MODALITATI SI INSTRUMENTE DE PLATA: virament, Cecul, Cambia, Cartile de plata

MODALITATI SI INSTRUMENTE DE PLATA

1 Consideratii generale asupra

mijloacelor de plata

Pentru economia actuala, operatiunile de plati reprezinta elementul primordial al tuturor pietelor, liantul mecanismului concurential general.

Desfasurarea fluxurilor de plati se poate face prin mai multe modalitati. Ansamblul modalitatilor tehnice de efectuare a platilor in cadrul unei economii nationale sau al economiei mondiale formeaza mecanismul de plati. Analiza posibilitatilor existente pentru stingerea obligatiilor banesti si natura instrumentelor utilizate in acest scop releva ca platile pot avea loc sub doua forme:

a) platile cu numerar - efectuate imediat si la care se intrebuinteaza moneda efectiva, respectiv bancnotele si moneda metalica;

b) platile fara numerar - stingerea obligatiilor are loc prin transferul de fonduri intre doua sau mai multe parti prin dispozitii, ordine in care se foloseste unitatea monetara, dar nu se manipuleaza moneda in forma concreta.

Indiferent de forma sub care au loc platile, componenta cea mai reprezentativa pentru fiecare agent economic este capacitatea de plata; piata este aceea care sanctioneaza ferm, excluzandu-i din viata economica pe cei care nu platesc. In consecinta, intreprinzatorii trebuie sa adopte un comportament care sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

- existenta unor active in forma lichida sau active usor lichidabile;

- angajarea de comenzi catre furnizori in concordanta cu capacitatea de plata;

- un nivel al capitalului si resurselor din pasive atrase care sa acopere livrarile neincasate;

- corelarea termenelor de plata cu datele de incasare a veniturilor si constituirea unei rezerve.

Odata rezolvata problema de a putea plati, se ridica intrebarea: cand sa se faca platile?

Programarea platilor de catre firme se urmareste a fi facuta la termene optime, plecand de la cerinta de a asigura o lichiditate maxima cu costuri minime. Cu cat termenele de plata sunt mai indepartate de data livrarii, cu atat costurile furnizorului sunt mai mari. In mod normal, aceste termene sunt, de pilda, de 30 zile in Anglia, intre 60-90 zile in Franta s.a.m.d.

Ca metoda promovata in vederea reducerii termenelor de plata se remarca stimularea clientilor. Astfel, in Germania se practica scontarea cu 3% pentru platile efectuate pana in 8 zile si de 2 % pentru platile derulate pana la 15 zile.

In ceea ce priveste procedura urmaririi debitorilor, aceasta este foarte diferita. Cu titlu de exemplu, in Germania exista legi eficiente din punct de vedere al termenelor de plata, in timp ce in Anglia normele existente permit doar solicitarea dobanzilor de intarziere.

Se poate aprecia ca practica tarilor europene evidentiaza durata relativ indelungata a platilor, ce-si are suportul in comportamentele traditionale care se mentin, desi economia moderna implica cerinte de accelerare a fluxurilor platilor.

In concordanta cu aceste cerinte, in tarile dezvoltate, marea majoritate a firmelor si persoanelor au conturi deschise la banci, ceea ce le permite efectuarea platilor prin banci, asa - numitul proces de bancarizare. Totodata, prin imbinarea metodelor de telecomunicatii moderne cu informatica s-a ajuns la:

- reconsiderarea instrumentelor traditionale de plata, cecul si cambia;

- micsorarea numarului documentelor suport-hartie si cresterea numarului dispozitiilor de plata exprimate prin mesaje electronice;

- rapiditatea transmiterii mesajelor de plati: de la faza initiala in care mesajele de plati necesita un timp pana sa se creeze facilitati de transmitere - sistemul ONN LINE, la sistemele in care transmiterea mesajelor catre banci se face in mod continuu - sistemul on line, iar pentru platile de volum mare, cat si pentru cele care se deruleaza pe plan international sa se asigure decontarea in timp real - intrarea sumei in contul beneficiarului sa fie simultana cu ordonarea platii de catre platitor;

- progresul sistemelor de compensare interbancara, care conduce la optimizarea duratei relatiilor de plati intre banci.

In acest sens exista compensari brute, in care se cuprind toate platile dispuse de la banca la banca si compensarile nete unde se compenseaza doar soldurile rezultate din compensarea prealabila a datoriilor reciproce ale fiecarei banci cu fiecare dintre parteneri.

De asemenea, s-au delimitat sistemele de compensare de valori mari de sistemele de compensare de valori mici; sistemele de compensare pe documente suport-hartie de cele ce se deruleaza pe baza mesajelor electronice.

In concluzie, se poate aprecia ca instrumentele de plata eficiente si circuitele de plati accelerate reprezinta cerinte ale modernizarii intregului sistem de plati.

2 Platile in numerar

Numerarul sub forma de bancnote si moneda metalica reprezinta instrumentul de plata initial, cu rol important si astazi in economia tuturor tarilor.

Circulatia numerarului cuprinde miscarea permanenta a acestuia de la Banca Nationala, prin unitatile sale operative, la unitatile bancare, societatile comerciale, regiile autonome si institutiile bugetare, de la acestea la populatie si invers. Totodata, mai cuprinde miscarea numerarului intre diferitele categorii ale populatiei.

