TENDINTE PE PIETELE BURSIERE

TENDINTE PE PIETELE BURSIERE

Obiectivele capitolului

intelegerea conceptelor de baza ale pietelor financiare;

descrierea caracteristicilor diverselor tipuri de titluri financiare;

clasificarea pietelor de capital dupa mai multe criterii

Continutul capitolului

Cuvinte cheie

• bursa de valori
• globalizare

Bursele de valori sunt piete in care guvernele si companiile pot obtine capitaluri pe termen lung, iar investitorii pot cumpara si vinde titluri de valoare. Bursele de valori s-au extins ca urmare a cresterii cererii de fonduri pentru finantarea investitiilor.

In zilele noastre, contributia importanta a burselor de valori la bunastarea economica este recunoscuta pe intregul glob. Peste 90 de tari au burse de valori oficial recunoscute si multe dintre aceste tari au mai mult de o bursa.

La bursele de valori se tranzactioneaza in primul rand actiuni, dar si instrumente de datorie guvernamentale, precum si o paleta larga de titluri financiare emise de companii (obligatiuni corporative, obligatiuni convertibile, actiuni preferentiale, euro-obligatiuni).

Anii `90 au reprezentat o perioada dinamica pentru pietele financiare globale. Schimbarile in filosofiile politice si economice, catre piete libere si capitalism, au produs o crestere a cererii de capital. Urmand exemplul Occidentului si al economiilor "tigrilor" asiatici, numeroase economii emergente au promovat bursele de valori ca pe un pilon important al progresului economic. Colapsul comunismului si adoptarea politicilor de piata au dus la dezvoltarea burselor de valori in aceste tari. Chiar si in tari comuniste, cum ar fi China[1] si Vietnam, exista burse de valori destinate facilitarii mobilizarii capitalului si alocarii lui spre utilizari eficiente.

In tarile emergente sunt peste 26000 de companii listate la bursa, cu o valoare de peste 1,5 miliarde lire sterline. Valoarea totala a tuturor companiilor listate la bursele de valori din intreaga lume se ridica la peste 25000 de miliarde de lire sterline.[2]

In mod cert, bursele de valori reprezinta un element important al societatii moderne si sofisticate in care traim. Bursele de valori nu sunt doar un loc vital de intalnire a investitorilor si o sursa de finantare pentru afaceri, ele permit o alocare eficienta a resurselor intr-o societate - ceea ce inseamna un mix optim de bunuri si servicii produse pentru a satisface nevoile oamenilor.

In ultimul deceniu s-a remarcat nu numai o crestere a insemnatatii burselor in tarile in dezvoltare, ci si o crestere notabila in dimensiunile si importanta burselor mai vechi. Acest fapt este ilustrat prin aceea ca valoarea de piata a actiunilor emise de companiile listate depaseste PNB al tarii respective. Acest fapt este evident in tari cum ar fi Canada, Franta, Japonia, Suedia, Marea Britanie, SUA. In unele tari ca Finlanda, Olanda, Elvetia, Hong Kong, capitalizarea pietei este mai mult decat dublul PNB.[3]

Traditional, multe tari europene, ca Franta si Germania, au fost mai putin orientate spre pietele de capital, comparativ cu tarile anglo-saxone (SUA, Marea Britanie, Australia), dar si aici lucrurile incep sa se schimbe. Privatizarea si o mai mare preocupare pentru generarea de valoare pentru actionari duc la o apreciere crescanda a pietelor de capital.

Centrele financiare dominante formeaza un "triunghi de aur" in trei zone diferite: SUA, Londra si Tokyo. America este cea mai importanta sursa de capital propriu, furnizand peste o treime din totalul mondial si este impartita in trei centre financiare: Bursa de Valori de la New York[4] (New York Stock Exchange, NYSE), NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations), Bursa de Valori Americana (American Stock Exchange). In termenii tranzactiilor actiunilor companiilor domestice (nationale), NASDAQ este liderul mondial (urmat de NYSE, Tokyo, Londra). Totusi, in termenii tranzactiilor actiunilor companiilor straine, Londra detine primul loc (urmata de NYSE, NASDAQ) . Exista o concurenta acerba intre Londra si bursele americane pentru a atrage companiile din alte tari pentru a-si lista actiunile la bursele lor.

