Pasivul si activul bancar. Produse si servicii

Pasivul si activul bancar. Produse si servicii

In vederea realizarii activitatilor prevazute prin autorizatia de functionare, cat si al obiectivului sau principal (obtinerea de profit) orice institutie de credit se angajeaza in diverse operatiuni, ofera o gama variata de produse si servicii. Dar, pentru toate aceasta are nevoie de resurse. Astfel, totalitatea bunurilor economico-financiare de care dispune organizatia la un moment dat le regasim reflectate in activul patrimonial, activ care are ca surse de finantare pasivul patrimonial sau, altfel spus, pasivul reprezinta obligatiile bancii la un moment dat, rambursate la scadenta prin intermediul resurselor din activ.

1. Pasivul bancar

Pasivul unei societati bancare reprezinta resursele atrase de catre aceasta. Resursele bancare pot fi clasificate in functie de modul de provenienta si in functie de exigibilitate. In functie de modul de provenienta acestea se divid in: resurse proprii si resurse atrase.

A. Resursele proprii reprezinta pentru banca atat riscul maxim pe care aceasta si-l poate asuma in angajarea resurselor sale, cat si garantia solvabilitatii bancii. Acestea nu sunt purtatoare de dobanda. In Romania, componenta rsurselor proprii, respectv a fondurilor proprii ale unei banci comerciale este reglementata prin Regulamentul nr.18/14.12.2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii. Resursele proprii sunt formate capital propriu si capital suplimentar.

Capitalul propriu (capitalul de baza) este compus din:

Capitalul social - reprezinta aportul actionarilor la constituirea unei societati bancare. Regulamentul nr.18/14.12.2006 stabileste la 37 milioane lei limita minima a capitalului social al bancilor persoane juridice romane si ale sucursalelor din Romania ale bancilor persoane juridice straine. Bancile de credit ipotecar, cat si bancile de economisire si creditare in domeniul locativ trebuie sa dispuna de un capital minim de 25 milioane lei. Pentru institutiile de moneda electronica capitalul minim necesar este prevazut la 12 milioane lei.

Primele  legate de capital, integral incasate.

Fondul de rezerva - constituit prin repartizarea anuala a unui procent de pana la 20% din profitul brut, pana cand fondul astfel creat egaleaza capitalul social, apoi, maximum 10%, pana in momentul in care fondul de rezerva ajunge la de doua ori mai mare decat capitalul social. Scopul constituirii acestui fond este de a preintampina eventualele crize de lichiditate ale bancii precum si pentru majorarea capitalului social.

Rezerva generala pentru riscul de credit - se constituie din profitul brut, astfel incat, la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar sa reprezinte 2% din soldul creditelor acordate clientilor nebancari, in vederea acoperirii riscului din activitatea de creditare.

Rezervele din diferente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta reprezentand capital social in valuta.

Rezervele din diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Fondul imobilizarilor corporale.

Rezerve statutare - se constituie anual din profitul net al bancii, conform prevederilor din statutul acesteia.

Rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat.

Rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand profit.

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu se vor deduce: sumele reprezentand contravaloarea actiunilor proprii rascumparate in vederea reducerii capitalului social; valoarea neamortizata a cheltuielilor de constituire; valoarea neta a fondului comercial; sumele din profitul net al exercitiului financiar curent reprezentand dividende, participarea personalului la profit si cota de participare a managerului la profit; sumele reprezentand cheltuieli de repartizat si cheltuieli inregistrate in avans, care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli in perioadele sau in exercitiile financiare viitoare; rezultatul reportat reprezentand pierdere neacoperita; repartizarea profitului; dotarile pentru unitatile proprii din strainatate.

Bancile trebuie sa mentina in permanenta capitalul social si fondurile proprii cel putin la nivelurile minime stabilite de catre autoritatile de supraveghere.

Capitalul suplimentar este divizat in:

Alte rezerve decat cele enuntate mai sus.