In functie de numarul participantilor la circulatia monetara, fluxurile banesti cu numerar sunt de complexitati diferite si imbraca forme diferite. Cunoasterea acestora prezinta importanta in reglementarea circulatiei numerarului, deoarece fiecare forma este deservita de o anumita cantitate de bani care raman o perioada mai mare sau mai mica in circulatie.

Reglementarea circulatiei numerarului atribuie bancnotelor si monedelor metalice calitatea de a avea curs legal si totodata, stabileste diferentiat puterea liberatorie pentru diferite forme ale monedei.

Numerarul este utilizat in mare masura in calitatea sa de mijloc de plata, datorita unor trasaturi care-i determina superioritatea comparativ cu alte instrumente de plata, respectiv:

- este mijloc de plata general valabil si acceptabil pentru oricare din membrii comunitatii de plati;

- este un mijloc de plata cu efect imediat - transferul numerarului efectuat de catre platitor in favoarea beneficiarului are ca efect stingerea obligatiei care a determinat plata;

- este un mijloc de plata prin care efectuarea platii nu este conditionata de nimic.

Iata de ce firmele si persoanele sunt deosebit de interesate in a avea permanent si a-si mentine continuu o dimensiune rezonabila a numerarului.

Chiar daca este foarte comod de intrebuintat si este folosit in cazul unui numar mare de tranzactii de valori mici, vehicularea numerarului este costisitoare si ridica probleme de securitate pentru banci, cat si pentru populatie. Asa se explica faptul ca azi, in economie, se petrece un eveniment la fel de important ca si disparitia trocului altadata: restrangerea platilor in numerar la cateva operatiuni necomerciale. In lumea civilizata, orice persoana foloseste astazi cecurile sau cardurile, plafonul maximal al sumelor platite in numerar micsorandu-se continuu.

Ca altadata trocul, platile in numerar nu s-au adaptat dinamicii economice si pentru a nu constitui o frana in calea globalizarii si modernizarii economiei au fost restranse. Transferul fizic a milioane de unitati monetare este inlocuit cu transferul scriptic sau electronic.

3 Platile prin virament

De-a lungul timpului, alaturi de disponibilitatile banesti propriu-zise (bani cash, bani lichizi) s-au impus tot mai mult banii de cont, banii scripturali.

In ultimele doua-trei decenii s-au produs modificari substantiale in marimile celor doua componente ale masei monetare, sensul schimbarii fiind dat de cresterea ponderii operatiilor care se deruleaza prin intermediul banilor scripturali (prin virament). Astfel, prin transferul sumei dintr-un cont in altul, respectiv prin debitarea contului platitor si creditarea contului beneficiar se ajunge la o simplificare a relatiilor de plati. Dezvoltarea bancilor a dus la generalizarea viramentelor - ca modalitate de efectuare a platilor.

Principalele caracteristici ale platilor prin virament sunt:

- natura dubla, determinata pe de o parte de inregistrari in conturi bancare, iar pe de alta parte de mesaje intre parti si care contin instructiunile de plata;

- decalajul de timp dintre momentul initierii si cel al finalizarii operatiunii de plata;

- existenta unor intermediari bancari in derularea acestui tip de plati.

Platile prin virament utilizeaza instrumente si mijloace de plata emise pe suport de hartie, magnetic sau electronic.

Principalele instrumente de plata utilizate sunt: efectele de comert (trata sau polita, biletul la ordin si warantul), cecurile, cartile de plata (cardurile) etc.

Ca procedeu de infaptuire a platilor, viramentul poate fi diferit, in functie de sensul in care se dispune si se efectueaza plata. Predominant este viramentul de credit, care implica urmatoarea succesiune a operatiilor:

a) platitorul da ordin bancii sale sa onoreze ordinul de plata catre beneficiarul dat;

b) banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca beneficiarului;

c) banca beneficiarului inscrie suma in contul creditorului.

Deci, in mod normal, initiativa platii apartine platitorului. Totusi, functioneaza si viramentul de debit, situatie in care consimtamantul platitorului este dat, in prealabil, pe baza unei dispozitii generale pe care acesta o adreseaza bancii sale de a indeplini regulat toate cerintele de plata exprimate de creditor. Viramentul de debit se practica pentru livrarile de produse si servicii de interes general, cum ar fi: furnizarea de gaze, apa, electricitate, telefoane etc. In acest caz, platitorul imputerniceste creditorul pentru astfel de operatiuni. Concomitent, el solicita bancii sale aprobarea operatiunii. In al doilea rand, creditorul depune documentatia la banca sa. In continuare, banca debitorului include pentru plata suma respectiva la data stabilita, iar dupa efectuarea platii, suma intra in contul creditorului.

In domeniul platilor, sistemul bancar trebuie sa asigure asadar, mecanismele cu ajutorul carora plata bunurilor si serviciilor sa se efectueze rapid, sigur si eficient.

Avand in vedere momentul efectuarii platii, exista plata cu anticipatie, plata in momentul livrarii si plata la o data ulterioara.

Plata cu anticipatie, presupunand riscul cel mai mic, este utilizata mai ales pentru stingerea obligatiilor externe. Insa, in relatiile de plati cu strainatatea, se practica si forma de plata la o data ulterioara, utilizandu-se ca instrumente de plata: incasso-ul documentar si ordinul de plata.

