MIJLOACE DE PLATA INTERNATIONALE

MIJLOACE DE PLATA INTERNATIONALE

Mijloacele de plata internationale reprezinta totalitatea formelor si instrumentelor de plata prin care se poate lichida o obligatie ce rezulta din operatiuni comerciale, tranzactii financiare sau de credit derulate la nivel international. In categoria mijloacelor de plata se includ:

monedele nationale

valutele

devizele

monedele internationale

1. Monedele nationale

Monedele nationale neconvertibile sau cu convertibilitate limitata au o insemnatate redusa in mijlocirea platilor internationale. Sunt folosite mai mult de catre tarile in curs de dezvoltare care dispun de rezerve mici de valute convertibile. Aceste tari prefera sa plateasca in moneda nationala anumite importuri, datorii rezultate din imprumuturi externe, precum si serviciile si participarile straine la lucrari de investitii realizate pe teritoriul lor.

Cei care vor intra in posesia monedei nationale respective vor cauta sa cumpere de pe piata locala diferite bunuri, sa o foloseasca pentru plata personalului local angajat in prestarea de diverse servicii etc.

Regula generala este insa ca exportatorii refuza sa vanda cu plata in moneda locala (moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata), ori de cate ori au alte posibilitati.

2. Valutele

Sunt reprezentate de monedele nationale care au circulatie si putere de plata la nivel international si pot face parte din rezerva oficiala si in alte tari decat cea emitenta. Ele au calitatea de a realiza lichidarea imediata a obligatiilor de plata in relatiile economice internationale.

Trebuie facuta distinctie intre valuta si valuta convertibila: valuta poate fi reprezentata de orice moneda nationala aflata in afara granitelor tarii de emisiune, dar numai valutele convertibile pot fi acceptate ca mijloace de plata internationale.

Dintre criteriile care stau la baza clasificarii valutelor mentionam:

à dupa natura lor:

valuta in numerar (efectiva)

valuta in cont (scripturala)

Ø      valuta in numerar se prezinta sub forma de bancnote sau monezi, avand o utilizare mai redusa datorita riscului pe care il prezinta (furt, pierdere, degradare). Circulatia ei intre tari necesita anumite masuri de siguranta; de aceea se prefera alte mijloace de plata mai sigure.

Ø      valuta in cont apare sub forma disponibilului aflat intr-un cont bancar si poate fi utilizata conform dispozitiei titularului, ea transformandu-se la cererea acestuia in valuta efectiva. Circulatia ei la nivel international se realizeaza pe calea viramentului interbancar.

à in functie de capacitatea de preschimbare:

moneda neconvertibila

moneda cu convertibilitate limitata

moneda cu convertibilitate oficiala

moneda superconvertibila

Ø      monedele neconvertibile nu sunt acceptate ca mijloc de plata international. Sunt cele care nu pot fi schimbate in alte valute decat cu aprobarea institutiei abilitate, ele participand la tranzactii simple de vanzare/cumparare de moneda nationala contra altor valute, dar numai pe teritoriul tarii de emisiune. Monede total neconvertibile practic nu exista pentru ca orice moneda nationala poate participa la un numar restrans de operatiuni valutare (spre exemplu in urma activitatii de turism).

Ø      monedele cu convertibilitate limitata se afla, de regula, intr-un proces de trecere la convertibilitatea oficiala, in practica aceasta realizandu-se prin convertibilitate externa sau interna:

- convertibilitatea externa asigura preschimbarea numai pentru detinatorii nerezidenti si numai pentru anumite tipuri de operatiuni (operatiuni de cont curent);

- convertibilitatea interna asigura preschimbarea numai in interiorul tarii de emisiune si in anumite conditii precizate de regulamentul valutar.

Ø      monedele cu convertibilitate oficiala elimina toate restrictiile si discriminarile, in sensul ca moneda cu acest statut poate fi preschimbata in alta moneda in mod liber, indiferent de calitatea persoanei care solicita operatiunea sau de natura operatiei pentru care se efectueaza preschimbarea.

Ø      in cadrul acestora exista monede care dispun de superconvertibilitate datorita insusirii lor de a fi folosite cel mai frecvent ca mijloc de plata international si de a fi cel mai intens negociate pe principalele piete valutare (USD, GBP, EUR, JPY, CHF).

