1 DECEMBRIE - ZIUA NATIONALA A ROMANILOR - UNIREA

1 DECEMBRIE

ZIUA NATIONALA A ROMANILOR

1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei, adoptata prin lege dupa inlaturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Nationala de la Alba Iulia, constituita din 1228 de delegati si sprijinita de peste 100.000 de romani veniti din toate colturile Ardealului si Banatului, a adoptat o Rezolutie prin care s-a consfintit unirea tuturor romanilor din Transilvania, intreg Banatul (cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare) si Tara Ungureasca (Crisana, Satmar si Maramures) cu Romania.

Ziua de 1 Decembrie 1918 incununeaza deci lupta romanilor transilvaneni pentru Unitate Nationala si marcheaza momentul crearii Romaniei Mari, situandu-se in continuarea precedentelor actiuni unioniste ale fratilor din Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).

Poporul roman a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internationala favorabila creata in urma primului razboi mondial si a destramarii imperiilor Tarist si Austro-Ungar.

Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, ".Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. []

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii Romaniei la razboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut in vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a inscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan in frontierele Vechiului Regat. []

Nu o victorie militara a stat la temelia Romaniei Mari, ci actul de vointa al natiunii romane de a-si da armatura teritorial-institutionala care este statul national.[]

O necesitate istorica - natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national - s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national."

Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia

UNIREA BASARABIEI CU ROMANIA

Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mama. Unirea a survenit pe fondul dezmembrarii Imperiului Rus, odata cu proclamarea principiului autodeterminarii pana la despartirea de imperiul multinational in care provincia romaneasca a fost inglobata fortat in 1812.

Lupta de eliberare nationala a luat amploare in aprilie 1917 odata cu constituirea Partidului National Moldovenesc, sub presedintia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflandu-se Paul Gore, Vladimir Herta, Pantelimon Halippa si Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presa ziarul Cuvant moldovenesc.

Cu prilejul Congresului ostasilor moldoveni de la Chisinau, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Tarii. Au fost alesi 44 de deputati din randurile soldatilor, 36 de deputati din partea taranilor, 58 de deputati fiind alesi de comisiile comunale si ale tinuturilor si de asociatiile profesionale. Din totalul de 156 deputati, 105 erau romani, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 rusi, 2 germani, 2 bulgari, 8 gagauzi, 1 polonez, 1 armean si 1 grec. Presedinte al sau a fost ales lon Inculet.

In conditiile primejdiei reprezentate de pretentiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut si Nistru si folosindu-se de prevederile Declaratiei drepturilor popoarelor din Rusia, in decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca.

Tulburarile provocate de bolsevici in conditiile destramarii unitatilor militare ruse odata cu lovitura de stat bolsevica din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitatii in Basarabia. Conducatorii Republicii Democratice Moldovenesti au cerut sprijinul armatei romane, care a patruns, in aceste conditii, in provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a intrerupt relatiile diplomatice cu Romania iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldoveneasca si-a proclamat independenta.

La 27 martie 1918, Sfatul Tarii, care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor, a votat in favoarea Unirii Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabiei) cu Romania, dupa cum urmeaza: din cei 135 de deputati prezenti, 86 au votat in favoarea Unirii, 3 au votat impotriva, iar 36 s-au abtinut, 13 deputati fiind absenti. Citirea rezultatului a fost insotita de aplauze furtunoase si strigate entuziaste "Traiasca Unirea cu Romania!"

Au votat pentru Unire:

S-au opus Unirii: Stefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) si Mihail Starenski (ucrainean).

In toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare in Basarabia. Au fost alesi 90 de deputati si 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, acestia au votat, alaturi de reprezentantii altor regiuni romanesti, ratificarea Actelui Unirii aprobat de Sfatul Tarii.

Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu Romania.

Actul Unirii votat de Sfatul Tarii
la 27 martie St. V. 1918

In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. In puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.

Traiasca unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna!