In tara noastra se practica atat forma de plata cu anticipatie, utilizandu-se frecvent cecurile, cat si forma de plata la o data ulterioara, folosindu-se ordinele de plata si efectele de comert.

Pentru a asigura indeplinirea ordinelor clientilor privind efectuarea platilor, bancile trebuie sa aiba relatii de colaborare permanenta, care se bazeaza primordial pe incredere si deci, responsabilitate-onorarea obligatiilor de plata de catre partenerii economici fiind o problema vitala pentru desfasurarea activitatii economice.

3.1. Ordinul de plata

Ordinul de plata este un instrument de plata si decontare utilizat pentru stingerea unor obligatii devenite exigibile. Altfel spus, o dispozitie data de un client bancii sale in scopul efectuarii unei plati in favoarea unei terte persoane. Asadar, operatiunea de virament presupune o stare mutuala de credit intre banca ce executa operatia si clientii sai care-si au cont deschis la respectiva banca si disponibil in cont.

Doua sunt cauzele care genereaza raporturi de credit intre banca si clientii sai:

- cand clientii au un depozit intr-un cont al lor la banca cu care lucreaza;

- cand clientii, fara a avea un depozit la banca, primesc de la aceasta un credit pe care-l pot utiliza pentru efectuarea platilor.

Fiecare dintre aceste cauze determina banca sa deschida clientului sau un cont si sa-i inmaneze un carnet de cecuri prin care titularul contului poate da ordin asupra disponibilului sau din cont. Acest ordin poate fi executat sub doua forme:

- banca plateste in numerar suma inscrisa;

- banca micsoreaza disponibilul celui ce da ordinul si-l mareste pe al aceluia in favoarea caruia este emis ordinul, fara a se produce nici o miscare de moneda efectiva.

Aceasta ultima operatiune este denumita operatiune de virament si ea face sa se stinga contabil si juridic o obligatie sau o creanta intre doua persoane.

Asa cum se cunoaste, contul curent creste cu depunerile titularului contului si cu incasarile pe care banca le face pentru clientul sau si descreste cu toate platile pe care banca le opereaza in cont, in baza ordinelor primite de la titular.

Operatiunea de debitare a contului bancar al titularului se realizeaza printr-un inscris numit ordin de virament. In practica, operatiile de virament se executa pe baza cecurilor de virament, ordinelor de plata, dispozitiilor de incasare s.a.

Ordinul de plata este o dispozitie neconditionata data de catre emitent bancii la care-si are deschis contul de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. Practic, in acest mod banca se substituie debitorului, ceea ce face ca operatiunea sa apara sub forma unei delegatii. De aici decurg o serie de raporturi juridice, respectiv:

- raporturi intre debitor si banca;

- raporturi intre debitor si beneficiar;

- raporturi intre banca si beneficiar.

Procedura de executare a viramentului este urmatoarea: in baza ordinului de plata primit banca micsoreaza disponibilul celui ce da ordinul si mareste disponibilul aceluia in favoarea caruia este emis ordinul.

Confirmarea executarii operatiunii se face prin remiterea de catre banca, atat platitorului cat si beneficiarului, a unui inscris numit extras de cont.

Un ordin de plata trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:

- ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;

- numele beneficiarului si numarul de cont al acestuia, deschis la banca destinatara;

- numele platitorului si numarul contului deschis acestuia la banca initiatoare;

- denumirea bancii initiatoare si a bancii destinatare;

- elemente de natura sa permita autentificarea emitentului de catre banca initiatoare.

Prezentam in continuare principalele etape privind circulatia unui ordin de plata:

1. firma 'A' incheie un contract cu firma 'B', prestatoare de servicii, contract cu plata prin ordin de plata;

2. in acest scop firma 'A' emite un ordin de plata pe care il prezinta bancii la care are deschis contul si care este banca initiatoare;

3. aceasta efectueaza operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si executare a ordinului de plata primit, dupa care il remite bancii destinatare;

4. banca destinatara (a beneficiarului) accepta ordinul de plata si crediteaza contul clientului sau cu suma inscrisa pe ordinul de plata primit. Astfel, transferul - credit este finalizat, unitatea prestatoare recuperandu-si contravaloarea serviciilor efectuate.

In cazul in care operatiunea de transfer nu se finalizeaza, banca initiatoare are obligatia sa returneze platitorului suma primita de la acesta in baza ordinului de plata. Daca la restituirea sumei apar din partea platitorului penalizari (dobanzi de intarziere), ele vor fi achitate de banca pentru intervalul cuprins intre inceputul perioadei de executie si data restituirii sumei.

In situatia cand transferul este finalizat, dar banca destinatara nu executa ordinul de plata in termenul prevazut, ea are obligatia fata de beneficiar de a-i plati dobanzi de intarziere, calculate la suma inscrisa in ordinul de plata.

Exista cinci circuite pe care poate sa le urmeze ordinul de plata, in functie de localitatile in care isi au sediul banca platitorului si respectiv, banca beneficiarului sumei specificata in instrumentul de plata. Atunci cand transmiterea sumelor la distanta intre sediile bancilor respective se realizeaza prin sistemul clasic pe suport hartie (letric, telex, fax), executarea ordinului de plata presupune un decalaj de timp intre momentul debitarii contului platitorului si momentul creditarii contului beneficiarului.

