SISTEME BANCARE - Aparitia, dezvoltarea si rolul bancilor

SISTEME BANCARE

Aparitia, dezvoltarea si rolul bancilor

Activitatea principala a unei banci consta in "comertul' cu bani. Se poate afirma ca acumularea resurselor de creditare si de plasarea a lor reprezinta elementul cheie, a activitatii unei banci. Rolul bancii este de prim-plan in viata economica contemporana, efectueaza tranzactiile comerciale din interiorul si exteriorul unei tari, asigura realizarea platilor si schimbul valutar, permite 'realizarea investitiilor fie participand direct la finantarea acestora, fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti. Banca este "actorul' principal pe piata capitalului.

Creatia ei este legata de punerea in circulatie a unui tip de bani diferit de cel al monedei din metal pretios sau al monedei cu valoare intrinseca, este legata de crearea monedei fiduciare. Desi in decursul Evului Mediu au aparut, in legatura cu intensele schimburi comerciale din Bazinul Mediteranean, o suita intreaga de banci care sa mijloceasca platile, despre banci, in plenitudinea termenului, nu se poate vorbi decat odata cu aparitia bancilor care si-au propus emisiunea de bilete de banca. In secolele XII-XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca de Venetia (1171), Banca de Barcelona (1341), Banca de San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593). Dar banci autentice, moderne, pot fi considerate Banca de Amsterdam (1608), Banca de Hamburg (1619), Banca de Stockholm (1650) si, cu deosebire, Banca Angliei, a carei infiintare in 1694 marcheaza adevarata piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne. In conditiile actuale, in studierea structurii si activitatii bancilor este necesar, cu deosebire, sa se aiba in vedere trei procese cu o profunda semnificatie:

1.bancile apar tot mai mult ca intermediari financiari cu caracter specific;

2.se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si totodata evolutiile in directia integrarii economice si monetare;

3.tranzitia de la economia planificata central la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile in care ea se realizeaza.

In literatura de specialitate se disting trei categorii de intermediari financiari: sistemul bancar, care este format din organisme financiare cu functie principala de creare de moneda; organisme financiare specializate si societati de asigurare, ce cuprind institutiile financiare care nu au ca functie principala crearea de moneda; trezoreria, adica statul implicat in activitatile sale monetare si financiare, in tripla calitate de creditor, debitor si intermediar financiar. Cu toate ca intermedierea financiara este de importanta reala pentru constituirea, cresterea volumului si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare, ea scumpeste aceste resurse, multiplica intermediarii si poate intarzia finantarea. Finantarea directa a agentilor economici prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de depozit ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate. Cu toate acestea aportul bancilor si al altor intermediari financiari la finantarea agentilor economici, in pofida unor tendinte de dezintermediere, se mentine destul de ridicat, reprezentand 60-70% din total.

1.2. Tipologii bancare

Bancile de emisiune

Societatea contemporana cunoaste doua tipuri de sisteme bancare, dupa cum acestea se integreaza si servesc economia de piata sau economia planificata central. Astfel bancile indeplinesc in esenta acelasi rol in viata economica, constand in:

- atragerea de capitaluri banesti disponibile si acordarea de imprumuturi intreprinzatorilor. Detinatorii de capitaluri de imprumut nu acorda, de regula, credite direct celor care au nevoie de ele, ci isi plaseaza disponibilitatile la banca drept depuneri. Bancile, prin mobilizarea disponibilitatilor, devin intermediari intre detinatorii capitalurilor de imprumut si cei care au nevoie de aceste capitaluri;

- mobilizarea unei parti insemnate din veniturile banesti si economiile diferitelor categorii ale populatiei si transformarea acestora in capital de imprumut. Fara existenta caselor de economii, a bancilor si sistemului financiar, aceste resurse nu ar putea fi transformate in capital si ar ramane nefolosite, ca moneda pasiva;

- emiterea titlurilor de credit si a bancnotelor. Bancile acorda credite nu numai din sumele atrase din afara sub forma depunerilor, ci si prin emiterea de angajamente proprii. Astfel se amelioreaza calitatea creantelor si angajamentelor din economie, se amplifica volumul mijloacelor de plata si al creditelor.