Presedintele Sfatului Tarii, Ion Inculet;

Vice-presedinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Tarii I. Buzdugan

 Declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania

UNIREA BUCOVINEI CU ROMANIA

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mama. Acum 90 de ani, la 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu Romania, moment istoric important in faurirea statului national unitar roman, alaturi de unirea anterioara Basarabiei - la 27 Martie - si de unirea ulterioara a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.

Bucovina, in traducere "Padure de fag", este numele dat Tarii de Sus a Moldovei lui Stefan cel Mare si Sfant de austrieci in 1775. Dupa pacea incheiata la Kuciuk-Kainargi in 1774, in urma razboiului ruso-turc inceput in 1768, austriecii, ca recompensa ca i-au ajutat pe turci, cerura "o rectificare de frontiera in sudul Galitiei", necesara trecerii din Transilvania in Galitia, nou anexata. Astfel, contra bani grei si daruri scumpe, Turcia ceda Austriei un "coridor" care cuprindea nu o fasie ingusta de teren, ci intreg tinutul Cernautilor, cea mai mare parte a tinutului Sucevei, vechea capitala a Moldovei, cu mausoleul descalecatorilor de la Radauti si cu mormantul lui Stefan de la Putna.

In zadar protestara boierii si clerul, in frunte cu domnitorul Grigore Ghica, ucis de turci la 1 Octombrie 1777; timp de 144 de ani acest teritoriu romanesc a ramas sub ocupatie straina, pana in anul de gratie 1918. Imperiul habsburgic a nesocotit sistematic drepturile limbii romane, a stingherit dezvoltarea culturala si a spoliat bogatiile provinciei. Multi patrioti bucovineni au fost nevoiti sa emigreze.

Timp de 10 ani, Bucovina a stat sub administratie militara iar in 1786 a fost inglobata Galitiei. Abia prin constitutia austriaca din 1849 a fost despartita de Galitia si declarata provincie autonoma a Casei de Austria. In 1860, Bucovina si-a ales o Dieta, cu stema si drapel proprii si era reprezentata in Parlamentul vienez prin deputati romani.

Fata de Viena, fruntasii politici bucovineni au avut o politica protestatara, incepand cu episcopii Dosoftei Herescu si Isaia Balosescu, cu fratii Hurmuzachi, cu mitropolitul Silvestru, cu dr. Gh. Popovici si Iancu Flondor si intreaga generatie a Unirii. Romanii bucovineni au manifestat in permanenta opozitie fata de politica de desnationalizare a guvernului austriac, o prima actiune fiind manifestatia studenteasca de la Putna din 1871, cu ocazia implinirii a 400 de ani de la sfintirea manastirii. Au participat personalitati ca Mihai Eminescu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, viitorul istoric A.D.Xenopol si Ciprian Porumbescu. Bucovinenii au salutat independenta de stat a Romaniei din 10 mai 1877, voluntari dintre ei participand la razboiul din 1877/78.

Existau o serie de asociatii academice patriotice ca "Arboroasa", "Junimea", "Bucovina", "Moldova" sau "Dacia", alaturi de societati politice - "Concordia"(1885) cu "Gazeta Bucovinei"(1892). In 1905 se intemeiaza Partidul National Roman, iar din 1906 reapare "Gazeta Bucovinei", sistata in 1897. Din 1907, se introduce votul universal, direct si secret, exercitat de barbatii de peste 24 de ani.

Bucovina, aflata la granita celor doua imperii, habsburgic si tarist, a devenit in 1914 - odata cu declansarea primului razboi mondial - teatrul unor operatii militare. La 2 Septembrie 1914, cazacii generalului Pavlov ocupa Cernautii, dar in Octombrie austriecii reocupa provincia. La 17 Iulie 1916, Ion I.C.Bratianu semna la Bucuresti, cu ministrii Rusiei, Frantei, Angliei si Italiei o conventie prin care se garanta integritatea teritoriala a Romaniei si reunirea Bucovinei, Transilvaniei si Banatului la Vechiul Regat.

