^{RISCURILE ACTIVITATII BANCARE}

^{In activitatea sa, banca este supusa riscurilor pe doua planuri: pe de o parte, banca este o intreprindere si este astfel pasibila a se confrunta cu riscurile proprii oricarei intreprinderi, iar pe de alta parte banca functioneaza ca un intermediar in procesul circulatiei capitalului si se angajeaza in riscurile bancare clasice aferente parteneriatului (riscul de contrapartida).}

^{Riscul de intreprindere}

^{Riscul de intreprindere decurge din faptul ca banca este o afacere in care se angajeaza oameni, capitaluri si care se confrunta cu riscuri de unde pot rezulta castiguri sau pierderi ce urmeaza sa remunereze aportul factorilor angajati. Astfel, in calitate de intreprindere, banca se angajeaza cu un triplu risc: de organizare legata de actiunea omului, de material, de mediul ambiental.}

Riscul de organizare

^{Este in fapt un risc de calitate profesionala care poate implica erori mai mari sau mai mici, cu consecinte catastrofale sau nesemnificative. De aici, si atentia care trebuie acordata pregatirii profesionale atat prin nivelul de acceptare la angajare, cat mai ales prin actiuni coordonate in timp si pe segmente, de completare a cunostintelor si ridicare a nivelului profesional. Banca are in activitatea sa o fundamentare materiala prin echipamente si instalatii specifice: seifuri si mijloace de protectie a valorilor prin sisteme de alarma si paza (atat o retea informatica cu cuprinzand propria retea de calculatoare, cat si sistemul de interconxiune a sistemelor sale cu exteriorul).}

^{Riscul de nefunctionare sau riscul de pana este tipul de risc ce actioneaza in zona materiala. Protectia se asigura prin echipamente de inalta performanta, prin circuite de rezerva, prin verificarea preventiva, cu regularitate, a regimului de functionare si prin asigurari corespunzatoare de acoperire a riscurilor. Sfera riscului mediului ambiental se refera, cu precadere la reglementarile de ordin juridic sau fiscal si la influentele negative pe care acestea le pot exercita asupra activitatii bancii si profiturilor sale. Totodata, modificarile sistemului de impozite, respectiv cresterea impozitelor pentru dobanzile din anumite operatii si repectiv scaderea impozitelor aferente castigurilor din alte operatiuni pot conduce la modificarea preferintelor privind instrumentele de economisire si, in consecinta, optiuni pentru unele operatiuni si bancile care le efectueaza in dauna altora.}

Riscurile de contrapartida

^{Indeplinindu-si atributiile profesionale, bancile desfasoara relatii de parteneriat cu deponenti si creditori si indeosebi cu o multitudine de debitori, titulari de credite sau alte persoane beneficiare ale serviciile furnizate de banca. In functie de operatiunile efectuate, banca se angajeaza in diferite riscuri specifice de parteneriat, decurgand din credite, legate de dobanzi sau cursuri valutare.}

^{Desemnate cu diferite denumiri, aceste riscuri sunt expresia aceluiasi risc - de partener. Ele actioneaza adesea in corelare, fiind generate si multiplicate prin legaturi de cauza si efect. Adesea, unele le determina pe altele. Astfel se explica de se afirma ca riscul bancar este multiplu. Principalele forme ale riscurilor de contrapartida sunt: riscul de credit, riscul lichiditatii si riscul dobanzii.}

^{Riscul de credit este riscul pierderilor determinate de incalcarea obligatiilor debitorilor, prevazute in contractul de credit. Intarzierea platii dobanzilor sau ratelor reprezinta manifestari ale unui asemenea risc. In forma sa extrema sau finala, riscul creditului aduce bancii pierderi, prin falimentul debitorului, situatie in care pierderile sunt irecuperabile. Falimentul unui client este, in sine, un rezultat al unei evolutii care s-a degradat in timp si ale carei etape initiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide trebuie sa fie percepute si considerate optime de orice creditor normal.}