In situatia in care ordinul de plata este emis pe suport magnetic sau electronic si se utilizeaza sistemul modern de transmitere cu ajutorul calculatoarelor electronice interconectate, se elimina decalajul de timp pe care-l presupune sistemul clasic, inregistrarea sumei avand loc, aproape concomitent, atat in debitul contului platitorului cat si in creditul contului beneficiarului.

3.2. Cecul

Dintre instrumentele de plata fara numerar, ca numar de operatiuni, cel mai raspandit si frecvent utilizat este cecul. El face parte din categoria instrumentelor de plata de debit (nu de credit, cu toate ca beneficiarul sau, pe toata perioada de timp cuprinsa intre momentul emiterii si cel al achitarii de catre banca acorda credit fara dobanda tragatorului). Aceste instrumente de plata de debit genereaza o siguranta mai mare privind incasarea sumelor inscrise pe ele si presupun, in esenta, o instructiune de plata initiata de banca beneficiarului catre banca platitorului, prin care sa fie debitat contul acestuia din urma.

Cecul reprezinta un ordin scris dat de client bancii sale, prin care cere acesteia sa plateasca o anumita suma fie lui, fie unei persoane specificata de client.

Cecul are drept caracteristica acoperirea printr-un disponibil in cont, care trebuie sa fie cert, exigibil, lichid si sa existe inainte de emiterea cecului.

Acest instrument de plata pune in legatura directa trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul.

Instrumentul este creat de catre tragator care, in baza unui disponibil constituit in prealabil la o banca, da un ordin neconditionat acesteia, care se afla in pozitia de tras, sa plateasca la prezentare o suma determinata unei terte persoane numita beneficiar sau insusi tragatorului emitent aflat in pozitie de beneficiar.

Cele trei persoane puse in legatura prin cec fac toate operatiile legate de acest instrument in nume propriu: tragatorul emite cecul, posesorul legitim il incaseaza, iar trasul il plateste.

Pentru ca tragatorul sa poata emite cecuri banca ii elibereaza acestuia formulare de cecuri in alb (daca el detine un disponibil corespunzator in cont). Posesorul carnetului de cecuri sau filelor de cec completeaza formularul, il semneaza si il preda beneficiarului care il va prezenta bancii sale pentru incasare.

Cecurile sunt trase, in general, la vedere, banca fiind obligata sa le achite cand ii sunt prezentate si sunt fie nominative (au inscris pe ele numele beneficiarului), fie la purtator.

Pentru ca un cec sa fie valabil trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

- denumirea de cec trecuta in textul titlului;

- ordinul neconditionat de a se plati de catre tras suma specificata in cuprinsul sau pe baza disponibilului existent in contul tragatorului;

- numele celui care trebuie sa plateasca (trasul);

- locul unde trebuie sa se faca plata (poate fi sediul trasului sau la o terta banca);

- data si locul emiterii pentru a permite calcularea termenului de prezentare la plata si constatarea capacitatii legale a tragatorului in momentul emiterii;

- semnatura tragatorului redactata la sfarsitul textului cecului.

Pe cec se pot face si alte mentiuni decat cele obligatorii, care trebuie sa stipuleze clauze facultative, raspunzand unor necesitati specifice raporturilor dintre cele trei persoane.

Principalele etape in circuitul cecului se prezinta astfel:

1. eliberarea carnetului de cecuri de catre banca 'X' tragatorului;

2. incheierea contractului de vanzare-cumparare intre tragator si beneficiar;

3. la achizitionarea marfii, tragatorul completeaza o fila din carnetul de cecuri cu datele necesare. Altfel spus, acesta trage un cec asupra bancii 'X';

4. tragatorul remite beneficiarului cecul tras asupra bancii 'X';

5. beneficiarul prezinta cecul la banca sa, Banca 'Y';

banca beneficiarului transmite cecul Bancii 'X' pentru incasare;

7. banca 'X' achita cecul. Astfel, se stinge datoria tragatorului fata de beneficiar.

Posibilitatile de circulatie ale unui cec sunt in raport de felul cecului: nominativ, la purtator si la ordin. Toate aceste cecuri se intocmesc de catre emitent pe aceleasi imprimate, felul cecului fiind stabilit de catre emitent atat pe cec cat si pe cotorul acestuia.

Cecul nominativ se completeaza in momentul emiterii cu numele beneficiarului care este singurul in drept sa incaseze cecul respectiv. Se obisnuieste, in cazul unor asemenea cecuri, sa se treaca cuvantul 'numai' inaintea numelui beneficiarului sau dupa numele acestuia, cu mentiunea 'si nu la ordin' sau clauza 'numai la ordin'. Un asemenea cec nu se poate transmite prin gir.

Cecul la purtator nu are trecut pe el numele beneficiarului ci cuvintele 'platiti purtatorului'. In cazul in care s-a trecut numele beneficiarului, dupa acesta se adauga cuvintele 'sau purtatorului'. Un asemenea cec se transmite prin simpla remitere si se achita de catre banca oricarei persoane care il primeste spre incasare. Dezavantajul sau consta in faptul ca in caz de pierdere, furt, etc. poate fi incasat de orice persoana care-l prezinta la banca. Ca masura de siguranta bancile solicita posesorilor sa treaca pe verso-ul acestuia datele de identitate ale persoanei care l-a incasat.