In August 1916, Romania intra in razboi de partea Antantei, dar in Decembrie 1916 armata romana este nevoita sa se retraga in Moldova, inamicul ocupand 2/3 din teritoriul tarii, inclusiv Bucurestiul. Habsburgii vor dezlantui o adevarata prigoana impotriva romanilor bucovineni, multi luand drumul exilului. Ei au alcatuit, la Bucuresti, Comitetul refugiatilor bucovineni, condus de istoticul Ion Nistor.

La 9 Iunie 1917 are loc primirea oficiala, in Piata Unirii din Iasi a primelor detasamente de voluntari bucovineni, transilvaneni si banateni. La 22 Octombrie 1918, profesorul Sextil Puscariu si alti patrioti bucovineni scot primul numar al ziarului "Glasul Bucovinei", difuzat in Vechiul Regat, in Transilvania si in Basarabia.

La 27 Octombrie 1918, se reuneste la Cernauti Adunarea Constituanta, sub presedintia lui Dionisie Bejan, care hotaraste "unirea Bucovinei cu celelalte tari romanesti intr-un stat national independent". Adunarea a ales un Consiliu National, compus din 50 de membri, care, la randu-i, instituie un guvern alcatuit din 14 secretari de stat, condus de Iancu Flondor. Noul guvern cere ajutorul armatei romane si astfel, la 9 Noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusa de generalul Iacob Zadic, intra in Bucovina, iar doua zile mai tarziu trupele romane sunt in Cernauti, rezervandu-li-se o primire entuziasta. De acolo, ele ajung pana la vechea granita a Bucovinei de la Ceremus, Colacin si Nistru. La 11 Noiembrie 1918 a avut loc un schimb de telegrame intre Consiliul National si Regele Ferdinand privind eliberarea Bucovinei. A doua zi, Consiliul voteaza "Legea fundamentala din 12 Noiembrie 1918 asupra puterilor Tarii Bucovina", prin care isi asuma intreaga putere in Bucovina. Sextil Puscariu, ajuns secretar de stat la externe, pleaca la Iasi pentru a multumi Regelui Ferdinand pentru trimiterea armatei in Bucovina. Dupa audienta, se intalneste cu Ion Nistor, presedintele Comitetului refugiatilor bucovineni, cei doi vechi prieteni ajungand la concluzia unirii neconditionate a Bucovinei cu Romania. Revenit la Cernauti la 23 Noiembrie, Ion Nistor inmaneaza sefului guvernului, Iancu Flondor, un mesaj din partea guvernului roman.

Consiliul National, completat cu 12 fruntasi dintre refugiatii bucovineni, hotaraste convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei pentru "stabilirea raportului politic al Bucovinei fata de Regatul Roman". La Congres au fost invitati si reprezentantii germanilor, polonezilor, ucranienilor si evreilor, dar n-au dat curs invitatiei decat germanii si polonezii.

Marea zi pentru Bucovina sosise. La 28 Noiembrie 1918, in sala de marmora a Mitropoliei Ortodoxe din Cernauti, 74 membri ai Consiliului National au inceput lucrarile Congresului, alaturi de 7 delegati germani, 6 polonezi si 13 din comunele ucrainene. Erau de fata si reprezentantii Basarabiei, in frunte cu Pan Halippa. Cu o seara inainte, tricolorul romanesc fusese arborat si pe cladirea Universitatii locale. Presedintele Consiliului National, Dionisie Bejan, a rostit cuvantul de salut, din care citam: "Intruniti astazi in acest maret locas, care este si trebuie sa ramana simbolul unirii in credinta in Dumnezeu si in neamul nostru, salut cu netarmurita dragoste pe reprezentantii vitezei armate romane, care la ordinul M.S.Regelui Ferdinand I ne-a intins mana de ajutor in clipele de cea mai grea cumpana. Salut cu aceeasi dragoste pe reprezentantii fratilor nostri din Basarabia, Transilvania si Ungaria. Va salut pe voi, fruntasii neamului romanesc din Bucovina, care ati venit cu inima insufletita din tuspatru unghiuri ale tarii, ca sa asezati piatra fundamentala care sa cladeasca trainic si neclintit Romania Mare. Implor harul ceresc si binecuvantarea dumnezeiasca asupra hotararilor ce veti lua".