Trecerea unei monede la convertibilitatea oficiala presupune indeplinirea unor conditii, precum:

q       Conditii economice

satisfacerea cererii de pe piata interna de catre productia interna;

un anumit nivel al productivitatii muncii, comparativ cu cel existent in economiile similare si cu tendinta de a atinge nivelul economiilor dezvoltate;

un anumit volum si o anumita structura a productiei de bunuri si servicii;

adaptarea productiei interne (cantitativ, calitativ si structural) la cererea externa;

participarea tarii la tranzactiile economice internationale pentru devansarea importului de catre export, ceea ce se va reflecta intr-un sold activ al balantei comerciale.

q       Conditii financiar-monetare

existenta unor rezerve valutare oficiale suficient de mari si intr-o structura pe valute corespunzatoare nevoilor ce decurg din solicitarile de preschimbare generate de piata interna si din nevoia de sustinere a cursului monedei proprii pe piata externa;

stabilitatea puterii de cumparare a monedei nationale deoarece in conditiile unui puternic proces inflationist se ajunge la o cantitate excesiva de bani in circulatie care daca nu are un echivalent corespunzator in bunuri si servicii pentru acoperirea cererii interne, cantitativ si calitativ, va avea ca urmare cresterea preturilor si distorsionarea etalonului monetar, ceea ce influenteaza nefavorabil cursul de schimb al monedei nationale.

Trecerea la convertibilitatea oficiala insotita de o depreciere a cursului de schimb pune in dificultate moneda respectiva pe plan intern si pune sub semnul intrebarii capacitatea sa de a fi folosita ca mijloc de plata international.

situatia bugetului de stat se ia in considerare in mod indirect prin efectul pe care il genereaza deficitul bugetar asupra masei monetare in circulatie.

Acoperirea acestui deficit poate avea caracter inflationist, determinand scaderea puterii de cumparare a monedei nationale. Apelarea la surse externe pentru acoperirea deficitului bugetar influenteaza modalitatile viitoare de utilizare a rezervei valutare deoarece o mare parte din aceasta va fi folosita la rambursarea datoriei publice externe in defavoarea utilizarii normale a rezervei.

q       Conditiile sociale vizeaza o rata normala a somajului prin crearea de noi locuri de munca si reconversia profesionala.

q       Conditiile organizatorice au in vedere organizarea si functionarea pietei valutare.

O piata valutara normala este cea pe care se manifesta o cerere si o oferta de valuta in mod real. De aceea apare necesitatea practicarii unui curs unic al monedei nationale, determinat prin confruntarea continua a cererii cu oferta.

3. Devizele

Includ in sens restrans titluri de credit pe termen scurt exprimate in valuta, iar in sens larg ele cuprind si hartiile de valoare exprimate in valuta (actiuni, obligatiuni). Dintre devizele folosite cel mai frecvent pe plan international mentionam:

cecul

cambia

biletul la ordin

cartea bancara

CECUL

Reprezinta un ordin scris dat de o persoana unei banci la care persoana respectiva are disponibil in cont, de a plati o suma de bani determinata unui tert - beneficiarul cecului. In calitate de beneficiar al cecului poate sa apara insusi titularul contului sau o terta persoana fata de care titularul contului are o datorie.

Circuitul cecului implica ordonatorul, beneficiarul si banca sau bancile care deruleaza operatiunile de plata. In principiu, un cec nu poate fi emis decat daca ordonatorul are disponibil in cont pentru a acoperi plata.

Pe langa avantajele sale (utilizare simpla, operativitate) cecul prezinta si o serie de riscuri (nu ofera garantie impotriva riscurilor comerciale, poate fi fara acoperire).

In vederea cresterii sigurantei platii prin cec se pot avea in vedere solicitarea platii prin cec a avansului intr-un contract international, certificarea cecului (garantarea cecului emis de importator de catre banca sa), bararea cecului (decontarea cecului prin virament intre banci).

CAMBIA

Reprezinta un ordin scris si neconditionat dat de o persoana (tragator) unei alte persoane (tras) de a plati o suma de bani, la vedere sau la un anumit termen, unui beneficiar.

