Indicii de structura ai biocenozei

Indicii de structura ai biocenozei

Intr-o biocenoza, este foarte importanta cunoasterea speciilor, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere al influentei pe care o exercita asupra celorlalte populatii si asupra biotopului. In acest sens, se calculeaza o serie de indici care reflecta structura biocenozei.

Frecventa speciilor exprima secventa de probe in care se gaseste o specie data fata de totalul numarului de probe si aduce informatii in legatura cu densitatea, respectiv omogenitatea sau eterogenitatea unei specii pe intinderea biocenozei

Abundenta se calculeaza ca raport intre numarul indivizilor unei specii, fata de numarul indivizilor din celelalte specii. Termenii folositi pot fi numarul de indivizi sau biomasa, acest din urma mod fiind considerat mai potrivit pentru a exprima bogatia de indivizi a unei specii in cadrul biocenozei.

Constanta este, de obicei, un indice exprimat prin frecventa. Se considera ca speciile a caror frecventa este mai mare de 50% sunt componente constante (specii permanente); cele cu frecventa cuprinsa intre 50 si 25% sunt specii accesorii, iar cele cu frecventa sub 25% sunt specii accidentale. Caracteristica biocenozei este data de speciile constante.

Dominanta speciilor incearca sa exprime rolul mai mare sau mai mic jucat de o specie in cadrul biocenozei, rolul speciei in transferul substantei si energiei intr-un ecosistem. Speciile cu frecventa mare si abundenta numerica ridicata in biocenoza sunt considerate specii cu rol esential in determinarea structurii si functionarii biocenozei, respectiv specii dominante.

Fidelitatea exprima intensitatea legaturilor unei specii cu biocenoza din care face parte, gradul de obligativitate al relatiilor cu aceasta. Exista astfel specii caracteristice (legate strict de o anumita biocenoza), preferentiale (care pot trai indeosebi in anumite biocenoze); straine (care nu apartin

biocenozei) si ubicviste (care se gasesc in ecosisteme foarte variate). Intr-o biocenoza, cele mai putine sunt speciile caracteristice (adaptate strict) si cele mai multe speciile preferentiale.

Echitabilitatea exprima modul cum este distribuita abundenta relativa a speciilor unei biocenoze.

Echitabilitatea ar fi ideala cand toate speciile din biocenoza ar avea un numar egal de indivizi.7 Biocenozele au in general putine specii cu indivizi numerosi si multe specii cu indivizi putini.

Diversitatea exprima raportul dintre numarul speciilor si numarul de indivizi dintr-o biocenoza. Diversitatea maxima se realizeaza atunci cand speciile dintr-o biocenoza sunt cat mai apropiate ca frecventa. In cazul in care comparam doua biocenoze care au echitabilitate maxima (proportii egale intre specii), diversitatea va fi mai mare acolo unde numarul speciilor va fi mai mare.