Seful guvernului, Iancu Flondor, dadu apoi citire DECLARATIEI DE UNIRE, care preciza ca "de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotarelor acestei tari se gasesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fiii acestei tari (.) au aparat de-a lungul secolelor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirii pagane; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat opresiunile unei ocarmuiri straine care ii nesocotea drepturile nationale; ca in 1774, prin viclesug, Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgice; ca 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici, pe toate campurile de bataie din Europa, sub steag strain, pentru gloria Austriei; ca a sosit ceasul ca Tarile Romane dintre Nistru si Tisa sa formeze un singur stat unitar (.), hotaram unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Romaniei" (Ion Nistor, "Istoria Bucovinei", Editura Humanitas, Bucuresti, 1991, pp. 396-397).

Ion Nistor a facut o ampla expunere a motivelor istorice ale acestei declaratii de unire, care a fost adoptata in unanimitate. Votul Congresului a fost adus la cunostinta Regelui Ferdinand printr-o telegrama. Regele a raspuns prin urmatorul mesaj: "Salut cu nespusa bucurie actul maret prin care Congresul General al Bucovinei, ca expresiune a vointei intregului popor al acestui vechi pamant romanesc, a hotarat unirea completa a Bucovinei cu Regatul Roman. Din adancul sufletului multumesc Proniei divine ca mi-a ingaduit ca, sub domnia mea, fiica rapita acum 144 de ani sa se reintoarca la sanul tarii-mame, aducand noi forte pentru propasirea neamului. In aceste clipe inaltatoare, gandul meu se indreapta catre oamenii patrioti, care, cu toate suferintele indurate in cursul vremurilor, au stiut sa tina vie in inimile poporului memoria lui Stefan cel Mare si Sfant si sentimentul national, pregatind astfel, fara sovaire si insufletiti de un patriotism cald, ziua binecuvantata de azi. Cu adanca recunostinta primesc, dar, in numele poporului meu, intruparea Bucovinei la Regatul Roman, asigurand populatia Bucovinei ca in mine va gasi mereu un sprijin tare si o dragoste parinteasca".

Congresul a ales o delegatie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iasi, Regelui Ferdinand Actul Unirii. Duminica 1 Decembrie 1918, Suveranii romani au dat o masa de gala la Palatul Regal din Bucuresti, in timpul careia a sosit si telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu Romania. Entuziasmul acestor zile sfinte din istoria Romaniei a intrcut orice asteptare.

Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Tara a fost adus la cunostinta guvernelor din Iasi, Paris, Londra, Roma si Washington.

La 31 Decembrie 1919, apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu Romania cu urmatorul cuprins: "Bucovina, in cuprinsul granitelor sale istorice, este si ramane de-a pururi unita cu Regatul Romaniei". Semna Regele Ferdinand I si Ion I.C.Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri si ministru al afacerilor externe. Tot la acea data fu semnat si Decretul-lege privind administratia Bucovinei, care instituia un secretariat administrativ cu 9 secretariate de serviciu.

Unirea Bucovinei cu Romania a fost recunoscuta oficial, in 1919, prin tratatul de la Saint Germain, care preciza ca Austria renunta la fostul Ducat al Bucovinei in favoarea Romaniei. Camera si Senatul roman au ratificat la Bucuresti, la 31 Decembrie 1919, Unirea Bucovinei cu Tara iar prin recunoasterea Unirii de catre Congresul de pace de la Paris si prin includerea ei in Constitutia Romaniei din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu Regatul Romaniei din 28 Noiembrie 1918 a ramas definitiv.

Istoricul Ion Nistor a fost numit administrator al Bucovinei, cu rang de ministru. El a sosit la Cernauti la 5 aprilie 1919, luand parte la slujba de Sf.Pasti savarsita de mitropolitul Vladimir Repta in catedrala mitropolitana. A convocat un consiliu pentru alcatuirea programului de guvernare, care a luat hotararea reintroducerii limbii romane ca limba oficiala in administratie, justitie si scoala. La 24 Octombrie 1920, s-a inaugurat Universitatea romaneasca din Cernauti, in prezenta Familiei Regale. Reorganizarea universitatii s-a facut cu ajutorul profesorilor de teologie, in frunte cu Vasile Tarnavski, noul rector devenind Ion Nistor.