- efectuarea operatiunilor de viramente si prestari de servicii financiare pentru intreprinzatori si in beneficiul statului.

In cadrul sistemelor bancare, in functie de natura activitatii, bancile se structureaza in: banci de emisiune; banci comerciale (de depozit); banci de afaceri; banci specializate si organisme de credit nebancare.

Initial nu a existat o delimitare intre bancile comerciale si cele de emisiune. Astfel emisiunea era realizata concomitent de un mare numar de banci. Ulterior, in cadrul sistemelor bancare moderne s-a produs o separare a operatiunilor de emisiune. Emisiunea bancnotelor a fost concentrata la un numar tot mai redus de banci, devenind in final monopolul unei singure banci sau al catorva banci integrate intr-un sistem unitar, cum este cazul SUA, unde din 1913 s-au instituit 12 banci federale de rezerve. In decursul timpului, potrivit naturii proprietatii capitalului propriu, se disting mai multe categorii de banci de emisiune: banci de emisiune private; banci de emisiune ale statului; banci de emisiune mixte.

Primele banci de emisiune au fost private. Astfel Banca Angliei (1694) a aparut ca o societate pe actiuni privata, dar care, acordand imprumuturi mari statului, a primit de la acesta privilegiul emisiunii bancnotelor. Cu timpul, bancile de emisiune cu capital integral de stat au devenit preponderente. Banca de emisiune, ca banca centrala, este amplu implicata in emisiunea monetara, in procesul de creditare si de influentare a economiei prin moneda si credit, in operatiunile cu valute, in operatiunile bursiere si in alte operatiuni importante din punct de vedere monetar si al creditului. Intr-o economie de piata, bancile de emisiune indeplinesc urmatoarele functii:

- emisiunea de moneda necesara circulatiei;

- creditare a bancilor comerciale si a altor banci, manifestandu-se ca "banci ale bancilor';

- gestionarea executiei de casa a bugetului de stat ca banci ale guvernelor;

- pastrarea rezervelor de aur si valuta ale tarii si influentarea formarii cursului de schimb al monedei nationale.

1. Bancile de emisiune pun in circulatie cantitatea de moneda necesara.

Etapa hotaratoare in dezvoltarea bancilor de emisiune a fost reglementarea de catre stat a sistemului de emisiune si mai ales instituirea monopolului asupra emisiunii prin atribuirea acestui privilegiu unor banci si, in final, unei singure banci sau unor banci incadrate intr-un sistem federal. Astfel, legea lui Robert Peel din 1844 a stabilit pentru Anglia un sistem in care emisiunea bancnotelor, dincolo de un anumit nivel, trebuia sa beneficieze de o acoperire in aur de 100%. Aceasta lege s-a bazat pe principiile scolii "monetare', si sistemul a durat pana in anul 1931, cand a fost suspendata convertibilitatea in aur a lirei sterline.

Celelalte banci de emisiune de pe continentul european au adoptat in general principiile scolii "bancare'. Ele au mentinut un stoc de metal pretios de circa o treime din valoarea bancnotelor emise, care a servit la operatiunile de convertire, iar emisiunea bancnotelor s-a facut pe baza cambiilor comerciale rescontate. Aceste principii au fost adoptate si de autorii legii de infiintare a Bancii Nationale a Romaniei. Emisiunea monetara este in prezent separata de rezerva in aur, nu doar in unele tari, ci pe plan global. S-au elaborat si se aplica alte mecanisme de limitare a emisiunii monetare. In acest sens banca de emisiune apeleaza la o serie de parghii monetare si de credit specifice, urmarind prin aceasta transpunerea in practica a obiectivelor unor politici monetare adecvate.