^{Banca, pentru prevenirea riscului creditului, trebuie sa ia masuri de prevenire din timp printr-o stricta selectie a debitorilor. Una din masurile principale de prevenire a riscurilor este in domeniul bancar, si anume sistemul de delegare a deciziilor, de acordare a creditelor in functie de riscuri. Sistemul permite: descentralizarea deciziilor, angajarea responsabilitatii personale in anumite limite, de regula minore si angajarea responsabilitatii colective prin comisii, comitete si alte grupuri constituite ca atare si abilitate de a decide asupra acordarii creditului, potrivit unei scari graduale stabilite.}

^{Stabilirea deciziilor privind creditele acordate intreprinderilor se realizeaza, de regula, prin analiza complexa si multilaterala a proiectelor, prin prisma eficientei economice si a posibilitatii de a asigura prin potentialul lor rambursarea creditului in conditiile date.}

^{Pe de alta parte, rezultatele analizei financiare, a situatiei globale, intr-o perioada semnificativa, si in toate amanuntele sale, ca si aprecierile fundamentate asupra motivatiei profesionale, comportamentului moral si credibilitatii echipei de conducere a intreprinderii sunt expresive si obligatorii.}

^{Aici trebuie sa se ia in consideratie, in mod deosebit, elementele de asimetrie, a informatiilor si hazard moral, elemente care pot fi hotaratoare in anumite cazuri. In aceea ce priveste distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesitatile lor casnice, familiale, tehnologia moderna de acordare se axeaza pe utilizarea metodelor informatice, prin utilizarea metodelor de credit scoring, sisteme in care o importanta deosebita o au criteriile de selectie. Acestea trebuie sa fie restranse ca numar dar de mare semnificatie, in masura sa asigure o departajare in alegerea clientilor potentiali.}

^{Experienta tarilor dezvoltate subliniaza necesitatea dezvoltarii portofoliului de informatii cu privire la toti clientii bancii si a unei baze de prelucrare a informatiilor de referinta, ca o cale principala de consolidare a pozitiei bancii in raporturile sale cu clientii, independent de talia lor, si ca o arma redutabila in prevenirea si evitarea creditului.}

^{Avand o continuitate deosebita in selectarea clientilor, actualizarea permanenta a bazei de date permite urmarirea conditiilor de utilizare a creditului pana la rambursare, sesizandu-se din timp orice schimbari in patrimoniul si evolutia activitatii clientului care ar afecta indeplinirea obligatiilor contractuale ale debitorului. Sesizarea oportuna a modificarii calitatii creantelor se evidentiaza ca atare (inclusiv contabil) in gestiunea bancii. Se schimba optica si procedeele de lucru fata de clientul respectiv, caruia i se acorda, in mod necesar, o asistenta sporita pentru a parcurge o etapa care se spera sa fie cu caracter trecator. Intrucat riscul de credit este principalul risc ce trebuie combatut, societate, respectiv statul prin legi si comunitatea bancara, prin norme precise, creeaza bancilor un sistem de protectie (prin cadrul de control intern si extern asupra bancilor) care trebuie sa fie promovat permanent, in primul rand de ele insele.}

^{Experientele mai indelungate legate de riscul creditului pot orienta bancile in doua sensuri, in lupta lor pentru diminuarea riscului creditului: fie a aborda domenii de angajare cat mai diversificate in scopul limitarii riscurilor, fie in a se specializa in cateva segmente de piata, bine conturate, unde se poate exercita o activitate de prevenire si evitarea riscurilor cu un aparat si un instrumentar perfect strunite.}