Dupa votarea Constitutiei Romaniei Mari din 1923, Bucovina s-a integrat cu totul in viata politica si administrativa a Regatului Roman. Biserica Bucovinei si-a pastrat mitropolia la Cernauti cu episcopia sufragana a Hotinului, cu resedinta la Balti. Noul mitropolit a fost Nectarie (1924 - 1935), urmat de Visarion Puiu (1935 - 1940) si de Tit Simedrea (1940 - 1945). In 1925 s-a solutionat problema Fondului bisericesc al Bucovinei, administrat de Congresul bisericesc sub conducerea mitropolitului.
Pentru promovarea vietii artistice, s-a infiintat Teatrul National si Conservatorul de muzica si arta dramatica din Cernauti.

Din nefericire, epoca de pace a Bucovinei avea sa fie de scurta durata. Urmare a ultimatumului rus din 27 Iunie 1940, a doua zi armata rosie a ocupat Bucovina de nord, ocupatie care a durat initial pana la 5 Iulie 1941, cand trupele armatei romane izgonira pe invadatori din Bucovina. Generalul Calotescu fu numit de catre Maresalul Antonescu guvernator militar al Bucovinei. Autoritatile civile si bisericesti se reintoarsera la Cernauti. In August 1944 rusii ocupa din nou Bucovina, iar la 12 Septembrie Romania fu obligata sa semneze, la Moscova, armistitiul cu guvernele Natiunilor Unite, prin care nordul Bucovinei (judetele Cernauti si Storojinet), ramane sub stapanirea U.R.S.S. Tratatul de pace de la Paris, din 10 Februarie 1947, a ratificat aceasta nedreptate istorica.

Plecandu-ne cu piosenie in fata celor care, acum 90 de ani, au realizat Unirea Bucovinei cu Patria-Mama, incheiem cu cuvintele unui alt fiu celebru al Bucovinei, poetul Vasile Posteuca:
"Daca ne luam ragazul sa poposim un pic pe pragul cernit al Tarii Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisa a durerii si maririi neamului nostru. Si primele cuvinte ale acestei carti ne spun ca fara Bucovina n-avem tara. Bucovina, cu Putnele, Sucevitele, Voroneturile si Cosminele ei, este insasi inima istoriei noastre. Caci Bucovina nu este granita, ci vatra, inima unui neam. Leaganul unei istorii. Si vatra, inima, nu poate fi data nimanui, niciodata. Ea poate fi numai incalcata, pusa-n lanturi si tinuta, pana ce dreptatea Providentei vine si-i tranteste pe asupritori la pamant. Si ziua aceasta a restaurarii dreptatii in lume va veni! (.) Credem prea mult in viitorul de aur al neamului, ca sa nu profetim invierea bisericilor lui Stefan cel Mare si implinirea din nou a geografiei romanesti. Avem nevoie de aceasta integritate geografica pentru a ne de masura in istorie, pentru a crea o cultura si a darui lumii, innebunite de materie si de dominatie lumeasca, o spiritualitate noua, in sens profund crestin si omenesc (.). Sa ne oprim o clipa in loc si sa ascultam chemarea pamantului cu manastiri si fagi. Sa razvidim glasul criptei de la Putna la 28 Noiembrie" ("Cuvantul Romanesc", Nov. 1992, p.16).

 

Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania

de la 28 noiembrie 1918

'Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotarel acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul secolelor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei acarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Stefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat!

Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre.

Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
in numele Suveranitatii nationale,
Hotaram:
Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei'.

UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMANIA

Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu patria-mama. Unirea Transilvaniei cu Romania de la 1 decembrie 1918 reprezinta evenimentul principal al istoriei Romaniei si totodata realizarea unui deziderat al locuitorilor granitelor vechii Dacii.