Elementele cambiei apar pe documentul ce reprezinta acest instrument de plata si de credit si ele sunt obligatorii (denumirea de cambie, ordinul neconditionat de plata, numele trasului, scadenta, locul platii, beneficiarul, data si locul emiterii, semnatura tragatorului) si facultative (dobanda, domicilierea etc.).

Circuitul cambiei in sistem international este:

Etapele care sunt parcurse in cadrul circuitului international al cambiei sunt:

= incheierea contractului de import-export;

= livrarea marfii;

= tragerea unei cambii de catre exportator asupra importatorului (in cazul in care plata nu se efectueaza imediat). Cambia este folosita de exportatorul initial pentru onorarea unei obligatii de plata decurgand din alta tranzactie internationala, incheiata intre el (in calitate de importator) si un alt exportator.

= incheierea unui nou contract de import-export;

= existenta unei noi relatii de plata intre trasul initial si noul beneficiar al cambiei (relatie care anuleaza legatura initiala intre tras si tragator).

Cambia poate fi utilizata in diferite operatiuni ulterioare emiterii sale.

= utilizarea de catre noul beneficiar a cambiei in operatiunea de girare (in cazul in care acesta are o datorie fata de girator);

= scontarea cambiei de catre beneficiar la o banca comerciala;

= rescontarea cambiei de catre banca comerciala la Banca Centrala pentru refacerea lichiditatilor sale;

= avalizarea de catre tras a cambiei (asumarea de catre avalist a obligatiei de plata in cazul in care trasul se afla in imposibilitate de plata, avalistul recuperandu-si contravaloarea cambiei prin regres impotriva tragatorului, beneficiarului sau girantului).

Relatiile care iau nastere ca urmare a utilizarii cambiei pe plan international sunt:

Ø      relatia tragator - tras: pozitia principala revine exportatorului deoarece tragatorul este cel care acorda un credit trasului sub forma amanarii importatorului de la plata imediata a marfurilor.

Ø      relatia tragator - beneficiar: este o relatie complementara primeia, in cadrul careia tragatorul initial apare in calitate de debitor in a doua relatie, ca urmare a unei datorii dintr-un contract comercial sau de credit international.

Tragatorul initial trebuie sa achite o datorie in noua calitate de importator sau de beneficiar al unui credit international. De aceea, el va utiliza cambia, cedand-o in favoarea noului beneficiar si renuntand la drepturile ce ii revin din prima relatie care in acest fel este anulata.

Ø      relatia tras - beneficiar: beneficiarul cambiei poate incasa contravaloarea acesteia de la tras la scadenta. In aceasta situatie, partenerul direct al beneficiarului (importatorul din al doilea contract) este absolvit de obligatia de plata.

In circuitul comercial cambia indeplineste mai multe functii:

à instrument de substituire a transportului de numerar: este o functie mai mult cu caracter facultativ, prin care transportul efectiv de numerar necesar platii anumitor achizitii este inlocuit prin emiterea unei cambii.

Astazi nu mai apare utila o astfel de substituire deoarece plata se face prin virament interbancar, pe baza de ordin de plata sau alte modalitati.

à instrument de plata: cambia poate servi pentru plata datoriei pe care tragatorul o are la beneficiar, inlocuind circulatia banilor in numerar.

Dar cambia nu poate inlocui intotdeauna efectiv numerarul deoarece posesorul cambiei trebuie sa astepte scadenta ei pentru a o incasa. El poate sa o si vanda inainte de termen unor institutii specializate, insa acest lucru nu ii este intotdeauna favorabil datorita costurilor pe care le presupune.

De asemenea este necesar a se avea in vedere faptul ca o cambie neavalizata (negarantata) nu prezinta suficienta garantie de incasare pentru posesor.

à instrument de garantare: aceasta functie decurge din faptul ca este un titlu literal si autonom, susceptibil de a fi investit de instantele judecatoresti cu formula executorie in caz de neplata. Puterea de garantare a platii la scadenta devine foarte mare atunci cand cambia este avalizata.

Datorita sigurantei pe care o prezinta, cambia poate fi utilizata in cadrul unor tehnici de plata nesigure (exemplu: incasso documentar) sau ca mijloc de garantare a indeplinirii unor obligatii contractuale.