^{Riscul de lichiditate reprezinta, pentru banci, dificultatea in a procura resursele necesare pentru a face fata propriilor angajamente la un moment dat. Prin natura lui, acest risc are o semnificatie extinsa. Activitatea de intermediere sau de transformare implica riscurile specifice determinate de parteneriat, de comportamentul clientilor in special. Trebuie sa deosebim riscul de lichiditate ce se refera la disponibilitatea imediata a fondurilor plasate, de riscul de solvabilitate, care are drept baza de referinta acoperirea finala a pasivelor existente prin active valorificabile si, in ultima instanta, capacitatea de a acoperi prin capital propriu angajamentele privind resursele mobilizate.}

^{In general, riscul intervine in caz de retragere masiva a depozitelor de catre clientela, urmare a pierderii increderii intr-o banca data sau fata de ansamblul sistemului bancar. Riscul de lichiditate are ca punct de plecare comportamentul unui oarecare numar de deponenti, care, dintr-un motiv sau altul decide, dintr-o data, fara a anticipa in prealabil retragerea depozitelor. Pentru banca, acest comportament are o serie de urmari negative care, utilizate in scara, determina pierderi din ce in ce mai importante. Mai intai, bancile vor utiliza toate disponibilitati existente, inclusiv din cele din conturile bancii de la Banca Centrala.}

^{In continuare, bancile se vor angaja la contractarea de imprumuturi de la alte banci, tot mai costisitoare in conditii in care, cererea creste pe masura ce se extinde comportamentul deponentilor. In paralel, se procedeaza si la lichidarea activelor (titluri si alte detineri) care sub imperiul oportunitatii, prin fortarea pietei, pot duce la pierderi importante. Pentru bancile situate pe aceasta panta, obtinerea de resurse suplimentare este foarte scumpa si chiar in aceste conditii operatiunea devine riscanta pentru terti si banca se afla in pragul falimentului. Rareori, criza de lichiditate afecteaza o singura banca. Este mereu posibila extinderea crizei de lichiditate in sistem. Poate sa intervina o criza de lichiditate a intregului sistem bancar.}

^{Evolutii noi legate de dezvoltarea operatiunilor cu instrumente derivate conduc la cresterea riscului de lichiditate pentru banci, luate individual sau in ansamblul lor. De asemenea, in conditiile specifice ale contemporaneitatii, cresc riscurile bancare in ansamblul lor, cresc pierderile din credite nerambursate de catre clienti in dificultate, ceea ce reduce rentabilitatea bancilor. Pe de alta parte, orientarile spre plasamente de capital, proprii acestei etape, reduc pregnant volumul depozitelor bancare si reduc baza de afaceri a bancilor. Sunt elemente acre submineaza credibilitatea bancilor, in general, si amplifica posibilitatea realizarii riscului de lichiditate. Reactia de aparare a bancilor fata de riscul de lichiditate conduce la restrictii, care in mare masura actioneaza negativ.}

^{Lupta bancii, de prevenire si inlaturare a riscului de lichiditate este fireasca pentru procesul de intermediere in care bancile sunt angajate, intrucat activele bancilor au o lichiditate mai redusa decat cea care caracterizeaza pasivele. Se pune problema care trebuie sa fie, dincolo de situatiile de conjunctura tensionate, comportamentul normal al bancilor pentru asigurarea lichiditatii.}

^{Lichiditatea este asigurata prin conditiile de acces al bancilor la piata monetara. Acestea sunt determinate de caracteristici proprii, cum sunt: nevoile de resurse si regularitatea lor, calitatea planificarii lor in decursul timpului, structura lor financiara si nivelul ratingului lor, expresie a situatiei financiare globale. Toate aceste caracteristici considerate global dau calitatea semnaturii sale, care-i asigura un oarecare acces la resurse, acces diferentiat prin: volumul resurselor de care poate beneficia si nivelul dobanzii la care poate spera.}