La incheierea Primului Razboi Mondial, in contextul prabusirii Dublei Monarhii, Ungaria isi proclama independenta, incluzand in teritoriul sau si Transilvania. In aceste conditii, fruntasii Partidului National Roman si romanii din Partidul Social Democrat infiinteaza Consiliul National Roman la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semneaza armistitiul cu Antanta, fixand o linie de demarcatie, care lasa sub controlul Ungariei nordul si centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. In aceste conditii, romanii organizeaza la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Nationala la Alba Iulia la care desemneaza 1228 delegati.

Alba Iulia fusese aleasa de catre Consiliul National Roman Central, pentru a adaposti intre zidurile ei pe reprezentantii poporului romanesc din Transilvania, in cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru doua pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbar, isi facuse intrarea triumfala in Alba Iulia in fruntea unui alai maret. Ea a fost Capitala stralucitului domn in timpul scurt cat el reusise sa savarseasca cea dintai unire a Tarilor Romane. La 1784, pe acelasi platou al Cetatii, marii mucenici ai neamului, Horia si Closca, sufereau supliciul frangerii pe roata, pentru ca avusera curajul sa ceara o viata mai buna pentru neamul lor.

Amandoua aceste date istorice erau adanc sapate in inimile romanilor. Erau doua etape importante in drumul greu spre mantuire. Duhurile marilor inaintasi si mucenici ai libertatii si unirii romanilor vor lumina gandurile celor stransi aici si-i vor face vrednici de inalta lor chemare.

Pregatirea politica a Adunarii a intampinat dificultati. Sedintele preparatoare din cele doua zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte insufletite. Discutandu-se textul Rezolutiei Unirii, redactat de Vasile Goldis, unii sustineau ca Unirea sa se faca pe baza proclamarii autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adaugasera si delegatii sositi din Bucovina si Basarabia, sustineau unirea fara conditii. Socialistii, lucrand sub influenta Budapestei, cereau republica si-si exprimau temerea de starile politice din vechiul Regat al Romaniei. In cele din urma s-a stabilit o intelegere, renuntandu-se la toate partile la punctele de vedere prea intransigente si adoptandu-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat ca e necesara o epoca de tranzitie, deoarece "nu se poate ca intr-o singura zi, sau intr-o singura ora, sau intr-un moment dat, sa punem la o parte o stare de lucruri veche si sa infaptuim una noua". Deci, nu e vorba de a pune conditii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranzitie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a tinut intr-o atmosfera sarbatoreasca. Au venit 1228 de delegati oficiali, reprezentand toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate romanesti, apoi episcopii, delegatii consilierilor, ai societatilor culturale romanesti, ai scolilor medii si institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriasi, ai organizatiilor militare si ai tinerimii universitare. Toate paturile sociale, toate interesele si toate ramurile de activitate romaneasca erau reprezentate.

Dar pe langa delegatii oficiali, ceea ce dadea Adunarii infatisarea unui mare plebiscit popular, era afluenta poporului. Din toate unghiurile tarilor romane de peste Carpati, sosea poporul cu trenul, cu carutele, calari, pe jos, imbracati in haine de sarbatoare, cu steaguri tricolore in frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a tinuturilor, in cantari si plini de bucurie. Peste o suta de mii de oameni s-au adunat in aceasta zi spre a fi de fata la actul cel mai maret al istoriei romanilor. Spectacol simbolic si instructiv: cortegiile entuziaste ale romanilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se incrucisau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite si descurajate, se scurgeau pe caile infrangerii spre Germania.

Multimea imensa urca drumul spre Cetatuie printre sirurile de tarani romani invesmantati in sumanele de patura alba si cu caciulile ostenilor lui Mihai Viteazul. Pe portile cetatuii, despuiate de pajurile nemtesti, falfaie Tricolorul roman. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul si se aduna pe Campul lui Horea. De pe opt tribune, cuvantatorii explica poporului maretia vremurilor pe care le traiesc.