Cecul la ordin are mentionat fie inaintea numelui beneficiarului clauza 'la ordin', fie dupa numele acestuia cuvintele 'sau la ordinul acestuia'. Un asemenea cec poate fi transmis prin gir altui beneficiar, pana cand ultimul beneficiar indicat prin gir incaseaza cecul respectiv.

Cecul la ordin este forma cea mai utilizata, deoarece corespunde cel mai bine scopului pentru care a fost creat acest instrument de plata fara numerar. Cu cat un cec este folosit in efectuarea succesiva a unui numar mai mare de plati fara numerar cu atat este mai eficienta utilizarea sa, prin eliminarea, in cazul fiecarei plati, a numerarului.

Plata cecurilor de catre banci se face cu respectarea unor reguli de baza:

- este un instrument de plata la vedere;

- exista un termen limita in care se poate prezenta spre incasare (8 zile, daca cecul este platibil chiar in localitatea in care a fost emis si 15 zile, daca este platibil in alta localitate); el se calculeaza incepand cu ziua urmatoare datei emiterii cecului;

- responsabilitatea trasului pentru plata cecului se refera la: 

- verificarea autenticitatii semnaturii tragatorului si a corectitudinii intocmirii;

- verificarea girurilor;

- verificarea identitatii fizice a prezentatorului spre incasare si completarea pe versoul cecului a datelor de identificare a acestuia;

- verificarea existentei disponibilului in contul bancar al tragatorului.

Pentru a se asigura plata cecurilor catre beneficiari bancile elibereaza clientilor lor carti pentru garantarea platii cecurilor.

Cartea bancara pentru garantarea platii cecurilor are imprimata pe ea titulatura mentionata, numele titularului de cont, numarul de cont al acestuia, semnatura lui, sediul bancar, semnaturile autorizate ale bancii si stampila acesteia. Pe baza acesteia se pot efectua plati prin cecuri pana la suma pe care o stabileste banca si o inscrie pe carte.

La efectuarea unei plati prin cec, beneficiarul solicita platitorului prezentarea cartii, verificand ca semnatura data pe cec sa corespunda cu cea de pe carte, precum si concordanta dintre celelalte elemente de pe carte cu cele inscrise pe cec, iar suma pentru care se emite cecul sa nu depaseasca pe cea specificata pe carte. Beneficiarul noteaza numarul cartii pe versoul cecului, dupa care restituie cartea titularului. Astfel, beneficiarul are asigurata incasarea cecului in momentul prezentarii lui la banca emitentului. In cazul cecurilor care se utilizeaza fara carte de garantie exista situatii de neplata de catre banci.

In ultimele decenii utilizarea cecului a luat o mare amploare, determinata de supletea in folosirea sa, de diversitatea formelor pe care le poate imbraca, forme impuse de practica.

Pe langa cecul obisnuit mai exista si alte categorii, cele mai cunoscute si mai frecvent utilizate fiind:

Cecul barat este un imprimat avand inscrise de catre titular doua linii paralele, orizontale sau oblice, pe fata cecului. Pentru incasarea unui cec barat beneficiarul acestuia va trebui sa apeleze la serviciile unei banci, incasarea in numerar de la banca tragatorului nefiind posibila.

Bararea poate fi generala, daca nu prezinta nici o mentiune intre cele doua linii si speciala, daca intre cele doua linii este mentionata denumirea unei banci.

Cecul cu barare generala nu poate fi platit de tras decat unei banci sau unui client al trasului. Cecul cu barare speciala nu poate fi platit de tras decat bancii inscrise intre cele doua linii paralele, iar in cazul in care aceasta este trasul - unui client al acestei banci.

Bararea generala poate fi transformata in barare speciala, insa operatiunea inversa nu este posibila.

Cecul certificat este eliberat de o unitate bancara la cererea scrisa a unui titular de cont, prin care banca confirma pe cec existenta disponibilului necesar efectuarii platii.

Tragatorul nu poate retrage din contul sau aceasta suma pana la expirarea perioadei de prezentare spre incasare. Aceste cecuri se elibereaza de catre banca dupa ce ea a preluat din contul curent al titularului suma cecului si a virat-o intr-un cont de depozit distinct, din care sa acopere suma cecului in momentul prezentarii lui spre incasare de catre beneficiar. Daca titularul nu are cont la banca, atunci suma cecului ce i se elibereaza are la baza un cont de depozit creat prin depunerea de numerar. Printr-un asemenea cec unitatea bancara certifica faptul ca suma cecului se afla la dispozitia beneficiarului si va fi platita acestuia in momentul prezentarii cecului spre achitare.

Cecul circular este instrument de plata la ordin emis de o banca autorizata asupra subunitatilor sale sau asupra altei banci, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor in momentul emisiunii.

Caracteristici:

- este platibil la vedere in oricare din locurile aratate de emitent pe cec;

- banca emitenta este atat tragator cat si tras;

- banca emitenta se obliga sa efectueze plata cecului respectiv in favoarea beneficiarului, care este si clientul sau, din disponibilul constituit in prealabil de beneficiarul cecului circular;

- plata se face in termen de 30 zile de la data emiterii, la oricare dintre locurile indicate pe instrument.

