Stiinta finantelor publice

Stiinta finantelor publice

In prezent, economistii recunosc caracterul stiintific al cunostintelor cu privire la finante si statutul de stiinta al acestora.

Preocupari sistematice pentru definirea si delimitarea obiectului de studiu al stiintei finantelor s-au inregistrat odata cu inceputul secolului XX, acestea continuandu-se apoi pe tot parcursul secolului. Opiniile exprimate surprind elemente comune, dar nu sunt intotdeauna perfect convergente, ele inregistrand o evolutie odata cu trecerea timpului.

La inceputul secolului XX, Paul Lroy-Beaulieu afirma ca prin stiinta finantelor se intelege: "stiinta veniturilor publice si a utilizarii acestora"[1]. In acelasi timp, Francesco Saverio Nitti arata ca stiinta financiara cauta modalitatile dupa care statul si puterile locale procura bogatiile materiale necesare existentei si functionarii lor, precum si modalitatile lor de utilizare, ceea ce cu alte cuvinte inseamna ca stiinta financiara studiaza activitatea economica a statului si a organelor colective - comune, provincii, departamente .

In a doua jumatate a secolului XX, Harold M. Groves scria ca: "finantele publice formeaza un domeniu de cercetari care trateaza problemele de venituri si de cheltuieli ale guvernelor (federal, al statelor si locale), probleme care se impart in patru mari diviziuni: venitul public, cheltuiala publica, datoria publica si anumite probleme ale sistemului fiscal in ansamblu, cum ar fi administratia fiscala si politica fiscala"[3], in timp ce James M. Buchanan, laureat al premiului Nobel pentru economie afirma ca: "finantele publice studiaza activitatea economica a guvernului considerat ca unitate" .

La sfarsitul secolului XX Richard J. Aronson arata ca: "finantele publice constituie studiul activitatilor financiare ale guvernelor si autoritatilor publice si, deoarece sunt o parte a studiului economiei, ele se refera la alocarea resurselor rare"[5], in timp ce David Hyman scria ca: "finantele publice reprezinta domeniul economic care studiaza activitatile guvernamentale si mijloacele alternative de finantare a cheltuielilor guvernamentale" .

In ceea ce priveste metodele de cercetare utilizate, acestea sunt cele specifice economiei politice, finantele constituind o ramura a stiintelor economice.

Finantele publice au stranse legaturi cu dreptul administrativ si cel constitutional, ele putand fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere juridic, deoarece relatiile si operatiile financiare capata intotdeauna o reglementare juridica, iar fondurile publice bugetare si extrabugetare fac parte integranta din patrimoniul public, ceea ce a determinat pe unii specialisti sa considere finantele publice ca o ramura a dreptului public.

Totodata, finantele publice se afla in raporturi stranse si cu politicul si cu socialul, partidele aflate la putere definind coordonatele politicii financiare si folosind tehnicile financiare pentru a interveni in domeniile: social (egalizarea veniturilor), familial (ajutor pentru natalitate), intelectual (subventii pentru activitati artistice si educative) si chiar politic (fonduri secrete).

Din cele prezentate, rezulta ca finantele publice sunt o disciplina de granita, care interfereaza puternic cu economia politica, cu economiile de ramura, managementul si cu alte discipline de profil financiar si monetar, dar si cu dreptul administrativ si cel constitutional, precum si cu discipline care trateaza probleme sociale si politice.