^{In mod curent, in conditii normale, riscul de lichiditate este legat de capacitatea bancii de a mobiliza resurse la costuri "normale". Pe o piata data, fiecare banca va avea un cost al resurselor determinat de propria sa situatie, de propriul sau nivel de performanta si de competitivitate. Pornind de la costul resurselor, se pot prefigura conditiile specifice in care fiecare banca se angajeaza in procesul creditarii si are conditii de a obtine profituri mai mari sau mai mici. Deci obtinerea lichiditatii implica pentru banca, pe de o parte, in general, un efort sporit pentru imbunatatirea tuturor indicatorilor de performanta si randament si cresterea tuturor laturilor imaginii sale. Pe de alta parte, bancile trebuie sa depuna un efort deosebit pentru perfectionarea determinarii cat mai exacte a necesitatilor de resurse prin calcule previzionale intemeiate, in masura sa reflecte amploarea si regularitatea, sa determine evolutia modularizata a cerintelor fata de piata monetara.}

^{Toate acestea determina, in fapt, o cale importanta de crestere a posibilitatilor bancii de a obtine profit si de a-si majora performantele.}

^{Riscul dobanzii reprezinta riscul diminuarii veniturilor bancare (si deci si a profiturilor) ca urmare a miscarilor ratei dobanzii. Riscul dobanzii afecteaza pe toti participantii in relatiile de credit, dar si angajarea bancii, deopotriva, si in calitate de debitor, si in calitate de creditor, determina o angajare deosebit de riscanta a bancilor. Pe de alta parte, bancile se angajeaza nu numai in operatiuni curente sau pe termen scurt, ci si in operatiuni pe termen lung, in conditiile in care nivelul dobanzii stabilit parcurge numeroase momente in care sa aduca situatii dezavantajoase pentru banci. Mecanismul de influentare este relativ simplu, si el actioneaza in conditiile in care evolutia dobanzii pe piata se modifica fata de cea prevazuta in contract:}

^{daca dobanzile cresc, veniturile sporesc pentru creditori, iar obligatiile sunt si ele mai mari pentru debitori;}

^{daca dobanzile scad, veniturile creditorului se diminueaza, iar obligatiile debitorului se micsoreaza.}

^{Astfel, interesele partilor sunt opuse si deschise unei posibilitati de renegociere intre parti pe durata contractului (relatiei). In acest sens, se face adesea referire la o speta de optiuni "ascunse" sau "implicite" existente in relatiile curente intre creditori si debitori. Un prim exemplu este relevant prin rambursarile anticipate pe care debitorul le poate solicita in cazul in care dobanzile scad fata de contract, in scopul de a obtine renegocierea contractului si de a se bucura de un regim in favoare, prin dobanzi mai mici.}

^{Pe de alta parte, creditorii bancii, deponentii, au si ei privilegiul sa denunte in orice moment contractul, si sa-si retraga depunerile, situatie la care recurg in conditiile in care dobanzile cresc. Ei au posibilitatea sa faca depuneri la noile rate ale dobanzii mai avantajoase.}

^{Riscul de piata}

^{Riscul de piata se refera la deviatiile nefavorabile ale valorii de piata, ale pozitiilor, pe timpul duratei minime necesare pentru lichidarea pozitiilor. Pozitia este definita ca fiind detinerea de titluri sau de devize, deci de active. Ea poate fi si o detinere de pasive. Aceasta poate caracteriza situatia detinerilor, a averilor. Riscul de piata intervine datorita faptului ca preturile acestor valori sunt determinate de piata, evolueaza (de exemplu, pentru o pozitie se inregistreaza o scadere ce poate fi continua sau o modificare in evolutie). Important este termenul de sesizare al acestei miscari pentru a se lua masuri. Aceasta inseamna ca, in mod curent, se considera normal ca pozitiile ce devin nefavorabile sa fie lichidate cat mai repede pentru a diminua pierderile.}

^{Riscul de piata se determina pornind de la instabilitatea parametrilor de piata: dobanda, cursul de schimb, indici bursieri. Aceasta instabilitate este masurata in mod curent prin volatilitate. A controla riscul de piata inseamna a se asigura ca variatiile valorii unui portofoliu de instrumente trebuie sa ramana inferioare unui plafon stabilit. In functie de aceasta limita, optimizarea se realizeaza prin structurarea si restructurarea portofoliului.}