Datoria subordonata - fonduri obtinute pe baza emisiunilor de titluri pe durata nedeterminata si a caror rambursare, in caz de lichidare, nu este posibila decat dupa plata celorlalti creditori.

Subventii, publice sau private, neramburasabile destinate realizarii de investitii.

Diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Coform Regulamentului nr.18/14.12.2006, cu acordul prealabil al Bancii Nationale a Romaniei elementele care indeplinesc urmatoarele conditii mai pot fi incluse in calculul capitalului social al unei banci sa fie la dispozitia bancii in vederea acoperirii riscurilor specifice activitatii bancare, sa fie inregistrate in contabilitatea institutiei de credit si nivelul acestora sa fie aprobat de catre conducerea banci, verificat de catre auditori independenti si agreat de catre Banca Centrala.

Fondurile proprii ale unei banci pot depasi nivelurile fixate de catre autoritati, in special daca acesta se angajeaza in activitati cu un grad de risc ridicat. In acest context, acestea nu sunt destinate exclusiv finantarii activului, ci pot indeplini diferite functii, precum: acoperirea eventualelor pierderi, garantarea increderii atat creditorilor bancii, cat si depunatorilor. Capitalul propriu si fondurile proprii servesc mai mult ca o prima de asigurare pentru acoperirea riscurilor ce le-ar putea avea plasamentele capitalurilor din afara, bancile sprijinindu-se in activitatea lor pe capitalurile depuse, cat si pe cele obtinute pe calea creditului.

B. Resursele atrase reprezinta disponibilitatile in lei sau/si valuta, aflate in conturile curente sau de depozit ale clientilor, cat si diferite facilitati de imprumut de care poate beneficia sau la care poate apela o institutie de credit in vederea finantarii activitatii desfasurate.

Pentru atragerea resurselor de la clienti, banca plateste un cost care se numeste dobanda pasiva.

Exista numeroase moduri de clasificare a conturilor clientilor bancii (in functie de natura titularului de cont - persoana fizica sau juridica, in functie de moneda de constituire - tn moneda nationala sau in valuta etc.). Totusi, cel mai uzual mod de clasificare a acestora este in raport cu scadenta si caracteristicile contului.

Clientii unei banci pot fi grupati in clienti bancari (reprezentati de banci si alte institutii financiar-bancare) si in clienti nebancari, reprezentati de persoanele fizice si juridice, altele decat bancile.

1. CLIENTII NEBANCARI. Principalele caracteristici ale celor mai importante tipuri de conturi ale clientilor nebancari sunt prezentate in continuare:

1.1. Conturile curente sunt acele tipuri de conturi prin care se desfasoara, zilnic, incasarile si platile curente ale clientilor. Avand in vedere ca soldul lor este imprevizibil de la o zi la alta, pentru aceste tipuri de conturi banca ofera o dobanda foarte mica sau deloc, fiind astfel o sursa de fonduri ieftina pentru societatea bancara.

1.2. Depozitele la termen si conturile de economii - conturile de depozit pe diferite termene, in general variind de la o saptamana la un an, se deschid de catre titularii de cont in scopul fructificarii economiilor lor. In cazul in care titularul unui astfel de cont efectueaza retrageri/lichidarea inainte de termen, banca il va penaliza prin bonificarea unei dobanzi corespunzatoare conturilor curente, pentru toata perioada pana in momentul retragerii/lichidarii. Pentru acese tipui de conturi banca bonifica o rata a dobanzii mai mare cu cat termenele de constituire a depozitelor sunt mai mari.

Conturile de economii imbina caraceristicele conturilor curente si depozitelor. Acestea sunt produse de economisire care ofera posibilitatea de a retrage sau depune numerar in orice moment. Contul de economii este constituit, in general, pe o perioada nedeterminata sau mai mare comparativ cu scadentele pe care le putem intalni in cazul depozitelor. Avand in vedere aceste particularitati ale conturilor de economii bancile ofera in general o dobanda mai avantajoasa decat cea de la contul curent, dar mai mica decat cea a unui depozit la termen.