2. Bancile de emisiune acorda credite bancilor comerciale si altor banci, manifestandu-se ca " banci ale bancilor '. Relatiile de credit ale bancii de emisiune cu celelalte banci se manifesta insa si pe linia creditului public in cadrul operatiunilor pe piata libera, cunoscute sub denumirea de "open market'. Banca de emisiune apare in raporturile sale cu celelalte banci si in calitate de autoritate, de "for monetar', care adopta masuri obligatorii, de genul nivelului minim al rezervelor pe care celelalte banci trebuie sa le detina la banca centrala sau al unor coeficienti de lichiditate, nivel relativ al fondurilor proprii, coeficienti de dispersie a riscului etc.

3. Bancile de emisiune gestioneaza de regula executia de casa a bugetului de stat si sunt banci ale guvernului. Bancile de emisiune, prin unitatile de trezorerie, sunt indeobste "casierul' statului, in conturile lor, la nivel central, reflectandu-se executia bugetului de stat. Totodata, statul este pentru banca de emisiune unul dintre principalii beneficiari de credite. Titlurile de credit emise de catre stat in postura sa de debitor (bonuri de tezaur, titluri de renta, obligatiuni) ocupa un loc important printre activele bancilor de emisiune. Constituirea de active reprezentand titluri de stat permite bancii de emisiune sa intervina pe piata libera (open market) influentand in special datoria publica si in general politica de credit si monetara.

4. Bancile de emisiune pastreaza rezervele de aur si valuta ale tarii si influenteaza formarea cursului de schimb al monedei nationale. Banca de emisiune, ca centru valutar al tarii, dobandeste atributii pe linia aplicarii politicii valutare a statului sub forma unor restrictii valutare sau aplicarii unor stimulente la export de genul primelor la export, al subventionarii exportului etc. Pe de alta parte, banca de emisiune este depozitara aurului monetar si a rezervelor valutare ale statului, baza de sustinere a stabilitatii monetare la intern, ca si a cursului de schimb in raport cu alte valute. Principala cale de actiune, in conditiile in care rata schimbului se plaseaza in esenta in afara influentei bancii de emisiune nationale, ramane prin ratele de dobanzi, dar si acestea comporta incadrarea intr-o marja prestabilita, destul de restransa, si nu pot fi suficiente in cazul unor niveluri ale datoriei publice.

In activitatea pe care o desfasoara, bancile de emisiune efectueaza doua tipuri de operatiuni clasice: operatiuni pasive si operatiuni active.

Operatiunile pasive ale bancii de emisiune constau in: constituirea capitalului propriu; depuneri; emisiune baneasca. Capitalul propriu constituit la dispozitia bancii de emisiune are ca principala trasatura faptul ca inregistreaza o dimensiune mai redusa decat la bancile comerciale. Depunerile in conturi la banca de emisiune sunt facute de catre celelalte banci si uneori de catre marile intreprinderi.

Cea mai puternica sursa de lucru a bancii de emisiune o reprezinta emisiunea baneasca. insasi originea bancilor de emisiune este strans legata de aparitia monedei fiduciare. in prezent, cand ne referim la emisiunea baneasca, ca operatiune specifica a bancii centrale, avem in vedere punerea in circulatie a banilor de credit, prioritar sub forma monedei scripturale (banilor de cont), si apoi asigurarea masei de numerar corespunzatoare structurii monetare. In cadrul operatiunilor active desfasurate de catre banca de emisiune distingem: operatiuni de creditare; decontari intra si interbancare; operatiuni de vanzare-cumparare de aur si devize.

Principala grupa de operatiuni active ale bancii de emisiune o reprezinta acordarea de credite atat celorlalte banci , prin rescontare sau refinantare, cat si statului, sub forma creditelor guvernamentale. Creditarea de catre banca de emisiune a bancilor comerciale si a statului se realizeaza prin urmatoarele forme: rescontul de cambii; creditul pe gaj de efecte comerciale; creditul pe gaj de efecte publice; creditul guvernamental. Bancile de emisiune resconteaza cambii prezentate de bancile comerciale care provin din vanzarea pe credit a marfurilor.

