Strategii monetare

Strategii monetare

1 Caracteristici definitorii si conditii de realizare

2 Strategia de tintire a agregatelor monetare

3 Strategia de tintire directa a inflatiei

4 Strategia de tintire a cursului de schimb

Strategia de tintire heterodoxa

1 Caracteristici definitorii si conditii de realizare

Strategia monetara reprezinta un ansamblu de criterii si proceduri care stau la baza adoptarii, implementarii si comunicarii deciziilor bancii centrale, care vizeaza indeplinirea obiectivului fundamental al politicii monetare si anume stabilitatea preturilor.

Complexitatea si multitudinea obiectivelor secundare urmarite in elaborarea si realizarea consecventa a unei strategii conduc la necesitatea ierarhizarii si prioritizarii acestora, precum si la cunoasterea in amanunt a caracteristicilor definitorii. Acestea sunt urmatoarele:

a)      Asumarea neechivoca a angajamentului de realizare a obiectivului fundamental al politicii monetare si a obiectivelor secundare traditionale cu privire la nivelul masei monetare, nivelul cursului de schimb, rata dobanzii, etc.

b)      Transparenta strategiilor de politica monetara prin comunicarea periodica a stadiului realizarii acestora catre publicul larg

c)      Cresterea independentei bancii centrale fata de factorul politic, puterea executiva, in utilizarea unor instrumente monetare in conditiile adoptarii si implementarii unui regim corespunzator de politica monetara

d)      Cresterea raspunderii bancii centrale in atingerea obiectivelor asumate, in utilizarea ancorelor nominale (alegerea unor ancore nominale potrivite) si a tintelor cantitative

e)      Dependenta strategiei monetare de informatiile si datele relevante adunate sub forma unor variabile monetare de la cele patru blocuri macroeconomice: monetar, fiscal, real si extern.

f)        Responsabilitate si claritate in configurarea strategiei de politica monetara si controlabilitatea activitatii derulate de autoritatea monetara in conditiile existentei unui feedback din partea economiei reale (mai ales agenti economici)

Principalele conditii necesare realizarii unei strategii monetare eficiente si eficace sunt:

a)      Prioritate absoluta pentru obiectivul fundamental

b)      Un grad de independenta cat mai ridicat al bancii centrale fata de guvern

c)      Armonizarea politicii monetare cu setul de politici macroeconomice, mai ales cu politica fiscala, in vederea reducerii sau eliminarii efectelor negative generate de eventualele socuri atipice

d)      Un sistem financiar eficient si pe deplin functional

e)      Responsabilitate, claritate si simplitate in adoptarea, implementarea si comunicarea deciziilor de politica monetara

f)        Alegerea unor ancore nominale potrivite, a unor tinte cantitative, in acord cu gradul de dezvoltare al economiei reale, a unor marje de fluctuatie si al unui orizont de timp de natura a contribui la indeplinirea obiectivelor si realizarea unui acord fin intre eventualele obiective intermediare si obiectivul final stabilit pentru fiecare dintre strategii.

Din aceasta perspectiva este esential pentru eficienta strategiei monetare adoptate, alegerea ancorelor nominale, a tintelor si multiplicatorilor monetari, care realizeaza legatura intre acestea.

Ancora nominala leaga anticipatiile inflationiste de nivelul inflatiei si contribuie la reducerea acesteia.

Ancora nominala este o rezolvare partiala a problemei inconsistentei temporale (conduce la adoptarea de catre decidenti a unor solutii benefice pe termen scurt, dar cu potential negativ pe termen mediu si lung). Ea reduce presiunea existenta asupra autoritatii monetare, exercitata de diverse alte organisme ale statului (de exemplu guvernul).

2 Strategia de tintire a agregatelor monetare

Strategia de tintire a agregatelor monetare, care trec astfel de la stadiul de variabila purtatoare de informatii utile la stadiul de indicator de politica monetara, instrument si tinta cantitativa, reprezinta, de regula, primul pas al autoritatii monetare.

Strategia se bazeaza mai ales pe agregatul M0, baza monetara, in calitate de obiectiv intermediar si pe agregatul monetar M2 , masa monetara in sens larg, in calitate de obiectiv final.

Pentru suportul acestor obiective sunt utilizate doua ancore nominale: rata rezervelor obligatorii si rata dobanzii, ale carei variatii influenteaza direct dorinta agentilor economici si a populatiei de detine moneda.

Pentru a fi eficace, strategia aceasta pleaca de la premisele:

Realizarea unei legaturi cat mai stabile si predictibile intre M0 si M2 cu ajtorul unor multiplicatori monetari

Realizarea unei legaturi cat mai stabile si predictibile intre M2 si inflatie (obiectiv fundamental pentru poltica monetara)

Propagarea cat mai corecta a impulsurilor monetare pe canalele cunoscute, mai ales canalul ratei dobanzii, prin sistemul bancar , in economia reala

Detinerea de catre banca centrala a pozitiei de creditor net al sistemului bancar (existenta unui deficit structural de lichiditate)

In Romania utilizarea strategiei de tintire a agregatelor monetare de catre BNR nu a inregistrat pe deplin efectele scontate din cauza neindeplinirii conditiilor mentionate. Strategia aceasta a fost inlocuita in 2005 cu strategia de tintire directa a inflatiei, utilizata si in prezent de BNR.

