Functiile sistemului fiscal

Functiile sistemului fiscal

Ca o categorie financiara si ca o componenta principala a sistemului resurselor financiare publice, impozitele indeplinesc in aria lor de manifestare, functiile atribuite finantelor in general, dar cu unele particularitati imprimate de continutul lor economic de procesele de redistribuire a produsului intern brut.

Un economist atribuie sistemului fiscal o functie de finantare a cheltuielilor publice, o functie de redistribuire a veniturilor si averilor, conform obiectivului de echitate, si o functie de stabilizare a economiei.

Alti economisti nu vorbesc explicit de functiile sistemului fiscal, respectiv ale impozitelor, ci de rolul ce revine acestora si anume:

- rolul financiar, de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice;

- rolul interventionist, de incurajare sau franare a activitatilor economice;

- rolul social, de redistribuire a unei parti importante din PIB intre gruparile sociale si indivizi.

Raportat la functiile atribuite finantelor publice in ansamblu, impozitele indeplinesc o functie de repartitie (numita si functie financiara, care include si finantarea cheltuielilor publice), o functie de redistribuire a veniturilor si averilor asupra activitatilor economico-sociale si o functie de reglare a economiei (de corectare a dezechilibrelor). La acestea se poate adauga si functia de control, care ar semnifica capacitatea impozitelor de a mijloci efectuarea controlului prin diferitele faze ale procesului reproductiei economice.

In cadrul functiei financiare, prin impozite se realizeaza, in cea mai mare masura prima latura a functiei de repartitie atribuita finantelor publice. Aceasta, deoarece impozitul este principala forma de procurare a resurselor banesti la dispozitia statului si, implicit, de redistribuire a resurselor intre sfera activitatilor materiale si sfera activitatilor nemateriale, intre diferitele ramuri si subramuri economice, intre membrii societatii.

In aproape toate tarile, o buna parte din PIB este repartizat valoric, in faza de redistribuire, prin intermediul impozitelor. Prin impozite, statul preia la dispozitia sa o parte din veniturile realizate de actorii pietei factorilor de productie: din salariile cuvenite pentru munca prestata, dobanda datorata pentru capitalul imprumutat, chiriile aferente bunurilor mobile si imobile, profitul, respectiv dividendele cuvenite actionarilor si asociatilor veniturile obtinute de persoanele fizice din activitati independente etc.

Veniturile disponibile ale persoanelor fizice si uneori, chiar ale firmelor, ramase dupa suportarea impozitelor directe, sunt in continuare supuse unui proces de redistribuire prin intermediul impozitelor indirecte, pe piata bunurilor si serviciilor, cu ocazia procurarii de bunuri si servicii in al caror pret sunt incluse aceste impozite (accize, TVA, taxe vamale, fonduri speciale etc.). In ceea ce priveste functia de redistribuire atributia sistemului fiscal, reiese ca impozitele mijlocesc, alaturi de alte instrumente de politica financiara, realizarea proceselor de redistribuire a veniturilor si averilor intre membrii societati, in conformitate cu ceea ce societatea considera just, echitabil.

Criteriile de echitate in repartitia veniturilor si averilor difera de la o societate la alta si de la o perioada la alta. Astfel, societatea poate considera ca fiind echitabila realizarii unei egalizari a veniturilor si averilor (ex. in economiile socialiste) sau plafonarea veniturilor mari, sau asigurarea unui venit minim pentru toti membri societatii.

Despre functia de reglare atribuita sistemului fiscal se poate vorbi in societatea moderna, incepand cu impunerea conceptiei dupa care impozitele trebuie considerate nu numai cu resurse financiare ale statului, ci, si ca instrumente de influentare a activitatii economice.

Implicarea impozitului in stimularea dezvoltarii economico sociale presupune o corelare adecvata a proceselor de prelevare sub forma de impozite, nu numai cu cele consumatoare de resurse, carora la sunt destinate, ci si cu cele generatoare de valoare noua, creatoare de produs, national si multiplicare a resurselor financiare.

Impactul reglator al impozitelor pe venituri si averi se releva cu pregnanta, daca este privit cu o parte constitutiva a PIB, respectiv a veniturilor ce revin participantilor la procesele de productie.

Daca se urmareste stimularea intreprinzatorilor pentru cresterea productiei si a ofertei, trebuie sa se diminueze prelevarea sub forma de impozit, rezultand o crestere corespunzatoare a venitului ramas, din care o parte mai mare va putea fi destinata unor noi investitii. Pe seama investitiilor efectuate vor creste capacitatile de productie si numarul locurilor de munca create si se va reduce somajul, va spori productia, iar economia se va inscrie pe coordonate de crestere.