1.3. Certificatele de depozit (CD) pot fi emise de catre banci, in valori diferite, cu o gama larga a scadentelor si o rata a dobanzii bonificata in functie de nivelul de piata al ratei dobanzii. Principalele trasaturi ale acestora sunt lichiditatea (pot fi transformate usor in numerar) si negociabilitatea (pot fi vandute sau cumparate oricand pana la data scadentei, dobanda aferenta determinandu-se de la data cumpararii si pana in momentul vanzarii certificatului).

2. CLIENTII  BANCARI. Conturile acestora se pot regasi in principal sub urmatoarele forme:

2.1. Conturi LORO reprezinta conturile curente pe care o institutie bancara le deschide la o alta banca si care se regasesc inregistrate in evidentele celei din urma. Aceste conturi sunt utilizate in relatiile dintre banci, in particular in realizarea de activitatii de corespondent bancar.

2.2. Depozitele interbancare atrase reflecta resurse pe termen scurt care variaza, de regula, intre o zi si un an, si care apar ca efect al reciprocitatii in relatiile de decontare dintre banci pe piata interbancara. Aceste depozite reprezinta principala modalitate de completare a resurselor unei banci pe termen scurt.

Volumul depozitelor atrase de la banci, precum si termenele acestora, ofera o imagine concludenta privind bonitatea acelei banci pe piata interbancara locala sau internationala, dupa caz.

2.3. Imprumuturi interbancare apar in momentul in care platile zilnice depasesc incasarile, iar banca nu dispune de lichiditati suficiente, dar si sub forma resurselor destinate exclusiv sustinerii dezvoltarii unui anumit sector din economie.

2.3.1. Imprumuturile de la alte banci comerciale - accesul unei institutii de credit la astfel de fonduri este conditionat de bonitatea acesteia iar, in unele cazuri, de prezentarea unor garantii.

2.3.2. Facilitati de creditare si de depozit acordate de Banca Nationala a Romaniei

Banca Nationala a Romaniei poate acorda anumite facilitati de refinantare bancilor comerciale in conformitate cu Regulamentul 1/30.03.2000 privind operatiunile pe piata monetara efectuate de Banca Nationala a Romaniei si facilitatile de creditare si depozit acordate de catre aceasta bancilor.

In ceea ce priveste relatiile de credit ale bancilor comerciale cu BNR, acestea duc o astfel de politica in domeniul resurselor proprii incat sa nu fie prea mult dependente de Banca Centrala. Preferabil este ca, in caz de lipsa de lichiditate, bancile sa epuizeze resursele pietei monetare si interbancare si doar in ultima instanta sa apeleze la BNR.

2.3.3. Imprumuturile cu destinatie speciala reprezinta utilizari din linii de finantare obtinute de la banci comerciale corespondente si institutii financiare internationale (BIRD si BERD) si care au ca destinatie finantarea unor obiective complexe (ex. programul BERD pentru sprijinirea investitiilor IMM-urilor, aflat in desfasurare la banci comerciale din Romania).

2.3.4 Alte fonduri imprumutate, aflate la dispozitia bancii. De exemplu:

Sumele de platit - sumele datorate salariatilor, bugetului statului si asigurarilor sociale, actionarilor (dividende).

Unele conturi curente ale clientilor - pentru care banca nu bonifica dobanda in virtutea unor destinatii speciale ale acestor conturi.

Sume din operatiuni de rescontare - reprezinta o modalitate de procurare de noi resurse prin cedarea efectelor comerciale aflate in portofoliul bancii, provenite din operatiuni de scontare. Cedarea se face, de regula, bancii de emisiune dar si unor banci specializate (banci de scont sau banci centrale). Daca se recurge la rescontare in aceeasi zi in care s-a efectuat scontarea, banca realizeaza profit din diferenta dintre dobanda la care se sconteaza si taxa scontului. In Romania, operatiunile de rescontare se efectueaza numai la Banca Nationala a Romaniei.

