Trezoreria statului: concept si functii

Trezoreria statului: concept si functii

Termenul de trezorerie a statului, care la aparitia sa se identifica cu notiunea de bani publici, a evoluat de-a lungul timpului, in stransa legatura cu dezvoltarea rolului jucat de finantele publice, ajungand sa desemneze astazi un serviciu public cu o activitate complexa.

Teoria clasica a finantelor considera trezoreria statului o institutie ce avea functie de casierie unde sunt depuse si gestionate fondurile statului, si banca, cu activitate de credit pe termen scurt, insarcinata sa echilibreze in orice moment intrarile si iesirile de fonduri[1].

Activitatea trezoreriei statului s-a dezvoltat cu timpul aceasta ajungand sa se preocupe in plus de finantarea deficitului bugetar si de gestionarea datoriei publice. Totodata trezoreria a capatat si o functie de control asupra ansamblului de activitati financiare ale statului.

Mai nou trezoreria statului tinde sa devina unul din instrumentele prin care statul isi procura resursele, alaturi de resursele bugetare si cele de imprumut, resursele de trezorerie constituind o categorie speciala a resurselor financiare publice ce se formeaza in cadrul activitatii specifice a trezoreriei.

Exercitarea functiilor traditionale ale trezoreriei, de casier public si de banca a sectorului public, are la baza activitatea de centralizare a fondurilor publice. Prin crearea unei administratii speciale care sa actioneze la nivelul intregului teritoriu al tarii pentru incasarea tuturor veniturilor si efectuarea tuturor cheltuielilor statului, s-a permis separarea finantelor publice de finantele private si separarea trezoreriei de autoritatile care iau decizii privind executia bugetului, trezoreria avand mai mult functii contabile. De asemenea un rol important in exercitarea acestor functii l-a jucat faptul ca, datorita unitatii gestiunii fondurilor, trezoreria poate asigura gospodarirea fondurilor atat in spatiu cat si in timp realizand astfel echilibrarea incasarilor cu platile la nivelul intregului teritoriu al tarii, precum si pe parcursul intregului exercitiu financiar bugetar.

Indeplinirea functiei de casier implica doua aspecte: executia de casa a operatiunilor de incasari si plati efectuate de stat si vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor statului.

Executia de casa a bugetelor reflectata in incasarea veniturilor si plata cheltuielilor bugetare, vizeaza executia operatiunilor statului si ale institutiilor publice, trezoreria fiind totodata si casierul corespondentilor sai. Trezoreria efectueaza operatiuni prevazute de legea bugetara privind veniturile si cheltuielile bugetare dar si operatiuni ale conturilor speciale de trezorerie. Totodata acesta are ca sarcina si emisiunea titlurilor de imprumut public si gestionarea datoriilor statului.

Asigurarea disponibilitatilor banesti reprezinta o sarcina fundamentala a trezoreriei, aceasta trebuind sa vegheze ca in fiecare moment sa existe fonduri disponibile intr-un cuantum suficient pentru a face fata cheltuielilor statului si corespondentilor sai. Procurarea de bani in casieria publica este prima dintre operatiunile trezoreriei. Deoarece incasarile si cheltuielile publice au un caracter dinamic, ele putand cunoaste fluctuatii in cursul anului, mai ales in cazul veniturilor, trezoreria trebuie sa identifice perioadele in care se va inregistra o lipsa de lichiditati (un gol de casa)si perioadele in care se vor inregistra surplusuri de lichiditati si sa actioneze pentru echilibrarea incasarilor cu platile. Pentru a realiza aceasta echilibrare trezoreria poate utiliza disponibilitatile existente in depozitele corespondentilor (colectivitati locale, institutii publice, intreprinderi publice s.a.), ea avand posibilitatea sa dispuna de aceste fonduri pana cand respectivii corespondenti isi retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea platilor proprii. Daca aceste fonduri sunt insuficiente atunci trezoreria trebuie sa procedeze la alimentarea casieriei sale prin alte mijloace cum sunt lansarea pe termen scurt prin emisiunea de bonuri de tezaur sau apelarea la avansuri acordate de banca de emisiune.

Rolul de bancher al trezoreriei imbraca la randul sau doua forme. In primul rand trezoreria actioneaza ca o banca de depozit si ca o banca de afaceri, pastrand plasamentele clientilor sai si furnizand capital unor intreprinderi publice pentru a le asigura dezvoltarea. In al doilea rand trezoreria poate actiona ca o banca de emisiune, intervenind astfel in domeniul circulatiei monetare.

Conform unor abordari moderne Trezoreria indeplineste cinci functii principale[2]:

a) gestionar si administrator al fondurilor publice, functie care obliga ca toate resursele financiare publice sa fie colectate, concentrate si centralizate prin intermediul acestei institutii financiare, care asigura echilibrarea intrarilor cu iesirile de fonduri si realizeaza un control strict al banilor publici;

b) intermediar financiar si distribuitor de fonduri, in care scop joaca rolul unei banci de un fel deosebit. Trezoreria statului contracteaza de multe ori imprumuturi pentru acoperirea golurilor de casa si a deficitului bugetar dar, la randul sau, acorda si imprumuturi, mai ales in sectoarele unde statul are interese directe;

c) mijloc de interventie a statului in economie, aceasta functie vizand mai ales sectoarele si zonele unde statul are interese de ordin economic si social. Metodele folosite de trezorerie pentru interventia in economie pot fi:

autorizatii eliberate pentru motive economice de interes national care duc la finantari privilegiate (Franta);

subventionarea unei parti din cheltuieli (de exemplu cheltuielile pentru dezvoltare regionala in Franta);

bonificatii de dobanda si dobanda subventionata;

garantii pentru anumite imprumuturi contractate de la banci;

avansuri financiare, de cele mai multe ori nerambursabile, in special in domeniul cercetarii sau pentru produse prioritare (Franta);

accesul privilegiat al unor organisme financiare pentru refinantare la Banca Centrala, in conditii mai avantajoase decat cele de pe piata de capital.

d) reprezentant al puterii publice, in aceasta calitate trezoreria statului este actionarul si gestionarul participatiilor statului in activitati si diverse sectoare ale economiei. De asemenea, in aceasta calitate, trezoreria poate supraveghea un numar insemnat de institutii financiare carora le solicita acorda imprumuturi;

e) garant al marilor echilibre financiare si monetare ale statului. Marile echilibre sunt in primul rand, expresia unui raport permanent de egalitate care trebuie sa existe intre nevoile publice aprobate de parlament pe de o parte, si capacitatea sistemului de a le acoperi cu resurse financiare, pe de alta parte.