MONEDA SI CIRCULATIA MONETARA

MONEDA SI CIRCULATIA MONETARA

Moneda si functiile ei.

Moneda este un instrument social-economic, indispensabil oricarei economii. Ea a

reprezentat conform specialistilor, o institutie istorica, a urmat si urmeaza evolutia societatii umane, contribuind substantial la patrimoniul de valori al omenirii in cursul mileniilor.

Modul de administrare a monedei s-a manifestat uneori ca factor propulsor, alteori ca obstacol in calea evolutiei, avantajand astfel ori impiedicand, prin influienta sa, ascensiunea sau declinul natiunilor.

Aparitia si circulatia monedei s-a desfasurat in stransa corelatie cu economiile popoarelor, ceea ce a dus la afirmarea sa pe multiple planuri si la asimilarea ei de catre diferitele colectivitati umane.

Datorita complexitatii fenomenului monetar, monedei i-au fost date o multitudine de definitii, unele exprimand particularitati ale acesteia, altele considerand-o ca marfa sau ca fiind o notiune abstracta.

O reprezentare fidela a monedei si a definitiilor acesteia rezulta in mod implicit prin cunoasterea functiilor acesteia, care au evoluat in timp odata cu dezvoltarea productiei si schimbul de marfuri.

Istoric, la inceput moneda a servit ca masura a valorii si mijloc de circulatie a marfurilor, ulterior a dobandit rolul de mijloc de plata, iar odata cu crearea pietei modiale a indeplinit functia de bani universali si mijloc general de schimb.

Principalele functii ale monedei sunt:

functia de evaluare a valorilor economice. Moneda are rolul de a masura valori materiale, de a exprima preturile si puterea de cumparare. In cazul monedei din material pretios (aur, argint), aceasta este marfa, are o valoare intrinseca, pretuind prin sine insasi, avand o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori. Atunci cand moneda reprezinta doar un semn, are o valoare corespunzatoare numai marfurilor ce pot fi achizitionate in schimbul ei.

Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii -prin intermediul operatiunilor de vanzare-cumparare al unei marfi in schimbul unei anumite cantitati de moneda. Trecerea din posesia unei marfi in posesia altei marfi are loc tot prin intermediul monedei. Pentru exercitarea acestei functii este necesar sa existe o anumita cantitate de moneda in circulatie, prin mijlocirea numeroaselor acte de vanzare-cumparare.

Functia de mijloc de plata - consta in utilizarea monedei pentru achitarea marfurilor cumparate, pentru plata salariilor, chiriilor, impozitelor si taxelor etc.

Functia de tezaurizare - se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare integrala (de aur), care pot fi pastrati sau vanduti sun aceasta forma, dupa greutate, ca marfa.

Functia de mijloc de economisire - prin acumularea si pastrarea unor sume banesti in vederea unor activitati viitoare sau in scopuri de precautii pentru suportarea unor cheltuieli neprevazute. Manifestarea acestei functii este in raport direct cu evolutia puterii de cumparare a monedei, stiut fiind faptul ca fenomenul inflationist afecteaza mai mult sau mai putin puterea de cumparare.

Functia de distribuire si redistribuire a produsului social - cu ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui. In acest fel moneda inlesneste o buna utilizare a factorilor de productie, asigurand o repartitie cat mai justa a produsului social.

Functia de moneda universala . Aceasta functie o indeplinesc valutele forte, monedele fiind utilizate in cadrul relatiilor economice internationale, pentru cumpararea de marfuri si prestarea de servicii. Valutele forte sunt acele monede nationale cre sunt reconuscute pe plan international ca mijloc de plata si de rezerva ( dolarul SUA, euro, lira sterlina etc)

Pentru ca moneda sa poata indeplini rolul si functiile sale este necesar ca aceasta sa fie

pusa in circulatie intr-un anumit volum si intr-o anume structura.

Notiunea, formele si functiile circulatiei monetare

Circulatia monetara reprezinza totalitatea operatiilor efectuate cu masa monetara,

concretizate in incasarile si platile banesti, determinate de circulatia marfurilor, de prestarea serviciilor si executarea de lucrari in cadrul unui stat.Literatura de specialitate face distinctie intre circulatia monetara si cea baneasca, considerand ca denumirile de bani si de moneda nu sunt sinonime. In aceasta conceptie, termenul de bani reprezinta expresia generala pentru intreaga varietate a instrumentelor care indeplinesc functiile de masura a valorii. Spre deosebire de bani, moneda se refera numai la piesele metalice cu valoare proprie.

Operatiunile banesti se efectueaza intre societatile economice, intre acestea si persoane fizice, intre diferitele categorii ale populatiei, dar si intre toate acestea si stat, prin intermediul institutiilor financiare.

Circulatia monetara poate fi cu numerar si fara numerar, intre ele existand o interdependenta permanenta, numerarul trecand mereu dintr-o parte in alta, astfel incat ambele parti formeaza un tot unitar. Numerarul are o pondere de aproximativ 15% din circulatia baneasca.