Exigibilitatea resurselor bancare reprezinta termenul de scadenta al acestora. Din punct de vedere al exibilitatii, putem avea pasive cu termen de rambursare indelungat (de ex. capitalul social, rezervele, imprumuturile pe termen lung), dar si fonduri atrase pentru un termen mai apropiat (de ex. datorii comerciale, fiscale, imprumuturi pe termen scurt).

Un obiectiv urmarit de catre institutiile de credit in gestionarea resurselor proprii il constituie imbunatatirea raportului dintre depozitele la vedere si cele la termen, in sensul ca acestea din urma fiind o resursa de care se folosesc bancile in tranzactii pe diferite piete (precum cea a produselor financiare derivate), ar trebui sa detina o pondere importanta in pasivele oricarei banci.

Activul bancar

Activele societatilor bancare (plasamentele) se efectueaza in stransa corelare cu pasivele bancare (resursele).

Activul patrimonial se poate clasifica in functie de valorificare si lichiditate:

Valorificarea se refera la modul in care activele isi transmit valoarea in bunurile nou create sau serviciile prestate. Astfel, activele sunt de doua tipuri: active fixe (care isi transmit valoarea intr-un termen mai indelungat) si active circulante (isi transmit valoarea intr-un termen scurt)

Lichiditatea reprezinta capacitatea activelor de a se transforma cat mai usor in numerar

Pentru o societate bancara, unul dintre principalele sale obiective il constituie corelarea lichiditatii activelor cu exigibilitatea surselor.

In ordinea descresterii lichiditatii, activele se clasifica astfel:

Numerarul aflat in casierii. In general, orice banca pastreaza numerarul in cantitati cat mai mici in casierii,  cantitati necesare onorarii diferitelor obligatii fata de clientii sai, pentru ca aceasta categorie de active nu aduce bancii nici un venit (fiind chiar contraproductiv in surplus).

Disponibilitatile in lei sau valuta aflate in cont curent la Banca Nationala a Romaniei, sub forma rezervei minime obligatorii (RMO). Rezerva minima obligatorie reprezinta un instrument de politica monetara al carui rol este asigurarea de catre banca a unor resurse minime lichide necesare satisfacerii obligatiilor de plata ale clientilor sai la un moment dat. Banca Nationala a Romaniei a reglementat regimul RMO prin regulamentul 6/24 iulie 2002, care constituie cadrul legal in aceasta materie. RMO se calculeaza aplicand rata rezervelor minime obligatorii la baza de calcul (aceasta este constituita din mijloacele banesti in moneda nationala si valuta reprezentand obligatii ale bancii, rezultate din acceptarea depozitelor si altor fonduri). La finele anului 2008, ratele RMO erau: 18% pentru mijloacele banesti in lei, respectiv 40% pentru mijloacele banesti in valuta.

Pentru RMO, Banca Nationala a Romaniei bonifica dobanzi mici (determinate ca media dobanzilor la vedere practicate de bancile comerciale), iar pentru surplusul de fonduri fata de rezerva minima, bancile comerciale nu primesc dobanda.

Disponibilitatile aflate in contul NOSTRO. Acestea reprezinta conturile curente deschise de o banca in evidentele altei banci ca urmare a stabilirii unor relatii de corespondent bancar, deci, avand ca scop efectuarea operatiunilor de incasari si plati in numele clientilor sai.

Deoarece disponibilitatile din conturile NOSTRO sunt remunerate cu dobanzi mici, in unele cazuri chiar neremunerate, este necesar ca soldurile acestora sa fie tinute sub control zilnic, coreland volumul de operatiuni cu plasarea surplusurilor in depozite interbancare.

Depozite interbancare plasate Reprezinta plasamente pe termen scurt (variind de la o zi la maximum un an), remunerate la nivelul pietei si utilizate pentru fructificarea temporara a fondurilor disponibile.

