Notiuni introductive privind sistemul bancar in Romania

Bancile, prin ampla lor implicare in viata economica si sociala, constituie un element structural deosebit in viata societatii, a carui buna organizare si permanenta si eficienta functionare conditioneaza intreaga viata economica.

Buna organizare si functionare a bancilor nu poate fi lasata in voie, iar comertul de banca nu poate fi exercitat pe deplin liber, asa cum se pot desfasura lucrurile pentru multe alte profesii si intreprinderi.

O dereglare cat mai mica in activitatea bancara creeaza impedimente miilor de intreprinderi creditate si poate pune in panica milioanele de depunatori.

Astfel, sistemul bancar in ansamblul sa, din considerente de solidaritate si securitate profesionala statuteaza norme precise pentru desfasurarea profesiunii bancare si organizarii sale in intreprinderi specifice; banci si societati financiare, norme a caror respectare este supravegheata si controlata cu minutiozitate de organe speciale.

Sistemul bancar reprezinta aparatul circulator al economiei nationale. Prin banci se redirectioneaza fluxurile monetare din economie, de la entitatile economice ce au exces de resurse la un moment dat si care plaseaza aceste resurse in banci sub forma de depozite la entitatile economice aflate in deficit de resurse si care apeleaza la banci pentru finantarea acestui deficit sub forma creditelor. Volumul, viteza si pretul sunt caracteristicile definitorii ale acestui proces numit de intermediere financiara, iar aceste caracteristici depind atat de strategiile de politica monetara al Bancii Nationale a Romaniei, cat si de calitatea si performantele sistemului bancar romanesc.

In contextul sustinutei aderari la structurile europene, restructurarea sistemului bancar este unul din elementele esentiale ale strategiei nationale de integrare, deoarece: pe o piata financiara europeana deschisa, bancile romanesti trebuie sa fie suficient de puternice pentru a sustine interesele capitalului autohton atat in zona de economie romaneasca, cat si in restul Europei; sprijinirea capitalului romanesc (aflat in prezent la inceputurile procesului de acumulare) in conditiile in care se dezvolta acesta in tarile aflate in tranzitie presupune legaturi stabile cu restul Europei, dar si existenta unui solid bazin al resurselor de sorginte romaneasca, aceasta in contextul in care economia nu mai putea fi protejata de moneda nationala datorita convertirii patrimoniului economic si financiar al tarii intr-o moneda aflata in circulatie si zonele economice extrem de productive ale Europei.

Restructurarea sistemului bancar la conditiile economiei de piata este un proces deja demarat o data cu eliminarea, la 1 decembrie 1990, a operatiunilor comerciale efectuate de Banca Nationala si acordarea statutului de banca centrala cu atributiuni exclusiv monetare si financiare.

Functiilor fundamentale ale sistemului bancar, de intermediar financiar si de transfer, li se adauga in prezent alta, datorata cresterii rolului bancilor in cadrul politicilor monetare ale statelor: aceea de factor de atragere si mentinere a nivelului resurselor financiare nationale in cadrul miscarilor internationale de fonduri, prin aceasta bancile asigurand echilibrul monetar relativ, element considerat esential in realizarea echilibrului economic.

In conditiile amplificarii schimburilor comerciale, dezvoltarii interrelatiilor economice intre state si in special datorita avantului fara precedent luat de tehnologia informationala in ultimele decenii, rolul bancilor in economie creste substantial atat in ansamblurile economice nationale, cat si la nivel zonal si mondial.

O data cu aparitia bancilor centrale ca organisme administrative cu rol de emisiune monetara si coordonare a politicilor monetare, bancile au fost incluse intr-un sistem din ce in ce mai coerent, aflat sub coordonarea, la inceput dedusa, iar mai apoi determinata, a bancii centrale. Rolul bancilor ca elemente ale acestui sistem consta in aceea ca, alaturi de alte institutii financiare care au capatat importanta din ce in ce mai mare in ultimele decenii, se constituie in canale prin care banca centrala aplica masurile de politica monetara, bancile asigurand functiile esentiale pentru circulatia valorilor in economie, de intermediari intre depozitari si imprumutati si, pe de alta parte, de mijloc de realizare a transferurilor de bani in economie.

