Impozitele reale

Impozitele reale

Au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendent, cand pamantul constituia baza bogatiei si principalul mijloc de productie, introducandu-se astfel impozitul funciar (pe pamant).

Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii, ca, de exemplu : numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului, etc. Asemenea criterii nu permiteau insa stabilirea reala si corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar, deoarece se aveau in vedere numai unii dintre factorii care influentau nivelul productiei agricole.

Astfel ca, un pas important in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului, care reprezenta atat actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cat si registrele in care figureaza inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul, cladirile devin alaturi de pamant o alta forma importanta a averii imobiliare, introducandu-se astfel impozitul pe cladiri. Acest impozit se stabilea in functie de numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, suprafata curtii interioare, chiria.

Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurarea altor activitati libere au dus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si a liber-profesionistilor. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere. La calculul acestui impozit se tinea cont de : marimea localitatii in care intreprinderea isi desfasura activitatea, natura activitatii (atelier, fabrica, comert cu ridicata, comert cu amanuntul), marimea capitalului, numarul muncitorilor.

Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupau cu plasarea capitalurilor banesti in operatii speculative. Pentru impunerea acestroa, s-a introdus impozitul pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut sau in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu imprumut.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre.

Impozitul pe cladiri, pentru persoane fizice se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabila a cladirii. Impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabila a cladirii.

Conform Codului fiscal, la stabilirea impozitului pe cladiri se tine cont de : materialul folosit in constructia cladirii (caramida arsa, caramida nearsa), daca este dotata cu instalatii de apa, canalizare, electrice si incalzire, daca cladirea este amplasata in mediul rural sau urban, se tine cont de zona localitatii si rang, de data finalizarii cladirii (astfel, valoarea impozabila a cladirii se reduce in functie de anul terminarii acesteia, dupa cum urmeaza: cu 15% pentru cladirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinta, si cu 5% pentru cladirea care are o vechime cuprinsa intre 30 de ani si 50 de ani, inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinta), de numarul cladirilor aflate in proprietatea unei persoane fizice si utilizate ca locuinta.

In cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si pentru anul 2008, pentru persoane juridice este cuprinsa intre 0,25% si 1,50%, inclusiv.

In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

Impozitul pe teren se calculeaza in functie de amplasare (intravilan, extravilan), rangul localitatii, categoria de folosinta (teren arabil, pasune, faneata, vie, livada), suprafata terenului, suprafata construita a cladirilor.