Cecurile pentru plata salariilor sunt emise de banci in sume fixe, imprimate pe ele in momentul tiparirii cecurilor sau inainte de eliberare titularilor de conturi. Aceste cecuri reduc manipularile de numerar, fapt ce prezinta interes atat pentru salariati, cat si pentru beneficiari.

In ceea ce priveste cecurile pe care le poseda, salariatii au doua posibilitati de utilizare:

- fie sa le pastreze (fiind deci, instrumente de economisire), deoarece banca bonifica dobanda;

- fie sa le utilizeze pentru plata marfurilor cumparate sau serviciilor prestate, fiind deci, instrumente de plata.

Titularul cecului, in momentul efectuarii platii, gireaza pe verso in favoarea magazinului sau unitatii prestatoare de servicii. Sub semnatura trece totodata si data efectuarii platii prin respectivul cec.

Cecul de calatorie se elibereaza de banca, contra cost, in suma fixa si este destinat celor care calatoresc in strainatate. Este platibil la toate adresele indicate de emitent, in termen determinat sau pe perioade nedeterminate.

Un cec de calatorie cuprinde promisiunea unei banci de a plati o suma oricarei persoane ce poseda fila de cec de la persoana in numele careia a fost emis cecul. Utilizarea cecului de calatorie presupune urmatoarea ordine a operatiilor:

- tragatorul emitent vinde cecul de calatorie unei persoane care devine posesor;

- posesorul semneaza, in momentul cumpararii, pe fiecare cec;

- posesorul remite cecul altei persoane care devine beneficiar. In acest moment posesorul semneaza din nou pe fiecare cec.

- beneficiarul incaseaza de la banca locala suma inscrisa pe cec, iar banca locala recupereaza suma de la banca emitenta.

In practica internationala se constata o tendinta de uniformizare a cecurilor de calatorie pentru a atenua o serie de inconveniente generate de diversitatea tipurilor de cecuri existente in circulatie. Bancile din majoritatea tarilor europene au initiat un cec uniform numit Eurocecul insotit de o carte pentru garantia platii cecurilor.

Eurocecul este un mijloc de plata universal care poate fi utilizat pentru achizitionarea de bunuri si servicii si pentru retragerea de numerar.

Cecurile utilizate pentru platile externe sunt exprimate in valuta si sunt numite cecuri-devize.

In Romania pot fi utilizate urmatoarele categorii de cecuri: cecul obisnuit, cecul barat, cecul certificat, cecul circular, cecul de calatorie si cecul pentru numerar.

Cresterea atractivitatii pentru folosirea pe scara larga a cecurilor depinde, in mare masura, de punerea la punct a tehnicilor bancare menite sa permita reducerea la maximum a posibilitatilor de a fi emise cecuri fara acoperire. De asemenea, o mare importanta pentru fluidizarea platilor cu cecuri o are reducerea duratei circuitului bancar al cecului, intre momentul remiterii acestuia spre incasare la banca beneficiarului si creditarea efectiva a contului bancar al beneficiarului.

3.3. Cambia

In lucrarile de specialitate din tara noastra denumirea generica pentru trata (polita) si bilet la ordin este aceea de cambie. Cambia cuprinde obligatia de a plati sau de a face sa se plateasca la scadenta o suma determinata. Cambia care cuprinde obligatia de a plati se mai numeste si bilet la ordin. Cambia care cuprinde obligatia de a face sa se plateasca se mai numeste polita sau trata. Asadar, cambia are doua forme de existenta: biletul la ordin si trata.

Ca titlu de credit, ea pune in legatura in procesul crearii sale trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul.

Acest titlu este creat de tragator in calitate de creditor, care da ordin debitorului sau, numit tras, sa plateasca la vedere sau la un anumit termen numit scadenta, o suma de bani determinata, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urma.

Circuitul cambiei se prezinta astfel

In prezentarea acestui circuit s-a plecat de la urmatoarea situatie:

Societatea comerciala cu ridicata 'X' livreaza catre Societatea comerciala cu amanuntul 'Y' marfuri in valoare de 7 milioane lei, la 20 septembrie 1998. Termenul de plata este 20 decembrie 1997. De asemenea, societatea comerciala cu ridicata trebuie sa restituie Bancii 'Z' ultima rata a unui credit, in valoare de 7 milioane, scadent tot la 20 decembrie 1997.

1. banca'Z' acorda credit societatii comerciale 'X';

2. se incheie contractul de vanzare-cumparare intre societatea comerciala'X' si societatea comerciala'Y';

3. societatea comerciala'X' emite o cambie care trebuie platita de societatea comerciala'Y' direct bancii 'Z'. Din momentul completarii cambiei societatea comerciala'Y' se afla in pozitie de tras, iar Banca 'Z' este beneficiarul cambiei;

4. societatea comerciala'X' remite cambia Bancii 'Z';

5. la scadenta (20 decembrie 1998), Banca 'Z' incaseaza suma inscrisa pe cambie de la societatea comerciala'Y'.

Astfel, se ramburseaza creditul acordat pentru societatea comerciala 'X' de catre Banca 'Z' si, totodata, se stinge datoria societatii comerciale 'Y' fata de societatea comerciala'X'.