Folosirea numerarului in circulatie presupune pe langa unele riscuri si cheltuieli mari legate de emisiune, manipulare, pastrare etc. Tendintele mondiale sunt de reducere, pana la eliminare a numerarului din circulatie. Introducerea pe scara larga a platilor fara numerar necesita insa existenta unui sistem bancar perfectionat, dotat cu echipamente performante de tehnologie a informatiei, cu un inalt nivel de calificare a salariatilor bancari, dar, in acelasi timp si un nivel ridicat de pregatire a populatiei.

Circulatia monetara se prezinta in doua forme:

circulatia monetara legala - care se desfasoara prin conturi, cu privire la care Banca Centrala, potrivit competentelor conferite de lege, are posibilitatea sipravegherii miscarilor banesti, putand, in acest fel, interveni pentru asigurarea stabilitatii si echilibrului monetar.

Circulatia monetara paralela - care cuprinde operatii banesti cu numerar, in raporturile cu persoane fizice, a caror posibiliatte de supreveghere de catre Banca Centrala, este limitata.

Principalele functii ale circulatiei monetare sunt: aparitia, dezvoltarea si perfectionarea

sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia, incluzand aici si emisiunea monetara, ca activitate de punere a banilor in circulatie si de retragere a acestora, in conditiile determinate de evolutia proceselor economice.

Circulatia monetara are loc la o anumita viteza de circulatie, dependenta de o

complexitate de factori printre care: circulatia marfurilor si serviciilor pe plan intern si international, preturile interne si internationale, situatia balantei de plati externe, productivitatea muncii, situatia economica a tarii, puterea de cumparare a monedei nationale, structura masei monetare etc.

Determinarea si cunoasterea vitezei de rotatie a banilor are o deosebita importanta pentru emisiunea si reglarea circulatiei monetare. Accelerarea vitezei de rotatie a banilor duce la micsorarea masei monetare necesara circulatiei si invers. In acelasi timp, aceeasi masa monetara isi dubleaza puterea de cumparare daca circula de doua ori mai repede.

In cadrul economiilor de piata o preocupare permanenta a autoritatilor o constituie examinarea si perfectionarea circulatiei monetare, pentru a nu se ajunge in situatii de blocaje financiare.

Blocajul financiar consta in existenta la societatile comerciale, din sistemul economiei nationale, a unui volum insemnat de plati exigibile si scadente, mai mare decat volumul disponibilitatilor din cont si a creditelor disponibile.

Iesirea dintr-o astfel de criza, deosebit de periculoasa pentru economia nationala, se face prin masuri administrative si financiare, insa un asemenea proces, in ansamblul sau, este o actiune de durata.

Masa monetara si stabilitatea monetara.

Masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor monetare, indiferent de forma, cantitate, structura, sursa, care sunt necesare efectuarii tuturor platilor existente la un anumit moment in sfera circulatiei. Aceasta notiune se refera la cantitatea de moneda care, conform legitatilor circulatiei monetare, ramane si se misca in permanenta. Desi nu este o marime constanta, masa monetara se raporteaza la pretul marfurilor si serviciilor supuse realizarii. Nu se confunda cu suma de bani necesara circulatiei, care este mai elastica si se modifica mai rapid.

Cunoasterea nivelului masei monetare serveste la dimensionarea sferei numerarului si, prin extindere, a sferei banilor de cont.

Cantitatea de moneda aflata in circulatie este influentata de multi factori cum sunt: capacitatea statului si a pietei de a absorbi o parte din moneda aflata in circulatie, sistemul preturilor etc.

Masa monetara se prezinta in structura sub forma disponibilitatilor care pot fi monetare (bilete de banca, moneda divizionara si depozite la vedere) si cvasimonetare (depozite la termen, conturi de economiii, bonuri ale institutiilor specializate)

Viteza de circulatie a banilor exprima numarul de tranzactii la care serveste o unitate monetara intr-o perioada de timp in procesul circulatiei banesti si este influentata de factori precum: cantitatea de bani aflata in circulatie, stabilitatea social-politica, conjunctura economica, frecventa si ritmicitatea incasarilor si platilor etc.

Perfectionarea mijloacelor tehnice din domeniul relatiilor economico-financiare, determinate de progresele informaticii a condus si la modernizarea circulatiei monetare, astfel ca pe langa operatiunile cu numerar au aparut noi instrumente bancare precum: biletul la ordin, cecul, cambia, acreditivul, scrisoarea de garantie bancara, cecul de calatorie, cartea de credit etc.

Stabilitatea monetara consta in posibilitatea mentinerii puterii de cumparare a unitatii monetare la diferite intervale de timp.

Termenul opus acesteia este devalorizarea monetara care consta in reducerea valorii paritare a monedei internationale.

