-devize se caracterizeaza prin urmatoarele:

definirea unitatilor monetare, fie printr-o cantitate de aur, fie in functie de o anumita valuta;

absenta in general a anului din circulatia interna;

convertibilitatea bancnotelor la alegerea bancii centrale, fie in aur, fie in valute aur.

detinerea unei rezerve de mijloace de plata internationala, compusa atat din aur, cat si din anumite valute;

transferabilitatea libera a fondurilor.

In conditiile unei productii de aur, care nu poate tine pasul cu dezvoltarea economica, etalonul aur-devize constituie prin componenta valutara a rezervelor o formula de largire a circulatiei banesti, fara o largire corespunzatoare a bazei de aur a emisiunii.

Etalonul aur-devize a fost pus si la baza sistemului monetar international de la Brettom Wods, insa intr-o formula revizuita. El a functionat practic pana in 1971, cand a fost modificat statutul FMI

13.Fondul Monetar International

Ca o reactie la dezordinile ce au caracterizat perioada anilor 1930-1945, guvernele aliate au cazut de acord inainte de terminarea razboiului mondial asupra principiilor de cooperare care urmau sa reglementeze relatiile comerciale si monetare intre ele, principii pe baza carora au luat nastere acordul de la Brettom Wods si mai tarziu acordul pentru rezerve si comert Gatt , in octombrie 1947.

Unul din obiectivele conferintei trebuia sa fie organizarea relatiilor valutare si financiare internationale, in vederea reconstructiei si dezvoltarii economiei postbelice, a statelor beligerante.

La aceasta conferinta s-au confruntat doua mari conceptii , una din partea Angliei, reprezentata prin celebrul economist J.Kens si care consta in principal in crearea unui sistem monetar international avand in centru o moneda internationala si o a doua mare conceptie, conceptia americana, care consta in extinderea pe plan international a principiilor etalonului aur-devize, si crearea in acest fel a unui stat monetar international.

Acest sistem monetar international urma sa foloseasca $ american ca valuta de rezerva si de plata dintre tari.

Acest sistem valutar international se caracterizeaza prin 4 elemente definitorii:

paritati fixe, dar intr-o marja de fluctuatii de 1% in raport cu $;

un sistem de etalon de schimb aut;

un cod de buna conduita in ce priveste mecanismele de ajustare a cursului de schimb;

o procedura de credit international mutuala.

14.Principiile si obiectivele inscrise in statutul FMI

Dispozitiile care se refera la principiile sistemului monetar international sunt in principal urmatoarele:

a.      universalitatea sistemului, adica orice stat care este de acord cu prevederile statutului FMI poate deveni membru al acesteia ;

b.     fixitatea paritatilor si cursurilor valutare pentru care statutul FMI a stabilit doua obligatii:

moneda nationala a statului membru trebuie sa aiba o definitie legala initiala calculata in aur , sau in $ americani, cu greutatea si aliajul in vigoare, la 1 iulie 1944;

modificarea valorii paritare sa nu poata fi efectuata decat la propunberea statului membru , in urma consultarii cu fondul si numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental

c.      realizarea unui volum de rezerve monerate internationale care sa serveasca la acoperirea viitoarelor deficite ale balantelor de plati ale statelor membre, la mentinerea solvabilitatii externe a statelor membre, iar pentru statele care realizeaza un excedent de balanta, aceste rezerve sa serveasca ca o investitie temporara in asteptarea unui plasament de durata. Tarile care aderau la FMI trebuiau sa isi asume anumite obligatii generale, cum ar fi:

renuntarea la restrictii asupra efectuarii de plati si transferuri pentru tranzactiile internationale curente;

renuntarea la practicile monetare discriminatorii sau la practici monetare multiple

convertibilitatea la cerere a sumelor in moneda proprie detinute de alte state.

furnizarea de date economice si financiare necesare pentru operatiunile fondului.

15.Utilizarea resurselor financiare ale FMI

Disponibilitatile sunt create prin varsaminte de cote ale membrilor efectuate integral la aderare. Marimea cotei fiecarui stat membru exprimata in $ americani a fost initial stabilita prin statul FMI in functie de o formula care cuprindea urmatoarele elemente:

2% din venitul national;

5% din rezervele de aur si $;

10% din media importului;

10% din variatia maxima a exportului;

suma elementelor de mai sus majorata cu procentul exportului mediu fata de venitul national.

Dupa 1963, stabilirea marimii cotelor s-a facut mai elastic, avand prioritate comparatia intre statele membre cu acelasi nivel de dezvoltare economic.

Potrivit statutului initial, cota se varsa in aur si moneda nationala.Partea varsata in aur fiind la alegere, fie 25% din cota, fie 10% din rezervele oficiale nete de aur si $.

Cota de 75% se varsa in moneda nationala si reprezinta pozitia neutra sau ideala a unei tari fata de front in care tara nu este nici debitarea si nici creditarea fondului.In aceste conditii, sumele in moneda nationala cu care disponibilitatile fondului depasesc nivelul de 75% reflecta datoria tarii membre fata de fond, iar sumele cu care disponibilitatile fondului sunt inferioare acestui nivel reflecta datoria fondului fata de tara membra.

Crearea FMI a insemnat pentru tarile membre largirea considerabila a posibilitatilor de acoperire a unui deficit temporar al balantei de plati.

Statul membru care inregistreaza un deficit de balanta si are nevoie de o valuta straina , o poate cumpara in aceste conditii chiar de la fond , dand in schimb echivalentul in moneda nationala .

La expirarea termenului , tara mambra rascumpara de la fond moneda sa restituind valuta straina primita sau o alta valuta acceptabila pentru fond.

Tranzactiile sau tragerile cu FMI nu sunt considerate din punct de vedere juridic drept operatiuni de credit si nici operatiuni de imprumut .

Termenul tranzactiei este stabilit in functie de posibilitatea debitorului de a-si echilibra balanta sa de plati.

Principiul calauzitor al FMI in acordarea acestor credite este urmatorul:

cu cat suma imprumutata de o tara membra este mai mare comparativ cu cota acestuia , cu atat fondul va trebui sa se asigure ca politica membrului este indreptata spre echilibrarea balantei de plati si acest membru va fi capabil sa efectueze rascumpararea monedei sale in termenul stabilit.

Tragerile se efectueaza in transa aur si in 4 transe de credit care se acorda dupa epuizarea transei aur si numai cate o transa in fiecare an.

In afara de tragerile pe transe, tarile membre pot incheia cu fondul un acord de credit stand by pe baza caruia beneficiarul va dispune de o linie de credit, adica un anume plafon aprobat pentru un anumit scop, cu dreptul beneficiarului de a utiliza succesiv linia de credit pe masura nevoilor intr-o perioada convenita.

In afara de trageri si acordurile stand by, FMI poate acorda tarilor membre si alte forme de sprijin financiar cum ar fi finantarea compensatorie, finantarea stocurilor, facilitati speciale, finantarea situatiilor neprevazute , ajutorul de urgenta.

Cam asta a fost!

La examen vom avea 3 subiecte.

Va urez succes la invatat!