Repercusiunea impozitelor

Repercusiunea impozitelor

Conform principiului echitatii fiscale persoana care plateste impozitul statului ar trebui sa fie una si aceeasi persoana care-l suporta efectiv. Atunci cand persoana care plateste impozitul il si suporta efectiv avem de-a face cu o incidenta directa.

In unele cazuri, persoana care plateste impozitul reuseste sa recupereze, total sau partial, de la alte persoane cu care intra in raporturi economice, suma platita statului cu titlu de impozit. In aceste cazuri avem de-a face cu o incidenta indirecta sau repercursiune, persoana care plateste impozitul nefiind una si aceeasi cu persoana care-l suporta efectiv.

Repercusiunea reprezinta procesul de transmitere (translatie) partiala sau totala, a impozitului de la contribuabilul de drept (desemnat prin lege sa suporte sau sa achite obligatia fiscala) catre contribuabilul de fapt (cel care suporta, in realitate, impozitul).[1]

Impozitele care se pot recupera mai usor sunt cele indirecte, deoarece ele se varsa statului de catre intreprinderile industriale, prestatoare de servicii, comerciale etc., iar acestea le adauga la pretul marfii si le transfera asupra cumparatorilor. In anumite limite, pot fi recuperate si unele impozite directe, cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit.

Caile mai importante prin intermediul carora intreprinzatorii reusesc sa transpuna (transfere) in sarcina altora impozitele platite de ei sunt urmatoarele: adaugarea la pretul de vanzare al marfurilor sau la tariful serviciilor a impozitelor indirecte si recuperarea lor de la cumparatori sau beneficiari; cumpararea, in conditii conjuncturale favorabile, de materii prime, materiale, marfuri etc. la un pret avantajos, ceea ce face posibila transpunerea impozitului asupra vanzatorului.

Unul dintre cei mai semnificativi factori care influenteaza amplitudinea transferului impozitului il reprezinta elasticitatea - pret a ofertei si cererii. In general, cu cat cererea este mai elastica (sensibila) la o variatie a preturilor, cu atat va fi mai dificila transferarea impozitului, prin intermediul pretului, de la producator catre consumator. Altfel spus, intr-o asemenea situatie, impozitul va apasa mai greu asupra factorilor de productie. Daca cererea este total inelastica, povara impozitului cade asupra consumatorilor. Aceasta inseamna ca in acest caz, cumparatorii nu reactioneaza la variatia pretului, iar vanzatorii pot transfera integral impozitul pe unitate de produs asupra lor.

Daca oferta este neelastica, deoarece resursele de productie nu au alte utilizari posibile, inseamna ca impozitul se repercuteaza asupra factorilor de productie. In situatia in care atat cererea cat si oferta sunt numai partial elastice, povara fiscala este repartizata intre factorii de productie si consumatori, fiind vorba de o elasticitate relativa a cererii si ofertei. Prin urmare, pe masura ce cererea devine tot mai putin elastica, va creste partea de impozite care cade in sarcina cumparatorilor si va scadea cea care revine vanzatorilor. Situatia este identica si atunci cand oferta devine tot mai elastica.

Rolul elasticitatii cererii si ofertei trebuie privit in stransa legatura cu impactul pe care il are impozitul asupra pretului de vanzare si asupra remunerarii factorilor de productie, cat si asupra cantitatii de marfuri vandute. Acest rol trebuie abordat de o asemenea maniera, deoarece elementele mentionate influenteaza deopotriva volumul incasarilor fiscale ale statului si modul de repartizare a poverii fiscale totale intre vanzatori si cumparatori.

Transpunerea, partiala sau integrala, a impozitelor platite de unele persoane in sarcina altor persoane este influentata de conditiile concrete ale fiecarui subiect impozabil, de timpul si locul unde se petrece actiunea, etc.