1. Bursele europene

In Europa, trendul este spre fuziunea burselor de valori si al formarii aliantelor. Acest trend este incurajat de catre principalele institutii financiare care doresc tranzactionarea actiunilor in afara granitelor proprii la costuri cat mai mici. Unii vizionari au ca ambitie crearea unei piete unice de capital, foarte lichida, care sa permita investitorilor sa tranzactioneze, iar companiilor sa obtina capitalul ori de cate ori au nevoie. In mod ideal, nu ar fi nici o distorsiune a pretului actiunilor, costului tranzactionarii si a reglementarilor atunci cand investitorii actioneaza in tari diferite. Exista dezbateri aprinse in privinta fuziunii burselor de valori europene pentru a crea un sistem pan-european de tranzactionare. Unii argumenteaza ca lipsa unei burse unice europene aduce prejudicii pozitiei Uniunii Europene fata de marea si lichida piata americana. Mai mult, acestia apreciaza ca investitorii si companiile europene sunt in imposibilitatea de a beneficia pe deplin de avantajele monedei unice, euro. Pe de alta parte, costul actual de tranzactionare pe pietele europene este extrem de scazut.

Cea mai importanta miscare spre integrare a reprezentat-o fuziunea burselor de la Bruxelles, Amsterdam si Paris pentru a forma EURONEXT[8]. Este cea mai mare piata in zona europeana, cu o capitalizare a pietei de 1500 miliarde lire sterline, cu putin mai mica decat cea a bursei de la Londra (London Stock Exchange, LSE). Fuziunea a dus la crearea unei burse internationale cu lichiditate sporita si costuri mai mici pentru investitori. De asemenea, aceasta fuziune a promovat trei burse de valori din esalonul doi catre un rol mai important in structura financiara europeana. Euronext curteaza alte burse importante pentru a i se alatura: Luxemburg, Milano, Zurich.

Bursa Germana (Deutsche Brse) este a treia bursa ca insemnatate in Europa (989 de companii listate si un interes crescand al investitorilor germani). A incercat fara succes sa realizeze fuziuni si aliante pentru a crea o bursa pan-europeana dominanta. In anul 1997 a creat o piata pentru actiunile companiilor tinere, inovatoare si in general mai riscante, numita Neuer Market.[9]

In anul 1998 bursele de la Stockholm si Copenhaga au format o alianta: NOREX, extinsa ulterior cu bursele din Islanda si Norvegia.[10] Lituania si Letonia vor sa se alieze la Norex. Bursele individuale au ramas independente, continuand sa listeze companii si sa supravegheze tranzactiile. Totusi, regulile si reglementarile generale au fost armonizate pentru a face tranzactiile internationale mai simple si mai ieftine. Piata mai mare ofera micilor tari un acces mai larg la capital si imbunatateste lichiditatea. Helsinki a decis sa ramana in afara aliantei, in schimb detine controlul asupra Tallinn Stock Exchange si are legaturi foarte bune cu Bursa Germana.

O provocare importanta pentru bursele traditionale o reprezinta dezvoltarea unor retele electronice sofisticate care pun in legatura cumparatorii si vanzatorii de actiuni. Retelele Electronice de Comunicare[11], cum ar fi Instinet si Island, au preluat o serie considerabila de actiuni ce se tranzactionau pe NASDAQ si NYSE. 30% din tranzactiile NASDAQ se desfasoara in afara propriei piete. (similar pentru NYSE, 5%). ECNs au avut pana acum un impact mic asupra tranzactiilor europene de actiuni, acest fapt fiind atribuit eficientei burselor traditionale, si prin urmare a costului mic de tranzactionare.

2. Globalizarea fluxurilor financiare

In ultimele doua decenii accentul a fost pus pe finantarea prin actiuni (engl. "equity") si pe bursele de valori. O cultura a "actiunilor" s-a raspandit in lumea intreaga.

Cunoscut fiind ca bursele au aparut cu secole in urma, s-a incercat explicarea a ceea ce s-a intamplat in ultimele decenii si care a determinat cresterea interesului pentru bursele de valori. Iata cateva explicatii:

Numarul mai mare de companii care cauta o bursa pentru a lista actiunile, precum si incercari deliberate ale guvernelor pentru a stimula interesul in detinerea de actiuni. Dupa privatizarile Thatcher si Reagan si presiunea pentru detinerea de actiuni in SUA si Marea Britanie in anii `80, sute de companii de stat sau private din intreaga lume si-au listat actiunile la bursa. Emisiunile de noi actiuni au atins, la nivel mondial, peste 200 miliarde de lire sterline pe an.

Actiunile au oferit un randament bun, pe termen lung, in primele 8 decenii ale secolului XX (randamente semnificativ peste nivelul inflatiei sau cele ale obligatiunilor). Prin urmare, cei responsabili de gestiunea fondurilor de pensii s-au concentrat mai mult pe cumpararea de actiuni.

Anii `80 si `90 au reprezentat unele din cele mai bune perioade in ceea ce priveste randamentul actiunilor. Piata in crestere (engl. bull market) a stimulat interesul a milioane de investitori - care inainte preferau sa detina titluri mai putin riscante si cu randament mai mic, cum sunt obligatiunile.[13]

Globalizarea financiara se refera la integrarea pietelor de capital la nivel mondial. Nivelul internationalizarii pietelor de capital propriu este ilustrata de volumul tranzactiilor de actiuni ale unor companii straine in centrele financiare majore[14]. De asemenea, o parte insemnata a fondurilor de pensii si de asigurari sunt investite in actiuni ale companiilor straine. Mai mult, in prezent, o companie nu este limitata sa obtina capitalul de care are nevoie de pe piata nationala.

Trei elemente majore incurajeaza activitatile de finantare transfrontaliera:

dereglementarea,

tehnologia,

institutionalizarea.

Dereglementarea. Anii `80 si `90 au reprezentat o perioada in care dereglementarea guvernamentala a pietelor financiare a fost vazuta ca o modalitate de a determina entitatile financiare si corporatiste sa concureze intr-un mediu global, in beneficiul consumatorilor. In majoritatea tarilor avansate au fost eliminate restrictiile privind cumpararea si vanzarea de valute, ceea ce a incurajat miscarea capitalului de investitie.

Tehnologia. Transmiterea rapida a informatiilor financiare pe intreg mapamondul a sporit semnificativ eficienta pietelor financiare. Titlurile financiare pot fi monitorizate, analizate si tranzactionate prin folosirea unui calculator in orice colt de lume. Combinarea puterii calculatoarelor cu retelele de telecomunicatii a permis accelerarea integrarii, dezvoltand totodata strategii de tranzactionare complexe si generand fluxuri zilnice de capital enorme.

Institutionalizarea. Cu trei decenii in urma majoritatea actiunilor erau detinute de indivizi. Astazi, pietele financiare sunt dominate de institutii financiare (fonduri de pensii, companii de asigurari, fonduri mutuale). In timp ce individul-actionar tinde sa fie mai limitat si sa se concentreze pe actiuni ale unor companii nationale, institutiile financiare au suficiente cunostinte si putere pentru a cauta sa obtina profituri investind la nivel international. Acestea au in vedere, de asemenea, beneficiile diversificarii care apar ca urmare a unei corelatii slabe intre anumite piete financiare.

3. O privire de ansamblu asupra pietelor financiare pe plan mondial

Valoarea totala a activelor financiare mondiale (incluzand depozite bancare, titluri de stat, instrumente de datorie corporative, actiuni) s-a ridicat la nivelul anului 2003 la 118 trilioane dolari, valoare semnificativ crescuta fata de nivelul anului 1993 (53 trilioane dolari) si cu atat mai mult fata de 1980 (12 trilioane dolari). Valoarea acestor active financiare reprezinta suma totala a capitalului tranzactionat prin intermediul bancilor si pietelor de capital la nivel mondial si de care au beneficiat indivizi, corporatii, guverne.

Cresterea a fost insotita de o indepartare de banci in favoarea institutiilor pietei, ca intermediari financiari primari. Aceasta schimbare poate fi identificata in declinul cotei depozitelor bancare (30% in prezent fata de 45% la nivelul anului 1980) si in cresterea corespunzatoare a cotei titlurilor financiare (atat a celor de datorie, cat si a celor de capital propriu). Rezultatul a fost cresterea lichiditatii pietelor de capital mondiale.

Extrapoland aceste date, analistii se asteapta ca valoarea activelor financiare globale sa depaseasca 200 trilioane de dolari in anul 2010.

Desi se vorbeste in general despre piete globale, 80% din titlurile financiare mondiale sunt detinute de doar patru zone: Statele Unite, Zona Euro, Japonia, Marea Britanie.

Mai mult, exista diferente semnificative intre regiuni. Piata Statelor Unite (cu o cota de piata de 37% la nivel mondial, data de cele 44 trilioane de dolari active financiare) este dominata de instrumentele de datorie si capital propriu (obligatiuni si actiuni) private, in timp ce in Europa bancile joaca un rol mai mare.

Pietele financiare asiatice sunt relativ izolate una de cealalta si difera semnificativ. Japonia are cota cea mai mare in regiune, dar este relativ stagnanta, cresterea fiind intretinuta doar de expansiunea instrumentelor de datorie guvernamentale. Piata chineza reprezinta doar o treime din cea japoneza, dar inregistreaza cea mai rapida crestere la nivel mondial.

Cresterea activelor financiare variaza in functie de zona. Datoria corporativa se extinde rapid, atat in Statele Unite, cat si in Europa. In Statele Unite, ofertele publice initiale reprezinta o sursa semnificativa de crestere a instrumentelor de capital propriu, inregistrandu-se indici de capitalizare bursiera[15] mai mari. Din contra, in Europa, profiturile si noile titluri emise prin privatizarea companiilor de stat explica in mare parte cresterea capitalului propriu. In Japonia expansiunea datoriei publice este singura sursa de crestere a sectorului financiar. In China si Europa de Est toate tipurile de active financiare inregistreaza cresteri rapide.

O masura importanta a dezvoltarii pietelor financiare o reprezinta adancimea acestora, respectiv raportul dintre activele financiare si dimensiunea economiei masurata prin PIB. Intrucat activele financiare reflecta asteptarile privind o valoare viitoare, activele financiare ale unei tari pot fi de cateva ori mai mari decat PIB-ul, care reflecta activitatea economica prezenta. Din 1980, valoarea activelor financiare globale a crescut de la o suma aproximativ egala cu PIB-ul global, la de trei ori valoarea acestuia.[16]

Adancimea financiara este in genere benefica, oferind indivizilor si companiilor mai multe alternative de a investi economiile sau de a obtine capitalurile necesare, precum si promovarea unei alocari eficiente a capitalului.

Totusi, adancimea financiara luata separat nu indica puterea unei economii sau a unui sistem financiar. Adancimea financiara in Statele Unite este aproape dubla fata de Norvegia, desi ambele tari au PIB pe locuitor similar. Adancimea financiara nu reflecta neaparat ca sistemul financiar al tarii respective este sanatos. De exemplu, Japonia are o adancime financiara considerabila, desi se zbate cu credite bancare neperformante si cu restrangerea pietelor de obligatiuni corporative si de actiuni. Preturile umflate ale activelor financiare si emisiunea de instrumente de datorie guvernamentale in exces pot duce la o adancire financiara nesanatoasa si la corectii ulterioare dureroase.