Pentru a fi valabila, cambia trebuie sa satisfaca unele conditii obligatorii, esentiale si cu valoare juridica. Acestea se refera la:

- denumirea cambiei trecuta in textul titlului;

- ordinul neconditionat de a plati o suma determinata, exprimat prin una din formulele 'platiti', 'veti plati', 'aveti bunavointa de a plati';

- numele trasului, respectiv al persoanei care este obligata in relatia cambiala;

- numele beneficiarului inscris pe fata cambiei sau pe verso cand a intervenit transmiterea prin gir;

- semnatura tragatorului;

- data si locul emiterii - trebuie indicate clar pentru a permite calculul scadentei si determinarea drepturilor semnatarilor in cazul actiunilor de protest;

- locul unde trebuie sa se faca plata - de obicei domiciliul trasului sau al bancii acestuia;

- indicarea scadentei de plata.

In afara mentiunilor obligatorii, in textul cambiei se pot face si alte mentiuni care sa stipuleze clauze facultative. Acestea se refera, in principal, la garantiile suplimentare pe care beneficiarul le poate cere, precum si la modalitatile de transmitere a cambiei.

Principalele mentiuni facultative ale cambiei sunt:

- acceptarea - daca beneficiarul doreste o intarire a obligatiilor din cambie, tragatorul transmite cambia pentru a fi acceptata de tras prin mentiunea 'acceptat', urmata de semnatura sa. Acceptul trasului, mentionat expres pe cambie, constituie o garantie suplimentara pentru beneficiar ca trasul o va onora la scadenta;

- avalul este mentiunea prin care o persoana, denumita avalist, garanteaza obligatia unuia dintre obligatii cambiali, numit avalizat, pentru toata suma mentionata in titlu sau pentru o parte din ea. Formula consacrata este 'bun pentru aval in favoarea lui' urmata de semnatura avalistului, cu precizarea ca daca beneficiarul nu este indicat se considera ca avalul este dat in favoarea tragatorului.

- girul (andosarea) - cambia este un titlu care poate circula prin giruri succesive. Tragatorul poate desemna persoana careia ii datoreaza o suma de bani ca beneficiar al cambiei, urmand ca acestui beneficiar trasul sa-i plateasca la scadenta suma cambiei. La randul sau, beneficiarul poate sa desemneze o alta persoana ca beneficiar al cambiei. Pentru aceasta, el va gira cambia si va semna pe versoul documentului, cu sau fara mentiunea 'veti plati la ordinul lui'.

Cel care transmite cambia prin gir se numeste girant, iar noul beneficiar se numeste giratar. Operatiunea de transmitere a titlului prin giruri succesive se numeste girare.

Circulatia cambiei prin giruri succesive poate fi reprezentata astfel:

Girul usureaza circulatia cambiei si totodata intareste siguranta incasarii la scadenta, deoarece toti girantii raspund solidar de plata cambiei alaturi de tras.

Posesorul unei cambii are trei posibilitati de utilizare a acesteia:

- sa o pastreze pana la scadenta;

- sa o gireze in favoarea unui beneficiar fata de care are o datorie;

- sa o sconteze la o banca pentru a procura disponibilitati inainte de scadenta.

Operatia de scontare consta in cumpararea de catre o banca a unei cambii de la beneficiarul acesteia, inainte de scadenta, platindu-i prezentatorului la scont suma inscrisa pe cambie, mai putin dobanda (scontul) pentru timpul ramas pana la scadenta. De fapt, scontarea este o girare a titlului catre o banca si permite posesorului cambiei sa-si procure prin gir bani inainte de scadenta. Bancile primesc la scont, de regula, cambii comerciale care au o cauza reala, acceptate de tras si avalizate de o banca.

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul se obliga sa plateasca la un anumit termen o suma de bani determinata in favoarea beneficiarului. Biletul la ordin pune in legatura doua persoane: subscriitorul sau emitentul si beneficiarul. El este creat de emitent in calitate de debitor, care trebuie sa plateasca, la un anumit termen sau la prezentare, unei alte persoane, numita beneficiar, avand calitatea de creditor.

Biletul la ordin este o cambie simplificata in care tragatorul este in acelasi timp si tras, adica cel care emite inscrisul se angajeaza sa plateasca o suma de bani pe care o datoreaza altei persoane.

Relatia de credit dintre emitent si beneficiar se poate reprezenta ca in figura de mai jos:

relatia de credit;

circuitul marfii vanduta pe credit.

Pentru a fi valabil, biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege, respectiv:

- denumirea de bilet la ordin in textul titlului;

- angajamentul de a plati o suma determinata, exprimat prin formulele 'voi plati' sau 'vom plati';

- indicarea scadentei. Daca nu este precizata se subintelege ca biletul la ordin este platibil 'la vedere';

- locul unde se face plata, stabilit de emitent;

- numele beneficiarului;

- data si locul de intocmire a biletului la ordin;

- semnatura emitentului.

In textul biletului la ordin se pot face si alte mentiuni decat cele obligatorii, care sa stipuleze clauze facultative, similare cu cele de la polita (trata), cu exceptia acceptarii. In concluzie, un bilet la ordin poate fi avalizat, poate fi transmis prin gir si, de asemenea, poate fi prezentat spre scontare la o banca.