à instrument de creditare: este principala functie a cambiei, fiind legata de dezvoltarea relatiilor de credit.

Astazi multe plati nu se mai fac concomitent cu efectuarea livrarii, decontarea pretului avand loc pe baza de credit comercial acordat de vanzator cumparatorului, pe o anumita perioada si cu o anumita dobanda. In asemenea situatii, vanzatorul trage o cambie asupra cumparatorului prin care se certifica dreptul de creanta, se garanteaza primirea banilor la scadenta si a dobanzilor aferente, oferindu-i si posibilitatea de a negocia cambia respectiva si de a incasa in scurt timp valoarea actuala a cambiei.

BILETUL LA ORDIN

Este o varianta a cambiei prin care o persoana (emitent) se obliga sa plateasca unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia, o suma de bani la scadenta. Fata de mecanismul cambial, in cazul biletului la ordin exista numai doua parti: emitentul (care cumuleaza functiile tragatorului si trasului si este debitorul obligatiei de plata) si beneficiarul (creditorul platii).

Circuitul biletului la ordin este:

Etapele care sunt parcurse in cadrul circuitului biletului la ordin sunt:

La momentul To:

= incheierea contractului comercial international

= livrarea marfii

= emiterea biletului la ordin

La momentul Tn

= plata marfii

= remiterea biletului la ordin

Biletul la ordin poate fi utilizat de catre beneficiar pana la scadenta in diferite operatii de girare sau poate fi scontat la o banca comerciala pentru obtinerea unui credit. Ca si cambia, biletul la ordin poate fi avalizat pentru siguranta platii, cel mai frecvent la o banca comerciala.

Elementele esentiale si obligatorii ale biletului la ordin sunt numele emitentului, angajamentul emitentului de a plati o suma de bani, numele si adresa beneficiarului, scadenta si locul platii, data emiterii.

CARTEA BANCARA (CARDUL)

Plata prin card reprezinta o varianta moderna a platii prin cec - daca in cazul cecului cumparatorul unei marfi semneaza un cec pe care vanzatorul il incaseaza, in cazul platii prin card cumparatorul prezinta cartea bancara si semneaza factura, iar furnizorul o trimite spre incasare la banca emitenta.

In operatiunile de plata prin carduri intervin trei participanti:

detinatorul (beneficiarul) cardului, titular al unui cont curent la banca emitenta;

banca emitenta care administreaza si opereaza platile in conturile bancare curente ale beneficiarilor;

comerciantii care accepta plata prin carduri.

Diferitele tipuri de carduri tind sa inlocuiasca numerarul si cecul in platile interne si internationale fiind create carduri cu circulatie internationala.

4. Monedele internationale

DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (DST)

Au fost create in cadrul Fondului Monetar International si functioneaza din anul 1976 ca mijloc de completare a instrumentelor de lichiditate internationala, in urma scaderii rolului aurului si dolarului american ca valuta de rezerva.

Au fost concepute ca o moneda internationala a carei unitate continea teoretic 0,888671 grame aur fin care putea fi manipulata numai de detinatorii oficiali de DST (tarile membre ale Fondului Monetar International), precum si de detinatorii desemnati (institutii financiare regionale).

Utilizarea DST in operatiuni in cadrul Fondului Monetar International vizeaza:

achizitionarea de valuta prin tranzactii de desemnare, in care Fondul Monetar International indica membrii avand o situatie corespunzatoare a balantei de plati si care urmeaza sa asigure valute contra DST pentru membrii care au dificultati de balanta;

tranzactii prin acord cand se poate obtine valuta contra DST, neconditionat de situatia balantei de plati externe;

operatiuni la termen de cumparare sau vanzare de DST;

participarea la aranjamente swap;

plati in contul cotei, rascumparari si plati de dobanzi efectuate catre contul resurselor generale ale Fondului Monetar International;

decontarea obligatiilor financiare si acordarea de imprumuturi;

garantii ale realizarii unor obligatii financiare;

donatii etc.

La baza DST se afla varsamintele statelor participante la Fondul Monetar International, in moneda lor nationala (75%) si in valute convertibile (25%). Caracteristica lor esentiala - alaturi de stabilitatea ridicata a cursului, consta in aceea ca, in general, DST nu pot fi folosite direct ca instrumente de plata (cu exceptia anumitor situatii), ci numai prin convertirea lor prealabila in alte valute.