Bancile de emisiune, pe langa rescont, pot acorda credite pe gaj de efecte comerciale. in acest caz titlurile de credit raman in proprietatea bancii comerciale, servind bancii de emisiune drept garantie a rambursarii imprumutului. Creditul pe gaj de efecte comerciale se practica in cazul unor imprumuturi pe perioade mai mici decat permite rescontul sau atunci cand rescontul nu este convenabil din cauza dobanzilor mai mari decat la imprumuturile pe termen scurt

In mod asemanator, banca de emisiune acorda imprumuturi bancilor comerciale si prin intermediul creditului pe gaj de efecte publice. Acesta se mai numeste si credit de lombardare. La baza acestui credit stau titlurile de imprumut ale statului (obligatiuni, bonuri de tezaur etc.) cumparate de catre bancile comerciale. Pe termene mai mici de un an, bancile de emisiune pot credita direct statul sub forma creditelor guvernamentale. Aceste credite se acorda de regula pe baza bonurilor de tezaur.

Banca de emisiune efectueaza si operatiuni de decontare inter si intrabancare. Prin compensarea multilaterala a platilor ce au loc intre celelalte unitati bancare, banca de emisiune se gaseste in postura de a gestiona fluxurile banesti interbancare. Banca de emisiune mai efectueaza si operatiuni de vanzare-cumparare de aur si devize. Prin intermediul acestor operatiuni banca de emisiune isi consolideaza rezerva valutara si urmareste influentarea cursului monedei nationale fata de valutele de referinta.

Bancile comerciale

Bancile comerciale, in acceptiunea moderna, au aparut in legatura cu dezvoltarea comertului si acumularile de capitaluri banesti, ca expresie a dezvoltarii productiei si expansiunii economiei. Participand la dezvoltarea operatiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale, in mod firesc, aceste banci au primit apelativul de " banci comerciale '. Toate acestea au impus infiintarea acelor intermediari monetari constituiti in banci de depozit sau banci comerciale, care au devenit principala componenta a sistemelor bancare moderne. Mobilizarea economiilor banesti ale agentilor economici si populatiei intr-un cadru organizat, la dispozitia bancilor, constituie o principala premisa a dezvoltarii economice. Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni: operatiuni pasive; operatiuni active; operatiuni comerciale si de comision.

1. Operatiunile pasive constau in: formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor si rescont sau refinantare. Bancile comerciale, ca societati pe actiuni, isi constituie capitalul propriu pe seama capitalului social, a fondului de rezerva si a provizioanelor. Capitalul social se formeaza prin emisiunea si subscrierea de actiuni. Prin capitalizare, de regula, resursele proprii constituite sub forma fondului de rezerva ating o marime egala cu cea a capitalului social. In vederea mentinerii unui anumit plafon de lichiditati corelat cu o stare prudentiala, adesea, bancile comerciale recurg la constituirea unor provizioane. Aceste provizioane pot fi reglementate sau de risc. Atragerea depunerilor reprezinta principala componenta a depozitelor bancare formate la dispozitia bancilor comerciale. in general, bancile comerciale constituie trei categorii de depozite: la vedere; la termen; prin cont curent.

Depozitele la vedere se caracterizeaza printr-o stare de flexibilitate, in-sensul ca depunatorii pot dispune oricand utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din cont. Utilizarea disponibilitatilor provenite din depozitele la vedere necesita din partea bancilor o anumita prudenta, deoarece antrenarea acestor sume in proportii exagerate ar putea genera dificultati privind starea de lichiditate, mai ales atunci cand clientii ar supralicita retragerile.

Depozitele la termen se constituie potrivit unei conventii incheiate intre deponent si banca privind durata si conditiile de depunere, in special privind nivelul dobanzilor bonificate, constituind o modalitate sigura de justificare in procesul de creditare. Bancile comerciale din tarile dezvoltate folosesc ca principal instrument pentru constituirea acestor depozite conturile de depozit pentru investitii. De asemenea, bancile comerciale pot deschide clientilor lor conturi de economii simple sau dupa un anumit program de depunere, care sa asigure o stare de regularitate in procesul de economisire. La noi in tara, instrumentele cele mai utilizate de catre bancile comerciale pentru constituirea depozitelor la termen sunt certificatele de depozit. Pentru sume mai mari, bancile comerciale din tara noastra folosesc ca instrument de depunere la termen contul de depozit.