In practica monetara a statelor se cunosc doua tipuri de devalorizare respectiv: explicita, care este o masura luata de stat si implicita care este un proces economico-financiar (depreciere monetara).

Stabilitatea unitatii monetare nationale se poate asigura prin:

conditii de natura economica (stabilitate a preturilor si tarifelor, marimea veniturilor populatiei, cantitatea de marfuri si servicii aflata pe piata etc)

conditii de natura financiara (mentinerea capacitatii de cumparare a monedei, mentinerea unei mase monetare active in circulatie, in concordanta cu cerintele obiective ale legilor economice, asigurarea unei circulatii monetare sanatoase prin accelerarea platilor si incasarilor, reducerea timpului de stationare a banilor precum si sporirea volumului de marfuri si servicii ce se vand populatiei pe credit.

Inflatie si deflatie monetara

Inflatia reprezinta un simptom relevant al sistemului economiei unei tari, un semnal al

starii de echilibru-dezechilibru al diferitelor segmente ale pietii produselor si serviciilor, precum si a pietei fortei de munca.

Economistii au considerat inflatia ca o dezordine, deoarece loveste in moneda, care

exprima, in fapt, valoarea tuturor lucrurilor. Astfel, inflatia monetara este o criza profunda a monedei, in unele cazuri sistemul monetar insusi fiind adanc zdruncinat.

Desfasurarea normala a vietii economice este posibila atunci cand intre masa banilor

aflati in circulatie si volumul bunurilor si serviciilor aflate pe piata exista un raport bine stabilit, repectiv un echilibru valoric intre cele doua marimi. Mentinerea acestui raport este posibila prin realizarea echilibrului monetar. In acest scop emisiunile monetare ale bancii centrale trebuie sa corespunda unor necesitati reale si de capacitatea economiei de a mentine un ritm optim de crestere a productiei si de a livra pietei bunuri ce raspund trebuintelor consumatorilor (ca volum, structura, calitate).

Inflatia monetaa apare datorita introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata. Acest excedent poate fi determinat de: emisiunea monetara, controlul ineficient asupra emisiunii de moneda, deficitul bugetar, creditul bancar, cresterea vitezei de circulatie a banilor, excedentul balantei de plati curente, scaderea increderii populatiei in moneda nationala etc.

Inflatia poate fi:

prin cerere - respectiv fenomen de crestere a pretului, provocat de dezechilibrul dintre o cerere prea mare in raport cu oferta la un anumit pret;

prin oferta - datorata penuriei de bunuri materiale si servicii pe piata;

prin costuri - care exprima cresterea inflationista a preturilor datorita elementelor de cost ce intra in preturi (materii prime, salarii, beneficii)

In functie de diverse criterii se pot pune in evidenta diferite tipuri de inflatie:

latenta, reala si epidemica, relativa absoluta, taratoare, deschisa, galopanta si hiperinflatie.

Consecintele inflatiei pot consta in:

dispare functia de pastrare a economiilor

functia de distribuire a produsului social este indeplinita tot mai greu de moneda in cursul inflatiei

dispare functia monedei de mijlocire a schimbului, a platilor si a creditului

productia scade

cresc preturile iar salariile raman mult in urma acestora

Deflatia monetara este un proces prin care se urmareste stabilizarea sau majorarea

puterii de cumparare a banilor si lichidarea unor stari de dezechilibru social-economic, ori tendintele de reducere a activitatii economice. Aceasta stare presupune reducerea, blocarea sau temperarea cresterii preturilor prin micsorarea masei banilor aflati in circulatie.

Fenomenul monetar legat de deflatie mai este cunoscut si sub numele de apreciere monetara.

Multi economisti considera deflatia o terapeutica monetara ce poate fi folosita in mod constient pentru vindeca anumite situatii economice, care sunt conmsecinta a fenomenului inflatiei.

Metode ale deflatiei monetare sunt cele care privesc reducerea semnelor monetare la emisiunea lor si prin scoaterea din circulatie a anumitor categorii de semne monetare retrase. Din aceasta cauza, deflatia, ca politica monetara, este considerata negativa, deoarece se bazeaza pe lipsa de activitate, ceea ce este contra spiritului activitatii de initiativa.

In principal, solutiile deflationiste pot avea in vedere:

deflatia monetara prin distrugerea fizica a banilor retrasi din circulatie sau in schimbarea lor cu alte monede, fara a fi afectata valoarea propriu-zisa;

procedeul de inflatie fiscala, constand in cresterea consumului, investitiilor si a impozitelor pe venituri, insotite de o politica de echilibrare bugetara, prin restrangerea cheltuielilor publice;

deflatie prin credit, constand in reducerea creditelor bancare, ridicarea nivewlului dobanzilor si cresterea ratei scontului;

maisuri economice ale statului constand in inghetarea preturilor sau reducerea lor, diminuarea salariilor si a alstor venituri ale populatiei, restrangerea unor avantaje sociale etc.