DST reprezinta bani de cont emisi de Fondul Monetar International care indeplinesc urmatoarele functii:

à etalon al valorii: DST servesc ca mijloc de exprimare si evaluare a monedelor nationale sau a contractelor comerciale internationale datorita stabilitatii crescute fata de alte monede nationale;

à mijloc de rezerva: DST fac parte din rezervele oficiale alaturi de aur si alte valute convertibile;

à mijloc de plata: plati directe cu DST se pot face numai intre detinatorii oficiali de DST (bancile centrale ale statelor membre) si Fondul Monetar International si alti detinatori autorizati care platesc catre Fondul Monetar International dobanzi, comisioane si diverse contributii direct in DST.

Tarile membre ale Fondului pot utiliza Mecanismul DST prin care orice tara membra a Fondului poate sa isi foloseasca alocarile in DST pentru a procura sume echivalente in moneda nationala a altei tari.

Principiile acestui mecanism sunt:

existenta alocarilor de DST in contul fiecarei tari membre

Fiecare stat membru primeste in contul sau in DST o anumita cantitate cu titlu de alocari de DST, proportional cu cota de participare la constituirea resurselor Fondului Monetar International. Pentru alocarile in DST, Fondul percepe un comision.

utilizarea sumelor in DST alocate fiecarei tari

Vizeaza diverse destinatii ale acestor alocari, inclusiv posibilitatea de a procura valuta convertibila la cursul in DST al valutei respective, prin relatie directa intre doua tari membre ale Fondului Monetar International, fara interventia Fondului.

determinarea rezervei in DST

Diferenta dintre alocarile in DST inscrise in cont si utilizarile date acestor sume determina rezerva de DST. Pentru aceste rezerve Fondul Monetar International bonifica o dobanda, egala ca procent cu comisionul perceput la alocarea de DST. Nivelul acestuia este aliniat la rata dobanzii de pe piata internationala.

Efectuarea de operatiuni directe intre membrii cu ajutorul DST este considerata ca apelare la un credit in moneda tarii partenere. Diferenta dintre comisionul platit catre Fondul Monetar International pentru alocari si dobanda incasata pentru rezervele in DST reprezinta fie costul creditului solicitat, fie profitul tarii creditoare.

EURO

Cu incepere de la 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial moneda unica europeana EURO care este adoptata de tarile membre ale Uniunii Europene care au indeplinit criteriile de aderare stabilite. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene a stabilit trei etape in vederea trecerii la moneda unica. La 1 ianuarie 2001 a inceput cea de a treia etapa prin introducerea monedei unice sub forma banilor efectivi.

Criteriile minime prevazute in Tratatul de la Maastricht ce trebuie indeplinite de tarile care doresc sa devina membre ale Uniunii Europene si sa adopte moneda EURO se refera la:

à stabilitatea preturilor: presupune o corelatie intre indicele general al preturilor si rata inflatiei. Daca se considera o anumita tara, indicele general al preturilor nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5% rata medie a inflatiei aferenta pentru trei dintre cele mai bune tari membre.

à rata dobanzii: va fi observata pe un an inaintea momentului evaluarii fiecarei tari. Rata medie a dobanzii la titlurile de stat pe termen lung nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2% pe cea inregistrata in trei din cele mai bune tari membre.

à deficitul bugetar: o tara membra trebuie sa aiba o pozitie bugetara fara deficit in exces. In prezent, se considera ca un deficit bugetar normal nu trebuie sa depaseasca mai mult de 3% din PIB - ul tarii candidate.

à datoria publica: nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB - ul tarii candidate.

à stabilitatea monedei: fiecare tara candidata trebuie sa respecte fluctuatiile normale ale monedei sale in conformitate cu mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European pentru cel putin 2 ani inainte de evaluarea situatiei.