Conturile curente se deschid persoanelor fizice si juridice si se caracterizeaza prin aceea ca prin intermediul lor se evidentiaza o multitudine de operatiuni de incasari si plati, folosindu-se diverse instrumente de decontare, cum ar fi: cecurile, ordinele de plata, foile de varsamant etc. Majoritatea bancilor sa aplice un regim special de remunerare a soldurilor de disponibilitati ce se creeaza in aceste conturi. Unele banci nu bonifica dobanzi, altele bonifica o dobanda redusa comparativ cu depunerile la termen. Cu toate ca adesea cheltuielile bancare aferente operatiunilor prin cont curent depasesc veniturile, titularii acestor conturi nu au nici o restrictie in a valorifica soldurile de disponibilitati atunci cand acestea au o anumita dimensiune si un caracter de relativa permanenta.

In mai multe tari occidentale, s-a generalizat atragerea deponentilor individuali sub forma economiilor familiale. Din anul 1981 s-au generalizat asa-zisele conturi NOW ("negociabile orders of withdrawal') si apoi, din 1983, conturile SUPER NOW, care au ca trasatura comuna, pe de o parte, practicarea unui nivel inalt al dobanzilor pentru soldul disponibilitatilor, iar pe de alta parte, utilizarea soldului si pentru platile curente. Conturile ATS ("automatic transfer system'), ca alternativa a conturilor NOW, presupun mentinerea in sold a unui depozit minim neremunerat, destinat platilor curente, in timp ce sumele care depasesc acest plafon sunt preluate automat intr-un depozit pentru care se acorda dobanzi specifice economiilor la termen, avantajoase pentru titularul de cont.

Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale, bancilor de scont, dar de regula bancii de emisiune. Esential este faptul ca, prin rescontare, banca de depozit inregistreaza un profit chiar in aceeasi zi in care s-a efectuat scontarea, ca diferenta intre dobanda la care se" sconteaza efectul (taxa scontului privat) si taxa oficiala a scontului practicata de banca de emisiune. Bancile comerciale practica si operatiuni de lombardare, acele operatiuni de imprumut garantate cu efecte publice (obligatiuni, bonuri de tezaur), operatiuni prin care banca comerciala obtine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt. Rescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice recreditarii sau refinantarii.Practica bancara ne arata ca numai o mica parte a creantelor pot fi recreditabile sau considerate a fi agreate la scontare.

2. Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiuni de creditare si de plasament pe baza depozitelor bancare constituite. Acest gen de operatiuni se grupeaza in principal in doua categorii distincte: creditarea agentilor economici; creditarea persoanelor fizice.

In conditiile actuale, bancile comerciale, pentru a raspunde exigentelor clientilor lor, si-au diversificat posibilitatile de creditare. Tot mai multe banci comerciale au renuntat la o serie de operatiuni traditionale, pe care le-au reluat unele institutii de credit specializate. Ca atare bancile comerciale ii crediteaza pe agentii economici, operand cu mai multe categorii de credite, cum ar fi: credite pentru constituirea unor active fixe; credite pentru activitatea de exploatare. Majoritatea firmelor apeleaza la credite pentru procurarea activelor fixe (in special pentru procurarea de echipament), adresandu-se bancilor comerciale. Aceste credite se acorda de regula pe termen scurt.

Pentru sustinerea activitatii curente, cele mai multe intreprinderi apeleaza la credite pentru activitatea de exploatare, de regula sub forma a doua produse bancare: creditarea creantelor; creditele de trezorerie. La randul sau, creditarea creantelor include ca operatiuni specifice: operatiuni cambiale; imprumutul pe gaj de actiuni si efecte publice; operatiuni de report.