In prezent, sistemul bancar din Romania este format aproape in exclusivitate din banci comerciale cu vocatie de banci universale chiar daca, in titulatura lor, unele din aceste banci isi limiteaza activitatea la anumite domenii economice sau la o anumita specializare bancara. Aceasta lipsa a specializarii bancilor pe domenii stricte de activitate este un fenomen normal in conditiile progresului tehnic in informatica, precum si dezvoltarii unor instrumente si produse financiare bancare moderne, insa, pe de alta parte, in cazul Romaniei este si o consecinta a nivelului extrem de redus al concurentei pe piata bancara comparativ cu alte state cu traditie in economia concurentiala.

In Romania exista 45 de unitati bancare, din care 36 de banci romanesti si 9 sucursale ale unor banci straine solide, de reputatie internationala. Sistemul bancar format din aceste entitati constituie, in aprecierea pe care Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a facut-o publica, un sistem care functioneaza. El crediteaza economia, si fac aceasta subliniere pentru ca de multe ori se spune ca bancile au intors spatele economiei. Creditele neperformante sunt prima dovada ca sistemul bancar crediteaza economia. Nu suficient, pentru ca finantarea economiei s-a facut in mult prea mare masura din credit bancar si mai putin din capital.

In ceea ce priveste cauzele care au dus la acumularea problemelor din sistemul bancar romanesc, Banca Nationala considera ca acestea sunt, in ordinea importantei:

• distorsiunile din economia reala, intarzierile legate de restructurare si schimbarea regimului acestor intreprinderi;
• fluctuatiile ratelor de dobanda, din cauza repetatelor macrostabilizari care s-au facut din 1991 pana in prezent;
• fluctuatiile cursului de schimb ;
• fluctuatiile preturilor de consum si, mai ales, intazierea liberalizarii preturilor.

Importanta sistemului bancar pentru o economie nationala este accentuata in prezent atat datorita progresului tehnic si informational, cat si datorita noilor instrumente monetare si financiare pe care le utilizeaza bancile in realizarea celor trei functii principale (de intermediere financiara, de transfer si de implementare a politicii monetare a bancii centrale). Fluxurile financiare internationale derulate prin banci au capatat in ultimele decenii o anumita independenta fata de fluxurile materiale, datorita aparitiei si proliferarii unor instrumente financiar-bancare de plasament de esenta pur monetara, ce permit entitatilor economice sa-si plaseze resursele disponibile in domenii financiare flexibile, iar pe de alta parte, atragerea de resurse suplimentare din zone economice ce nu implica creditarea bancara. Chiar bancile sunt in prezent interesate sa-si plaseze resursele atrase in aceste investitii nonmateriale care prezinta un grad mult mai redus de risc si o procesare mult mai putin costisitoare decat creditul, acest reprezentand o cota din ce in ce mai mica din masa normala a plasamentelor bancare.

Sistemul bancar din romania este principalul finantator al deficitului bugetar, precum si al structurilor economice gigantice aflate in proprietatea statului. Prin activitatea de creditare, importante resurse financiare ale populatiei si ale entitatilor economice ce derulau activitati eficiente s-au orientat inspre unitati economice de stat care, datorita unor politice neeficiente in domeniu, lipsei coordonarii si controlului activitatii, unui management inactiv, si lipsit de cointeresare, au intrat rand pe rand in grupa unitatilor economice cu pierdere, ce realizau productie nevandabila, la costuri mari si de calitate redusa in comparatie cu cele din import. S-au pierdut astfel piete externe, iar concurenta produselor din import, puternic sprijinita de masurile de politica valutara, a dus la pierderea chiar a pietelor interne ale produselor si serviciilor autohtone.

In cadrul procesului de restructurare a sistemului bancar, un rol important revine in continuare Bancii Nationale a Romaniei, care are, din punct de vedere juridic, asigurata independenta fata de autoritatile guvernamentale in implementarea politicii sale monetare.