Indeplinirea acestor 5 criterii este necesara, dar nu si suficienta. Se impune si indeplinirea anumitor criterii economice, cum ar fi:

mobilitatea factorilor de productie: tarile cu grad inalt de mobilitate sunt preferate la integrarea monetara deoarece isi pot adapta cursurile de schimb la socurile internationale;

flexibilitatea veniturilor salariale si a preturilor: tarile in care piata muncii este mai flexibila au sanse mai mari de adaptare, reducand efectele negative asupra somajului si ratei inflatiei;

integrarea fiscala: presupune armonizarea interguvernamentala a impozitelor directe si indirecte;

diversificarea structurilor de productie: se considera ca economiile diversificate au posibilitatea sa preintampine socurile care ar putea afecta cu prioritate un anumit sector economic;

similaritatea structurilor de productie: socurile economice vor avea un impact simetric asupra tarilor cu structuri de productie similare si deci nu va mai fi nevoie de folosirea cursului de schimb ca instrument de ajustare.

Printre avantajele adoptarii monedei EURO se enumera:

disparitia incertitudinilor cu privire la schimbul monetar intraeuropean si reducerea, in consecinta, a cheltuielilor aferente tranzactiilor;

eliminarea crizelor aferente instabilitatii cursurilor, pierderii rezervelor, deprecierilor etc.

stabilitatea preturilor la nivel european datorita exprimarii lor intr-o singura moneda, ceea ce determina reducerea substantiala a incertitudinilor care afecteaza deciziile de investitii;

inlocuirea politicilor monetare nationale cu politica monetara unica a Bancii Centrale Europene cu consecinte favorabile in mentinerea sistematica a stabilitatii preturilor (modalitate eficienta de lupta impotriva inflatiei).

5. Euro-valutele

Reprezinta monede liber convertibile care se afla in afara controlului autoritatilor din tara de origine a monedei. Ele se disting de alte valute prin aceea ca proprietatea asupra lor se transfera unui nerezident. Euro-valutele raman intotdeauna in conturile bancare ale tarii de origine a monedelor respective.

Piata euro-valutara are ca obiect contractarea si acordarea de imprumuturi in euro-valute si nu comercializarea acestora, fapt ce o diferentiaza de piata de schimb valutar. Activitatile euro-valutare pot avea loc in orice parte a lumii si nu sunt de natura exclusiv europeana. In Europa se incheie ponderea cea mai mare a acestor tranzactii (circa 60%).

Principalele euro-valute sunt: eurodolarul (aproximativ 75% din tranzactiile pe europiete sunt exprimate in eurodolari), eurolira sterlina, euroyenul japonez.

Pe europiete participa in principal: guvernele, bancile centrale, bancile comerciale si companiile multinationale. Jumatate din aceste tranzactii sunt imprumuturi interbancare. Maturitatea acestor imprumuturi este, in general, de pana la 1 an, iar aceste imprumuturi nu sunt insotite de garantii reale.

Avantajele acestor imprumuturi se refera la:

à pentru debitori (cei care primesc imprumuturile)

ratele dobanzilor sunt mai bune decat cele existente pe piata lor nationala (datorita costurilor administrative mai scazute);

imprumutul se poate rambursa intr-o gama larga de modalitati;

societatile transnationale beneficiaza de imprumuturi in eurovalute pe care nu le-ar putea angaja, in mod normal, din cauza ingradirilor guvernamentale;

à pentru creditori (cei care acorda imprumuturile)

reprezinta o investitie sigura deoarece debitorii sunt guverne, banci sau societati transnationale puternice;

nivelul de lichiditate este mare si diversificat pentru o gama larga de date de maturizare (de rambursare) pe termen scurt;

ratele dobanzilor sunt mai mari decat cele la depozite pe pietele lor nationale, iar cheltuielile administrative sunt reduse datorita sumelor mari tranzactionate.

6. Euro-obligatiunile

Imprumuturile in eurovalute pe termene lungi devin de fapt imprumuturi in euro-obligatiuni. Euro-obligatiunile constau in imprumuturi in obligatiuni exprimate in eurovalute cu termene de rambursare de 5 -7 ani, uneori mai scurte sau mai lungi (pana la 15 ani).

Dobanzile pot fi fixe sau variabile, calculate in general pe baza unor dobanzi de referinta (de pe piata interbancara londoneza sau de pe piata interbancara a Zonei Euro).

Acordarea imprumuturilor se realizeaza fie prin emisiune publica (avand ca intermediar de distribuire un sindicat de banci, cu listarea ulterioara la una sau mai multe burse), fie prin plasament privat.