PROPRIETATE, REPREZENTARE - BANCILE CENTRALE

Proprietate, reprezentare - BANCILE CENTRALE

1 Proprietatea asupra bancilor centrale

Desi pare evident  ca banca centrala trebuie sa fie o institutie proprietate de stat, totusi, in multe tari lucrurile nu stau asa. Dupa cum arata tabelul 2, intr-o serie de tari, bancile centrale se afla in proprietatea mixta a statului si a sectorului privat, in timp ce in altele sunt complet privatizate.

Atunci cand bancile centrale au o componenta privata, ele varsa de regula un dividend actionarilor (care poate sa atinga 12 la suta din profitul net, precum in Grecia), inainte de a varsa restul profitului net minus fondul de rezerva la dispozitia bugetului de stat.

Tabel   Proprietatea asupra bancilor centrale

Banca Italiei este incorporata in legea companiilor publice si poate fi detinuta numai de alte companii publice.

Banca Nationala a Elvetiei este in proprietatea mixta a cantoanelor (63 %) si a actionarilor privati.

Fed - ul este in proprietatea bancilor membre ale sistemului.

Sursa: idem.

Exista, totusi, un puternic argument impotriva detinerii private a bancilor centrale. Acestea, ca institutii centrale, trebuie sa se implice in corijarea disfunctionalitatilor macroeconomice, de multe ori intr-o maniera contraciclica. De exemplu, banca centrala se poate vedea nevoita sa cumpere valuta atunci cand toti ceilalti considera normal sa vanda si vice-versa. In esenta, banca centrala nu trebuie sa urmareasca maximizarea profitului: ea este, prin excelenta, un organism non-profit. Din acest motiv, existenta unor obligatii fata de actionari privati poate constitui o ispita pentru bancile centrale de a se angaja in activitati 'mergand cu valul', agravand problemele in loc sa le rezolve.

Reprezentarea bancilor centrale

In relatiile cu exteriorul, bancile centrale sunt reprezentate de un Comitet de directori, avand in fruntea lor un guvernator. In Romania, Consiliul de Administratie, compus dintr-un guvernator, trei viceguvernatori si alti cinci membri, este numit de Parlament la propunerea Comisiilor de specialitate ale Camerelor Parlamentului. Mandatul este de 5 ani, putand fi reinnoit (Legea 312/2004). Situatia este similara cu a altor tari, dupa cum se poate vedea din tabelul 4.

Este important de subliniat faptul ca, la fel ca si guvernul, conducerea bancii centrale este confruntata cu o problema de legitimitate, nefiind aleasa direct de populatie, precum Parlamentul. Aceasta problema de legitimitate este rezolvata mai bine in tarile in care conducerea bancii este numita de un organism ne-ales prin vot direct, cum este guvernul (Canada, Franta, Japonia, Marea Britanie), sau, si mai rau, de actionari (Africa de Sud, Mexic).

In plus, numirea membrilor Consiliului de Administratie este bine sa se faca pentru un mandat care sa depaseasca un ciclu politic. Stabilitatea guvernatorului Bancii Nationale si a Consiliului de Administratie, chiar in conditiile in care guvernele si ministrii de finante se schimba, este de natura a conferi incredere mediilor de afaceri, garantand stabilitatea sistemului bancar.

Tabel 4. Modalitati de numire a conducerii bancii

Sursa: F. Capie si altii - opera citata