Modificarile ce vor avea loc in sistemul bancar privesc toate aspectele activitatii acestui sector specific al economiei: atat in ceea ce priveste schimbarile structurale ce tin de organizarea sistemului bancar ca factor de implementare a politicii monetare a bancii centrale, cit si cele ce tin de structura organizatorica a bancilor comerciale romanesti; transformari operationale ce se refera la organizarea operatiunilor bancilor comerciale prin modernizarea sistemului de plati, a sistemului de evidenta contabila; transformari operationale in cadrul bancilor prin acumularea de mijloace tehnice si informatice care sa accelereze viteza decontarilor, sa permita implementarea de produse si servicii moderne, la nivelul standardelor europene, modificarea structurii capitalului conform criteriilor cerute prin Tratatul de la Maastricht; trecerea la etapa acumularilor calitative prin elaborarea, la nivelul bancilor, a metodelor de profitabilitate care sa evidentieze eficienta fiecarei activitati sau a fiecarei unitati din reteaua bancara.

Datorita conjuncturii actuale si circumstantele modificarilor de substanta ce se desfasoara in economia continentala si mondiala, in centrul politicilor de restructurare si de dezvoltare economica, functionarea eficienta, pe baze moderne, a sistemului bancar din Romania reprezinta una din conditiile fundamentale ale strategiei de aderare a tarii noastre la structurile Uniunii Europene.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana se rasfrange in mod direct in dezvoltarea sistemului bancar. Intrarea in U E conduce la marirea activelor bancare. Romania are in prezent active mici in sectorul bancar, comparativ cu PIB-ul. Se poate anticipa insa ca daca vom continua procesul de apropiere de Uniunea Europeana, va creste si procentul de bancarizare. Un astfel de proces va fi mai lent pana in 2005. De la 28% din PIB grad de bancarizare in prezent, se tinde in acest interval spre 30%. Se poate observa ca o tara este mai bogata cu atat cu cat activele sale bancare sunt mai bine reprezentate in PIB.

In Romania reforma sistemului bancar a inceput la sfarsitul anului 1990, cand a fost proiectat un sistem bancar pe doua nivele:

Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala si de emisie

Societatile bancare reprezentate de bancile comerciale.

Banca Nationala a Romaniei este o institutie bancara cu personalitate juridica, ce asigura emisiunea de moneda, elaboreaza si aplica politica monetara si de credit a Romaniei.

Din punct de vedere juridic, bancile comerciale sunt persoane juridice romane constituite sub forma de societati pe actiuni in baza autorizatiei eliberate de Banca Nationala a Romaniei, in conformitate cu Legea 58/1998.

Spre deosebite de celelalte societati comerciale, societatile bancare se infiinteaza prin subscriere si emisiune exclusiv de actiuni, ce reprezinta capitalul social care se varsa obligatoriu in numerar.

Activitatea desfasurata de bancile comerciale este reglementata de Banca Nationala a Romaniei in privinta politicii monetare, valutare, de credit, de plati si din punct de vedere contabil.

Bancile comerciale joaca rolul de intermediar intre agentii economici si sistemul bancar.

Pentru realizarea acestui rol, bancile comerciale indeplinesc urmatoarele functii:

a)      de mobilizare a activelor monetare disponibile in economie;

b)      de utilizare a resurselor proprii si atrase prin distribuirea de credite catre clientela, persoane fizice sau juridice, pe termen scurt, pe termen mediu sau lung;

c)      de decontare intre titularii de cont.

Pentru indeplinirea acestor functii, bancile comerciale efectueaza operatiuni de mobilizare a resurselor (operatiuni pasive), fie operatiuni de plasare a acestora (operatiuni active).

Pentru ultimii zece ani, principalele caracteristici ale sistemului bancar sunt concentrarea si segmentarea. La sfarsitul anului 1998, patru banci aflate in proprietate de stat si CEC dominau inca piata. Patru banci (Bancorex, BCR, BRD si Banca Agricola ) detineau 62% din  piata, iar CEC detinea 9,8%. De asemenea, aceste cinci banci aflate in proprietatea statului detineau 56% din capitalul social total si 72,3% din totalul depozitelor.