Credite acordate bancilor in baza unei conventii incheiate intre acestea

De pe o zi pe alta, si anume credite fara garantie (in alb), acordate pe o perioada de cel mult o zi lucratoare

La termen, si anume credite fara garantie (in alb), acordate pentru un termen fix, dar mai mare de o zi lucratoare

Financiare sau credite cumparator, acordate bancilor nerezidente, dar ai caror beneficiari finali sunt agentii economici nefinanciari, nerezidenti

Credite acordate clientilor nebancari. In general, acestea ocupa o pondere ridicata in totalul plasamentelor unei banci comerciale. Tipurile, termenii si conditiile acordarii de credite bancare, pe termen scurt, mediu si lung depind, in principal, de imprejurarile si de necesitatile clientilor. Plasamentele unei banci in credite acordate clientelei nebancare pot prezinta un grad de risc ridicat, dar si o remunerare superioara tuturor celorlalte plasamente. Important este ca plasamentele bancii sa se realizeze in stricta concordanta cu resursele acesteia (in ceea ce priveste scadenta, tipul ratei dobanzii, moneda care sta la baza creditului etc.).

Titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, titluri de stat). Bancile pot alege posibilitatea plasarii fondurilor in titluri de valoare datorita veniturilor (sub forma  dobanzii/cuponului, a dividendelor sau a castigurilor din operatiuni speculative) pe care acestea le aduc, precum si usurintei cu care acestea pot fi transformate in lichiditati pe piata secundara.

Plasamente in participatii sau investitii pe termen lung la capitalul social al altor societati comerciale. Bancile isi plaseaza fondurile in participatii la alte societati pentru dividendele pe care le obtin, cat si pentru interesul pe care banca il are in activitatea desfasurata de societatea respectiva. Astfel de participatii "nu pot depasi 20% din capitalul social si 10% din fondurile proprii ale bancii" (OG nr.99/2006).

Plasamente in mijloace fixe (cladiri, terenuri, echipamente de calcul si telecomunicatii etc.) sunt indispensabile derularii unei activitati normale a unei banci, neaducatoare de venituri, dar cu contributie indirecta la realizarea profiturilor bancii. Acestea au o lichiditate extrem de scazuta, fiind o sursa de ultima instanta pentru acoperirea pierderilor si, de obicei, este folosita in cazul lichidarii bancii.

Alte active de natura creditelor neperformante, cheltuielilor in avans, debitorilor etc. reprezinta imobilizari de fonduri neremunerate.

Prin plasarea resurselor banca obtine un venit sub forma dobanzii active.

Gestionarea activelor se bazeaza pe ideea ca banca isi poate acoperi necesarul de lichiditati prin convertirea activelor in numerar. Insa, creditele, ca principal activ al bancii, nu se transforma intotdeauna cu usurinta in lichiditati. Unele credite trebuie reesalonate, ceea ce inseamna ca banca va trebui sa gaseasca noi surse de finantare.  In consecinta, un management eficient al activelor are urmatoarele obiective:

Obtinerea de active de o calitate ridicata si cu o expunere cat mai redusa la risc

Mentinerea unui nivel optim al lichiditatii care sa nu intre in contradictie cu obiectivele bancii de maximizare a profitului

Corelarea directa a activelor cu pasivele bancii, in functie de portofoliul de depozite detinut de banca, realizandu-se plasamentele (se va tine cont in principal de scadenta, rata dobanzii, tipul valutei in care se constituie depozitele).

De asemenea, in evaluarea calitatii activelor este necesar sa se ia in calcul toate riscurile care pot afecta valorificarea activelor bancii. Calitatea activelor se regaseste ca element de analiza in cadrul Sistemului Uniform de Rating Bancar denumit CAAMPL[1], elaborat de Directia de Supraveghere a Bancii Nationale a Romaniei.

Produse si servicii bancare

Oferta de produse si servicii a unei banci comerciale poate fi grupata in functie de activul si pasivul bilatier in urmatoarele elemente: