TEORIA FIRMEI

TEORIA FIRMEI

Scurt istoric

Primele mari intreprinderi au fost proprietatile agricole ale patricienilor din imperiul roman, in perioada de descompunere a acestuia.

La sfarsitul evului mediu apar primele intreprinderi capitaliste care le prefigureaza pe cele de astazi sub forma companiilor (cum = cu ; panis = paine) adica a societatilor familiale organizate pe principiul societatilor in nume colectiv (toti membrii ei fiind solidar responsabili si in principal ad infinitum, adica nu numai in limita cotei lor de participatie). Mai tarziu, aceste companii vor admite asociati straini care aduc capital si munca.

Toate societatile in nume colectiv au suferit insa datorita proastei impartiri a responsabilitatilor iar solutia a fost comandita - distinctia dintre responsabilitatea celor care se multumesc sa-si dea concursul numai financiar si care inteleg sa nu fie responsabili decat pentru aportul in bani si ceilalalti membrii. Comandita a facut progrese in toata Europa, substituindu-se in timp societatii pe baza familiala.

Societatile in comandita sunt in acelasi timp asocieri de persoane si asocieri de capitaluri.

O forma distincta a organizarii intreprinderii a constituit-o societatea pe actiuni, adica o asociere de capitaluri in care asociatii, parteneri, poseda parti (shares) sau actiuni.

Secolul al XVII-lea marcheaza momentul aparitiei unor intreprinderi cu caracter special, a caror obiect de activitate il constituiau in principal activele financiar- monetare: bancile si bursele. Acestea au facilitat desfasurarea actelor de schimb, iar dezvoltarea instrumentelor de plata de tipul bancnotelor si respectiv a celor de credit de tipul cambiilor, biletelor la ordin sau a tratelor au permis augumentarea cererii de bunuri.

Conjugata cu inceputurile procesului de industrializare, dezvoltarea burselor si a bancilor, in special incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, a permis dezvoltarea firmelor de afaceri, concentrarea capitalului si aparitia marilor firme monopoliste, care au dominat piata pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial.

In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial pana in anii '70 mediul economic international a inregistrat o mixtura de firme mari si mijlocii, iar incepand cu anii '80 locul acestora fost preluat de catre firmele mici si mijlocii care au devenit, intr-o exprimare plastica, 'locomotiva economiei'.

Definire

Firma de afaceri reprezinta o unitate economica de baza in jurul careia polarizeaza subunitati economice sub o singura conducere si gestiune financiara.

Ea este alcatuita dintr-un grup de persoane organizate potrivit unor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale care concep si desfasoara un complex de procese lucrative concretizate in producerea de bunuri si servicii in scopul obtinerii unui profit.

Firmele de afaceri reprezinta in fapt:

- spatii geografice in care se desfasoara activitati economice care au drept rezultat producerea de bunuri tangibile sau intangibile destinate satisfacerii trebuintelor umane;

- segmente de piata in cadrul carora au loc tranzactii pe baze contractual-formale;

- centre de decizie privind alocarea resurselor, stabilirea limitelor de pret si distributia veniturilor.

- un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul) caruia i se incredinteaza responsabilitatea de a conduce si gestiona resursele de care dispune firma respectiva le incheie in vederea bunei desfasurari a activitatii respective;

- o entitate sociala care desfasoara in esenta trei tipuri de activitati : cumpara servicii productive, le organizeaza in cadrul procesului de productie si apoi vinde productia obtinuta;

- o entitate rationala care isi desfasoara activitatea in vederea atingerii unui scop bine definit;

un sistem socio-economic complex, deschis si operational in cadrul caruia inputurile (factorii de productie) sunt transformate in outputuri (bunuri si servicii marfare sau non marfare);

Clasificare

a.dupa criteriul de ramura ; ramurile agrega unitati cu productie omogena care produc exclusiv un produs sau o grupa de produse.

b.dupa criteriul institutional : se considera ca un agent economic reprezinta o unitate institutionala care dispune de autonomie de decizie in exercitarea functiei sale principale.

In functie de criteriul institutional, firmele se grupeaza in urmatoarele categorii:

1.firma (gospodaria) individuala este unitatea producatoare al carei patrimoniu apartine unei singure persoane si care foloseste direct factorii de productie de care dispune;

2. cooperativa - forma de organizare economica care se creaza pe baza liberului consimtamant al unor mici proprietari individuali care desfasoara activitati similare. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului este extins asupra tuturor membrilor cooperatori care gestioneaza in comun cooperativa, isi insusesc salariul corespunzator pentru activitatea prestata in cadrul ei si isi impart profitul sau dupa caz pierderile proportional cu capitalul detinut.

3.intreprinderea (firma, compania), grupeaza toate unitatile institutionale ale caror activitati constau in producerea de bunuri materiale si servicii nonfinanciare destinate pietei.In cadrul acesteia se disting urmatoarele tipuri:

a.intreprinderea privata de familie - este acea forma de organizare a afacerilor in care proprietarul, privat, angajeaza salariati, iar conducerea este realizata fie de catre proprietar, fie de catre un manager angajat. De regula intreprinderea privata de familie este de mici dimensiuni, cuprinzand pina la 10 persoane- membrii familiei - care sunt nu numai proprietari ci si lucratori in cadrul acesteia;

b.intreprinderea privat asociativa - este o persoana juridica ce se prezinta sub forma societatilor comerciale;

c.intreprinderea publica - patrimoniul ei apartine in intregime sau in majoritate statului. Intreprinderile publice imbraca forma regiilor autonome si a societatilor comerciale.

c1. regiile autonome (lat.rego-regere=administrarea patrimoniului) reprezinta acea forma de administrare a patrimoniului care are ca obiect producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii in scopul obtinerii de profit precum si gestionarea bunurilor aflate in proprietatea statului. Regiile autonome isi desfasoara activitatea in general in ramurile considerate strategice ale economiei nationale: siderurgie, transporturi feroviare, exploatarea padurilor, telecomunicatii, industria de armament, etc.

c2. Societatile comerciale sunt entitati economice formate din persoane fizice sau juridice numite asociati sau actionari, avand cel putin un interes comun pe baza caruia contribuie la formarea unui patrimoniu social in scopul desfasurarii unei activitati oarecare si a obtinerii de profit. In economia de piata, societatile comerciale imbraca cel putin urmatoarele forme:

1.societate cu raspundere limitata- denumiri concurente: Private Limited company (LTD), Societa a Responsabilita Limitata (SRL), Bestoten Vennoostchap (BV), - reprezinta forma juridica predilecta a intreprinderilor mici si mijlocii, constituirea unui asemenea tip de societate fiind motivata de faptul ca asigura un inalt grad de autonomie actionarilor restrangandu-le responsabilitatea in limita aportului adus de fiecare din acestia la formarea patrimoniului. Numarul maxim de asociati este, in Romania, de 50, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 3 milioane lei. De remarcat ca asociatii care isi constituie o asemenea societate nu dispun, de regula de mijloace financiare semnificative.

2. societatea pe actiuni (denumita in unele tari si societate anonima)- Joint Stock Company, presupune importante resurse financiare. Aceasta forma este specifica in general firmelor de dimensiuni mari si investitiilor straine. In general actionarii, a caror limita minima variaza de la unul in Danemarca la sapte in Franta isi propun sa apeleze la imprumuturi pentru a obtine o cifra de afaceri ridicata, asumandu-si riscuri financiare considerabile. Actionarii pot fi persoane fizice sau juridice, iar patrimoniul se formeaza pe baza participarii actionarilor la fondarea acesteia sub forma unor inscrisuri, numite actiuni.

Actiunile reprezinta hartii de valoare care atesta participarea detinatorului la capitalul societatii pe actiuni conferindu-i acestuia dreptul de proprietate asupra unei parti din patrimoniul societatii respective. De regula, actiunile contin drept elemente de identificare numele firmei emitente, valoarea nominala, seria, numarul si data emiterii. Emisiunea de actiuni se face de catre firmele emitente prin intermediul bancilor comerciale iar toate tranzactiile ulterioare de vanzare- cumparare se realizeaza in cadrul diferitelor paliere ale pietei financiare secundare.

Constituirea patrimoniului societatilor pe actiuni se poate face in doua moduri : simultan sau continuu. In cazul constituirii simultane bancile subscriu intregul capital cerut de lege si obtin autorizarea functionarii si infiintarii societatii pe actiuni. Dupa publicitate, banca plaseaza actiunile clientilor potentiali prin subscriptie publica.

In cazul constituirii continue patrimoniul se formeaza prin asocierea mai multor persoane fizice sau juridice care depun capitalul minim cerut de lege si apoi lanseaza ei insisi, in calitate de membrii fondatori, subscriptia publica.

Constituirea propriu-zisa a societatii are loc atunci cand a fost subscris (creat) intregul capital, iar fiecare actionar a depus in numerar la o banca cel putin jumatate din valoarea actiunilor subscrise. Dupa aceasta, ea este inscrisa in Registrul Camerei de Comert si Industrie, dobandind personalitate juridica.

Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, numiti pe o perioada limitata de timp si care formeaza Consiliul de Administratie si condusa de o echipa de executie care are in frunte un director general numit de catre Consiliul de Administratie pe perioada nedeterminata.

Obligatiile societatilor pe actiuni sunt garantate cu patrimoniul social al acesteia, actionarii fiind obligati numai la plata acestuia.

3.societatea in comandita-denumiri concurente: Societe en commandite, Komandit Gesselschaft, Limited Partnership, se constituie prin asocierea a cel putin doua persoane, asociatul comanditat participand la administrarea societatii si avand o raspundere nelimitata, in timp ce comanditarul, asociat cu drepturi limitate, raspunde in limita aportului sau la constituirea capitalului social (pentru care nu exista un minim impus). Conducerea societatii este asigurata de cel putin o persoana care nu poate fi un asociat comanditar. Aceasta forma de societate se intalneste in majoritatea tarilor Uniunii Europene.

Uneori societatea in comandita poate imbraca forma societatii in comandita pe actiuni, care se prezinta ca o asociere intre investitori (numiti comanditari) pentru care participarea la conducere se limiteaza la plata actiunilor si comanditati, care raspund solitar si nelimitat pentru datoriile si obligatiile societatii.

4. societatea in nume colectiv - denumiri concurente: Societe en nom collectif, Offnen Handel Gesselschaft, Societa en nome collective, este o forma juridica adecvata asocierii a cel putin doua persoane a caror raspundere asupra bunurilor personale este nelimitata si solidara. Infiintarea unei societati in nume colectiv nu presupune un minim de capital. Asociatii contribuie, conform intelegerii libere dintre ei, la constituirea patrimoniului social al societatii prin aportul in bani sau natura, proportiile contributiilor lor determinind ponderea veniturilor precum si participarea la luarea deciziilor. Ei raspund solidar si nelimitat de realizarea obligatiilor firmei fata de terti sau in situatia in care aceasta este declarata in stare de faliment.

5. societatea cooperativa reprezinta o forma juridica intalnita frecvent in Uniunea Europeana. Caracteristicile comune ale aparatului legislativ se refera la responsabilitatea asociatilor, limitata sau nelimitata in functie de dispozitiile statutare si la posibilitatea infiintarii unei astfel de societati fara a se impune un capital minim de pornire. Numarul asociatilor este variabil, de la trei in Belgia la sapte in Luxemburg si noua in Italia.

Pe langa formele mentionate anterior, in Europa mai functioneaza si o serie de forme specifice unei tari sau unor grupe de tari, dintre care amintim :

- in Franta si Olanda "societatea civila" constituita prin asocierea a cel putin doi liber profesionisti sau a altor persoane care doresc sa desfasoare activitati imobiliare sau agricole, nefiind impus prin lege un minim de capital. Responsabilitatea asociatilor este nelimitata;

- in Marea Britanie- Partnership- forma juridica specifica oricaror tipuri de activitati in cadrul careia partenerii au o raspundere solidara si nelimitata ;

Alte forme pe care le imbraca parteneriatul sunt "limited partnership" care se apropie de societatea in comandita simpla si "unlimited company" care se aseamana cu societatea in nume colectiv.

In afara de tipurile simple de organizare a firmelor de afaceri, se intalnesc si formele complexe ale acestora, forme care iau nastere prin cooperarea, fuziunea sau combinarea firmelor simple la nivel de ramura de activitate sau in functie de scopul urmarit. Se disting astfel :

a. "gentlemen's agreement " format din firme care participa in cadrul unui tip de angajament in cadrul caruia isi mentin autonomia insa isi coordoneaza activitatile in scopul contracararii concurentei si a impunerii pretului pe piata;

b.fuziunile - situatie in care o singura firma achizitioneaza actiunile uneia sau mai multor firme care isi pierd independenta;

c.holdingurile - forma de subordonare a diferitelor societati prin controlul participantilor de catre societatea anonima pe actiuni. In cazul holdingului, o firma detine in mod legal majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filiale. Companiile care fac parte din holding isi mentin independenta.

d.concernele sau conglomeratele formate prin reunirea unor firme apartinand unor ramuri diferite. Ele iau nastere in urma fuziunilor si a absorbirilor sau a achizitionarii pachetului de control al unor firme care, in urma acestui proces isi pierd independenta.