Semnificativa in ultimul deceniu a fost cresterea nivelului datoriei pe plan mondial. Instrumentele de datorie corporativa reprezinta componenta cea mai larga si rapid crescatoare a pietei financiare globale. Alaturi de titlurile de datorie publica, acestea reprezinta aproximativ jumatate din cresterea generala a activelor financiare in perioada 1993-2003. Datoria a crescut in majoritatea tarilor si regiunilor. Emisiunile internationale de obligatiuni corporative cresc cu mai mult de trei ori comparativ cu emisiunile nationale, reflectand globalizarea crescanda a capitalului pe masura ce companiile cauta fonduri in afara frontierelor. Imprumuturile guvernamentale mari explica marea crestere a datoriei in tari ca Franta, Italia, Japonia. Din contra, cresterea datoriei corporative este factorul principal in Marea Britanie.

Statele Unite au o pozitie unica fiind piata financiara cea mai mare si centrul global al capitalului. Totusi, odata cu crearea monedei unice europene, euro, pietele financiare europene, prin integrare, castiga cota de piata. Pietele financiare japoneze scad in importanta la nivel global, in timp ce pietele financiare din China sunt in expansiune rapida. Pietele financiare din restul lumii (Singapore, America Latina) sunt neglijabile la nivel mondial.

Desi dolarul american este in declin, el continua sa domine pietele financiare globale. Este moneda cel mai mult tranzactionata si preferata in emisiunile de actiuni si obligatiuni. Desi moneda euro castiga teren la nivelul bancilor centrale in lume, mai este drum lung pana la a ajunge si eventual depasi rolul pe care il joaca dolarul american in finantele internationale.

In zilele noastre nu se mai poate vorbi despre piete financiare nationale. Acestea sunt intr-un continuu proces de integrare intr-o singura piata globala, pe masura ce detinerile internationale de titluri financiare si fluxurile de capital transfrontaliere sunt in crestere. In prezent, 12% din actiunile americane, 44% din obligatiunile guvernamentale americane si 25% din obligatiunile corporative americane sunt detinute de straini (in timp ce la nivelul anului 1975 procentele se situau in mod corespunzator la 4, 20 si 1%). Din 1995 pana in prezent fluxurile de capital transfrontaliere s-au triplat, totalizand in prezent peste 4 trilioane dolari anual. Aceste fluxuri creeaza legaturi mai puternice intre pietele nationale si demonstreaza faptul ca piata financiara globala continua sa se integreze si sa evolueze, in ciuda crizelor financiare si a actiunilor anti-globalizare din ultimul deceniu.

Un studiu al McKinsey Global Institute a scos in evidenta trei teme globale majore:

Dezvoltarea si expansiunea institutiilor financiare, cum sunt bancile si bursele de valori, depasesc semnificativ cresterea PIB, rezultand intr-o adancire financiara.

Instrumentele de datorie reprezinta clasa de active financiare cea mai importanta la nivelul pietelor financiare globale.

Rolul diferitelor regiuni pe piata de capital globala se schimba, reflectand contrastele profunde in dimensiune, compozitie, crestere si grad de integrare.

Pietele de capital mondiale beneficiaza de un suflu si o putere fara precedent. Institutiile financiare misca trilioane de dolari in active financiare (actiuni, obligatiuni si alte instrumente) pe intreg mapamondul. Fluxurile de capital transfrontaliere si detinerile straine de active financiare continua sa creasca rapid integrand pietele financiare individuale intr-o piata financiara globala.

Intrebari recapitulative

1. Prezentati tendintele actuale pe piata financiara mondiala.

Bibliografie

Anghelache, G., Piete de capital si tranzactii bursiere, Ed. ASE, Bucuresti, 2000