3 Strategia de tintire directa a inflatiei

Strategia de tintire directa a inflatiei are ca obiectiv final chiar rata inflatiei prognozata ex-ante.

Cand proiectiile referitoare la inflatie deviaza de la punctul de referinta, politica monetara reactioneaza intr-o maniera mai mult sau mai putin mecanica, utilizand ca ancore nominale rata rezervelor minime obligatorii, cursul de schimb si rata dobanzii.

Obiectivul inflatiei poate fi ca un punct, ca o banda sau ca un punct cu intervale in jurul sau. Romania utilizeaza in tintirea directa a inflatiei punctul cu intervale in jurul sau.

Strategia de tintire directa a inflatiei a inregistrat un succes important in tari dezvoltate (Marea Britanie, Franta) , in tari in curs de dezvoltare (Chile, Argentina, Brazilia) si in tari cu economie emergenta (Cehia, Polonia).

Pentru succesul acestei strategii este necesara o colaborare stransa intre autoritatea monetara si celelalte institutii ale statului implicate in configurarea blocurilor macroeconomice.

Este necesara si existenta unei calitati ridicate a prognozelor cu privire la inflatie. Strategia de tintire directa a inflatiei depinde fundamental de banca centrala. Autoritatea monetara trebuie sa cunoasca in avans posibilele majorari ale preturilor la utilitati precum si gradul de indexare al salariilor si momentele acestora.

Banca centrala trebuie sa mentina un grad cat mai ridicat de independenta fata de guvern, sa beneficieze de posibilitatea majorarii sau scaderii ratei dobanzii in functie de interesele politicii monetare.

Independenta ridicata a bancii centrale e reclamata mai ales in state cu economie in curs de dezvoltare sau cu economie emergenta.

Un aspect important al acestei strategii este dat de politica de curs valutar. Cursul valutar trebuie sa beneficieze de un sistemde flotare controlata.

Banca centrala trebuie sa isi rareasca interventiile pe piata valutara, cursul de schimb urmand a se stabili la punctul de echilibru al pietei. Cel putin pana la intrarea in Exchange Rate Mechanism 2 (MRS 2) banca centrala ar trebui sa lase liber cursul de schimb pentru a utiliza aceasta incertitudine ca arma impotriva atacurilor speculative.

Un exemplu negativ este cel al Bancii Centrale a Ungariei care a incercat sa tinteasca direct inflatia si sa apere un culoar sau nivel preanuntat al cursului de schimb fara a reusi sa indeplineasca nici unul dintre obiectivele asumate in perioada imediat urmatoare aderarii Ungariei la UE (2005).

4 Strategia de tintire a cursului de schimb

Strategia de tintire a cursului de schimb utilizeaza cursul de schimb atat ca tinta cat si ca ancora antiinflationista. Este specifica economiilor mici, deschise comertului international, in care importurile au o pondere importanta in PIB.

Romania este o tara cu economie semideschisa si ca urmare strategia de tintire a cursului de schimb nu corespunde inca exigentelor politicii monetare.

Cursul de schimb trebuie sa ramana stabil in conditiile adoptarii unui culoar de fluctuatie mai ingust ( 2,5% pentru MRS 2) sau mai larg ( 10 15% pentru MRS 1).

Odata cu intrarea in MRS 2 Romania va adopta o strategie de tintire a cursului de schimb cel putin pentru doi ani, cel mai probabil mentinand strategia de tintire directa a inflatiei.

Intrarea in MRS 2 este obligatorie si se constituie ca o etapa intermediara (window dressing) necesara adoptarii monedei unice euro.

Pe langa aceasta constrangere cu privire la mentinerea unui nivel al cursului de schimb si atingerea si pastrarea unui nivel al inflatiei, trebuie indeplinite si o serie de criterii cu privire la rata dobanzii pe termen lung (10 ani), la datoria publica si deficitul public, acestea impreuna constituind criteriile de convergenta nominala.

5 Strategia de tintire heterodoxa

Strategia de tintire heterodoxa este strategia utilizata in prezent de Banca Centrala Europeana si se bazeaza pe doi piloni: cantitativ si calitativ.

Pilonul cantitativ se refera la prognoza evolutiei masei monetare, reprezentata prin agregatul monetar M3, necesar a fi intr-o legatura cat mai stabila si predictibila cu obiectivul inflatiei.

Cresterea anuala a masei monetare M3 este prognozata de BCE la 4,5% in conditiile indeplinirii obiectivului inflatiei pentru UE de aproximativ 2% anual.

Esential pentru BCE este a masura deviatia de la obiectivul de crestere a masei monetare M3 fata de punctul de referinta stabilit si cauzele structurale sau conjuncturale care au determinat respectivele oscilatii.

Din acest punct de vedere devine foarte util pilonul calitativ, care ia in calcul o serie larga de indicatori financiari, monetari si bancari referitori la evolutia pietelor financiare, a activelor financiare, a masei monetare, a vitezei de circulatie si rotatie a monedei, etc.

Datele si informatiile adunate de specialistii BCE documenteaza deciziile Consiliului guvernatorilor intrunit de cel putin doua ori pe an.