Operatiunile cambiale, ca forma de referinta in creditarea creantelor comerciale, se realizeaza prin scontarea titlurilor de credit comercial si operatiuni de imprumut pe gaj de marfuri si efecte comerciale. Scontarea cambiilor reprezinta cedarea titlurilor de creanta catre o banca comerciala in schimbul obtinerii valorii actuale (valoarea nominala mai putin scontul). Imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale. Banca avanseaza solicitantului o suma reprezentand de regula 50-60 % din valoarea efectului comercial sau a marfurilor. in caz de nerambursare a creditului respectiv, bancile vor recupera., creantele valorificand efectele comerciale sau marfurile ce servesc drept garantie.

Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni (denumite si operatiuni de lombard) se practica acolo unde exista o abundenta de titluri de imprumut, bonuri de tezaur. Detinatorii acestor titluri de imprumut ale statului, preferand sa le mentina in proprietate si sa obtina in continuare dobanzi, recurg la imprumuturi pe gaj si renunta astfel numai partial la venitul realizat, prin plata dobanzilor pentru creditul de care beneficiaza. Cu titluri ale pietei financiare se efectueaza si operatiuni de report, in sensul ca banca achizitioneaza efectele publice de la posesorii acestora, cu obligatia rascumpararii lor de catre vanzator la acelasi curs, peste un termen scurt, de regula de 15 zile. Reportul este pentru client o cale de procurare a fondurilor lichide, iar pentru banca, o modalitate de plasament al resurselor in schimbul unor dobanzi mai mari. O forma specifica a operatiunii de report este pensiunea. in aceasta situatie titlurile pietei financiare sunt inlocuite cu cambii pe care banca comerciala le cumpara. Titlurile de credit ce fac obiectul pensiunii raman de regula la beneficiar, banca cumparatoare primind doar angajamentul de rascumparare emis de beneficiar.

Creditele de trezorerie credite pe termen scurt, in general pana la un an, si se acorda agentilor economici in vederea acoperirii necesitatilor curente. Creditele de trezorerie se intalnesc sub doua forme: avansul in cont curent; creditul pe termen mijlociu mobilizabil. Avansul in cont curent reprezinta o forma simplificata de creditare a activitatii curente, in sensul ca bancile continua sa faca plati in numele titularului de cont si dupa ce acesta si-a epuizat disponibilitatile, in cadrul unei limite numite linie de credit sau plafon de creditare. Prin creditul pe termen mijlociu mobilizabil se acopera necesitati legate de export, de constituirea unor stocuri sezoniere in agricultura. Creditarea gospodariilor familiale si a persoanelor particulare au ca destinatie acoperirea necesitatilor legate de constructia de locuinte, achizitionarea de bunuri durabile cu valoare mare sau chiar pentru sustinerea unor cheltuieli curente.

3. Operatiile comerciale si de comision reprezinta un grup special de operatii ale bancilor comerciale. Ele privesc tranzactii de vanzare-cumparare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plati internationale. In cazul operatiuniulor de comision, banca actioneaza in numele si in contul clientului sau. Cele mai frecvente operatiuni de acest gen sunt operatiuni de remiteri, acreditive, incasso etc. Remiterile sunt operatiuni de transfer, la solicitarea clientilor bancii, al unor documente, titluri, sume de bani etc. catre terti. Acreditivul este o operatiune de plata conditionata, efectuata de banca in baza documentelor de incarcare si expediere a marfurilor.

Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de incasare de catre o banca a diverselor creante apartinand clientilor sai, creante sub forma de cambii, facturi si alte hartii de valoare. Operatiunile de mandat sunt operatiuni efectuate in numele bancii, dar in contul clientului. Aceste operatiuni se refera la administrarea hartiilor de valoare si chiar la administrarea unor patrimonii. Pentru efectuarea operatiunilor de mandat, bancile percep comisioane.

1.4. Tendinte in evolutia contemporana a bancilor

In conditiile economiilor moderne, in activitatea bancilor s-au produs cateva mutatii semnificative cum sunt:

amplificarea fortei marilor banci corelata cu intensificarea internationalizarii si dezvoltarii inegale a bancilor pe natiuni;

substituirea progresiva a specializarii operatiunilor bancare cu universalizarea lor;

inregistrarea unor transformari sensibile in relatia dintre stat si bancile private;

accentuarea modernizarii tehnicilor si tehnologiilor de informatica bancara.