^{Riscul de piata este influentat de lichiditatea pietei, pe o piata lipsita de lichiditate, tranzactiile fiind dificil de realizat si foarte costisitoare. In aceasta situatie, sunt recomandabile termene lungi pentru lichidarea pozitiilor. Un alt factor semnificativ este volatilitatea parametrilor pietei. Se poate vorbi, in acest context, de o volatilitate determinata de evolutiile mai mult sau mai putin bruste, sau neasteptate ale preturilor. Pentru a inlatura riscul de piata, trebuie schimbata structura portofoliului de detineri, fara a neglija costul tranzactiilor (de transformare in lichiditati a unui activ) mai mare in situatia lipsei de lichiditati.}

Riscul de schimb

In epoca moderna, stabilirea cursului de schimb are la baza teoria paritatii puterii de cumparare (P.P.C.) conform careia un bun identic, produs oriunde, are acelasi pret. Rezulta ca modificarile preturilor interne vor determina modificari ale cursului de schimb. Nivelul cursului de schimb poate fi, in acest context influentat sau nu de modificarea dobanzilor in cele doua tari (fapt determinat de mobilitatea capitalului).

^{Modificarea dobanzilor poate conduce la migrarea capitalurilor. In concluzie, riscul de schimb poate fi definit ca fiind riscul de a inregistra pierderi ce decurg din evolutia cursului de schimb. El este strans legat de riscul ratei dobanzii.}

Riscul de solvabilitate al bancii

^{Riscul de solvabilitate al bancii este riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi pierderile eventuale. Acest risc depinde, pe de o parte, de fondurile proprii disponibile, de posibilitatile proprii de a raspunde solicitantilor, iar pe de alta parte, de marimea si gradul de risc al operatiunilor asumate (riscuri asumate). In functie de acest risc, devine pregnanta necesitatea ca banca sa aiba posibilitatea de acoperire a lui, adica sa aiba din start un capital corelat cu marimea riscurilor asumate.}

^{In ultimele decenii, s-a constatat o crestere a riscurilor care au determinat o crestere a capitalurilor si a necesitatii vehicularii si promovarii notiunii de corespondenta a capitalurilor cu riscurile asumate. Adecvarea fondurilor proprii in functie de riscuri ocupa un loc central in gestiunea riscurilor, devenind pivot al reglementarilor prudentiale. Se are aici in vedere actiunea normei Cooke, aplicata din 1992, care urmareste sa realizeze o proportie minimala intre capitaluri si activele riscante (8 %). In mare masura, se observa ca acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor, care reprezinta pierderi pentru banci.}

^{Riscurile operationale}

^{Riscurile operationale sunt determinate de calitatea activelor bancii, a compartimentelor ce indeplinesc functiile sale de baza. Riscurile fundamentale din acest domeniu se manifesta legat de:}

^{sistemul de transfer al fondurilor. Daca documentatia privind tranzactiile si clauzele contractuale nu este inregistrata sau este cunoscuta, rezulta ca masura riscurilor poate fi eronata;}

^{modul de operare a instrumentelor de plata. Daca back-office-ul nu functioneaza corect, atunci fiabilitatea operatiunilor, termenele, contabilizarea vor suferi, rezultand pierderi.}

^{Riscurile operationale sunt diferite de cele financiare, dar si ele pot aduce prejudicii clientilor. Ele pot fi comensurabile sau incomensurabile, fiind foarte importante pentru imaginea bancii, care este promovata in randul publicului prin diverse mijloace.}

^{In prezent, riscurile prezinta un rol tot mai important in activitatea de gestiune a unei banci. Fara o politica corespunzatoare de identificare si de prevenire a lor, banca poate fi expusa unor situatii de o deosebita gravitate.}