Principalele etape in circuitul biletului la ordin sunt:

1. firma 'X' incheie un contract cu firma 'Y' pentru cumpararea unor bunuri, suma urmand sa fie achitata dupa un orizont de timp;

2. firma 'X' emite un bilet la ordin prin care se obliga sa achite contravaloarea bunurilor achizitionate de la firma 'Y' care apare in calitate de beneficiar;

3. la scadenta, firma 'Y' prezinta biletul la ordin pentru incasarea sumei fie la emitent, fie la banca acestuia;

4. firmei 'Y' i se achita contravaloarea biletului la ordin.

3.4 Cartile de plata

Cartea de plata (cardul) este un instrument de plata care permite posesorului sa efectueze plata unor marfuri sau servicii, pe baza unei intelegeri contractuale incheiate intre detinator si furnizorul de marfuri sau servicii, prin intermediul terminalelor instalate la acesta din urma. Totodata, cartea de plata permite depunerea sau retragerea de numerar in sau dintr-un cont bancar personal.

Se prezinta sub forma unei cartele, de dimensiunile unei carti de vizita, care inregistreaza in banda sa magnetica toate datele unui cont bancar. Aceasta poarta denumirea de carte de plata magnetica.

Cartile de plata prevazute cu memorie sau cu circuite integrate, pe care banca le incarca cu o anumita suma convenita intre ea si utilizator sunt denumite carti cu microprocesor.

Cartile de plata permit, prin decodificare electronica, efectuarea automata a unor operatiuni. Instrument de plata rapid, comod, sigur si eficient el este larg utilizat in tarile dezvoltate ale lumii.

Principalele tipuri de carti de plata sunt: cartea de credit, cartea de debit si cartea de numerar.

Cartea de credit este instrumentul de plata care confirma ca posesorului i s-a deschis o linie de credit din care se pot face cumparari si retrage numerar in cadrul unei limite prestabilite, pentru o anumita perioada de timp. Platile efectuate de posesor peste disponibilul existent in contul sau reprezinta imprumutul acordat de banca si el nu poate depasi limita plafonului stabilit. Creditul este fie pe termen scurt si poate fi gratuit sau pe termen mai lung (pana la cativa ani), fiind insotit de dobanda al carei nivel este apropiat de cel practicat pentru creditul de consum.

Cartea de debit permite posesorului sa-si procure bunuri sau sa i se presteze servicii prin debitarea contului sau personal, insa numai in limita disponibilului existent in acest cont.

Cartea de numerar este un instrument cu ajutorul caruia posesorul poate sa depuna sau sa retraga numerar printr-un distribuitor automat de numerar (cash dispenser), operatiunea reflectandu-se in debitul sau creditul contului sau personal, dupa caz.

Pe langa faptul ca elimina utilizarea efectiva a numerarului, ea asigura securitatea disponibilului in contul personal.

Accesul la operare este asigurat titularului cartii de plata printr-un cod individual secret pe care acesta trebuie sa-l formeze pentru ca operatiunea dorita sa aiba loc.

Din momentul emiterii primului card (S.U.A., 1947) si pana in prezent, piata cardurilor a cunoscut o dezvoltare continua, care a vizat, in principal, doua directii: emitentii si utilizatorii. S-au constituit si dezvoltat multe organizatii cu retele proprii: VISA, EUROCARD/MASTERCARD, AMERICAN EXPRESS, DINERS CLUB, J.C.B. Totodata, exista milioane de detinatori de carduri si numeroase locuri unde ei le pot utiliza (magazine, hoteluri, restaurante, statii de benzina etc.)

O vasta retea internationala care functioneaza permanent interconecteaza punctele de deservire, centrele de prelucrare si control, precum si centrele de decontare si transfer al sumelor.

In principiu, sistemul de lucru este urmatorul:

- detinatorul de card se prezinta la comerciant;

- comerciantul solicita autorizarea utilizarii cardului;

- se elibereaza marfa sau se presteaza serviciul;

- se transfera in contul comerciantului suma reprezentand contravaloarea marfurilor sau serviciilor;

- se micsoreaza contul detinatorului cartii de plata.

In raport de cele mentionate, plata prin intermediul cartii bancare poate fi prezentata schematic, astfel:

Bancile emitente pot refuza la plata contravaloarea documentelor de decontare. Aceste refuzuri se datoreaza nevalabilitatii operatiunilor, nerespectarii procedurii de autorizare a operatiilor, erorilor de completare sau unor operatiuni frauduloase.

Utilizarea cardurilor face necesara conectarea firmelor la sistemul de verificare a cartilor de plata, astfel incat tranzactiile sa se efectueze cu riscuri minime.

In tara noastra utilizarea cardurilor a fost posibila prin infiintarea in martie 1994 a societatii ROMCARD pentru procesarea si autorizarea tranzactiilor pe baza de carduri cu utilizare internationala in sistem VISA INTERNATIONAL, MASTERCARD/EUROCARD.

4 Sistemul electronic de transfer al fondurilor

In esenta, relatiile care exista intre banca si client sunt cele dintre debitor si creditor. Prin satisfacerea nevoilor clientilor si prin oferta de servicii performante, bancile isi vor pastra clientii si vor fi in masura sa ofere noi servicii, in concordanta cu practica bancara internationala.