In acest timp, in sala Cazinei militare, delegatii tin adunarea. Pe podium, intre steagurile tuturor natiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sange la desavarsirea acestui act maret, iau loc fruntasii vietii politice si intelectuale a romanilor si delegatii Bucovinei si Basarabiei, care au tinut sa aduca salutul tarilor surori, intrate mai dinainte in marea familie a statului roman.

Intr-o atmosfera inaltatoare, in mijlocul aprobarilor unanime si a unui entuziasm fara margini, Stefan Cicio Pop arata imprejurarile care au adus ziua de astazi, Vasile Goldis expune trecutul plin de suferinte si de glorie al natiunii romane de pretutindeni si necesitate Unirii, Iuliu Maniu explica imprejurarile in care se infaptuieste Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii romane, care se simte una cu intreg neamul romanesc.

Rezolutia Unirii e citita de Vasile Goldis: "Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre Mures, Tisa si Dunare."

Restul rezolutiei cuprinde programul de aplicatie: autonomia provizorie a teritoriilor pana la intrunirea Constituantei, deplina libertate nationala pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesionala, infaptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vietii publice, reforma agrara radicala, legislatie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea nationala doreste ca Congresul de pace sa asigure dreptatea si libertatea atat pentru natiunile mari cat si pentru cele mici si sa elimine razboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internationale. Ea saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati din jugul monarhiei austro-ungare, pe natiunile eliberate cehoslovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana, se inchina cu smerenie inaintea acelor bravi romani care si-au varsat sangele in acest razboi pentru libertatea si unitatea natiunii romane, si in sfarsit exprima multumirea si admiratia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate impotriva dusmanului au scapat civilizatia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanima a rezolutiei, Unirea Transilvaniei cu Romania era savarsita!

Delegatii participante la Marea Adunare de la Alba Iulia:

Arad

Bistrita

Poiana Sibiului

Brasov

Bucuresti

Sibiu

DECLARATIA DE LA ALBA IULIA

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare de la Alba Iulia a hotarat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului la Regatul Roman. Aceasta decizie a fost facuta publica prin Declaratia de la Alba Iulia: 

Rezolutiunea
Adunarii Nationale de la Alba Iulia
din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare.
II. Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei aleasa pe baza votului universal.
III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului Stat Roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele:

1. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
2. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat.
3. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
4. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti.
5. Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand fidei-comisele si in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat o sa poata munci el si familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte, potentarea productiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantagii, care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Nationala da expresie dorintei sale, ca congresul de pace sa infaptuiasca comuniunea natiunilor libere in asa chip, ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici, deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internationale.
V. Romanii adunati in aceasta Adunare Nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati din jugul Monarhiei austro-ungare si uniti cu tara mama Romania.
VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aici in Monarhia austro-ungara, anume natiunile: cehoslovaca, austro-germana, iugoslava, polona si ruteana si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostiinta tuturor acelor natiuni.
VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane.
VIII. Adunarea Nationala da expresiune multumirei si admiratiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi au scapat civilizatiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunei romane din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul natiunii.

Episcopul Iuliu Hossu da citire Declaratiei de la Alba Iulia

 

 Textul declaratiei

Membrii Marelui Sfat National Roman alesi in Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918

Membrii Episcopatului:

Ioan I. Popp, episcopul Aradului 
Dr. Demetriu Radu, episcop, Oradea Mare 
Dr. Miron E. Cristea, episcop, Caransebes 
Valeriu Frentiu, episcop, Lugoj 
Dr. Iuliu Hossu, episcop, Gherla 
Dr. Vasile Suciu, prep-vicar-arhiepisc., Blaj 
Romul R. Ciorogariu, vicar, Oradea Mare 
Romul Marchis, vicar, Carei Mari

Membri alesi:

Dr. Iuliu Maniu, avocat, Blaj
Dr. Ioan Pop, avocat, Alba Iulia
Dr. Laurentiu Pop, avocat, Abrud
Dr. Danila Sabo, avocat, Blaj
Dr. Izidor Marcu, canonic, Blaj
Dr. Alexandru Nicolescu, canonic, Blaj
Ioan Teculescu, protopop, Alba Iulia
Dr. Ioan Marciac, avocat, Alba Iulia
Dr. Emil Pop, avocat, Uioara
Dr. Zaharie Muntean, avocat, Alba Iulia
Dr. Ionel Pop, avocat, Blaj
Dr. Alexandru Fodor, medic, Alba Iulia
Dr. Alexandru Borza, avocat, Abrud
Dr. Gavril Precup, profesor, Blaj
Vasile Goldis, secretar consistorial, Arad
Dr. Stefan C. Pop, avocat, Arad
Dr. Ioan Suciu, avocat, Ineu
Dr. Cornel Iancu, avocat, Arad
Dr. Iustin Marsieu, avocat, Arad
Dr. George Popoviciu, avocat, Chisineu
Sava Raicu, director de banca, Arad
Iuliu Grofsorean, invatator, Galsa
Dr. Vasile Avramescu, avocat, Maria-Radna
Dr. Romul Veliciu, avocat, Arad
Dr. Emil Montia, avocat, Siria
Dr. Sever Miclea, avocat, Arad
Dr. Aurel Gozda, avocat, Buteni
Dr. George Crisan, avocat, Arad
Dr. Mihaiu Marcus, avocat, Giula
Dr. Aurel Lazar, avocat, Oradea Mare
Dr. Ioan Ciordas, avocat, Beius
Dr. Iuliu Chis, avocat, Marghita
Dr. Andreiu Ilea, avocat, Tinca
Petru E. Pap, protopop, Beius
Dr. Coriolan Pap, director de banca, Oradea Mare
Victor Pap, protopop, Holod
Dr. Vasile Chirvai, profesor, Oradea Mare
Dr. Vasile Saftu, protopop, Brasov
Dr. Tiberiu Brediceanu, director de banca, Brasov
Petru Popoviciu, proprietar, Brasov
Pompiliu Dan, inv., director, Zarnesti
Axente Baciu, profesor, Brasov
Dr. Voicu Nitescu, avocat, Brasov
Dr. Iosif Blaga, director gimnaziu, Brasov
Mihaiu Popoviciu, proprietar, Brasov
Dr. Valeriu Braniste, publicist, Lugoj
Dr. Caius Brediceanu, avocat, Lugoj
Antoniu Mocioni, mare proprietar, Bulci
Ionel Mocioni, mare proprietar, Capalnas
Dr. George Dobrin, avocat, Lugoj
Andreiu Ghidiu, protopop, Caransebes
Dr. Petru Barbu, profesor, Caransebes
Dr. Alexandru Coca, avocat, Sasca
Dr. Petru Cornean, avocat, Oravita
Dr. Aurel Valean, avocat, Lugoj
Dr. Mihaiu Gropsian, avocat, Oravita
Dr. Ioan Nedelcu, avocat Oravita
Dr. Alexandru Morariu, avocat, Caransebes
Dr. Avram Imbroane, diacon, Lugoj
Uros Patean, econom, Nadlac
Dr. Gavril Tripon, avocat, Bistrita
Dr. Vasile Pahone, avocat, Bistrita
Dr. Victor Onisor, avocat, Bistrita
Dr. Laurentiu Oanea, avocat, Nasaud
Dr. Alexandru Halita, avocat, Nasaud
Dr. Augustin Tatar, protopop, Ditrau
Dr. Petru Musca, medic, Ciuc
Dr. Eugen Bran, avocat, Lechinta
Dr. Emil Hatiegan, judecator, Cluj
Dr. Valentin Porutiu, avocat, Cluj
Dr. Ilie Daianu, protopop, Cluj
Ioan Pop, protopop, Morlaca
Dr. Sever Dan, avocat, Mociu
Dr. Andrei Pop, avocat, Huedin
Vasile Coste, invatator pensionar, Cluj
Nicolae Borzea, protopop, Fagaras
Dr. Nicolae Serban, avocat, Fagaras
Dr. Ariton Pralea, avocat, Sercaia
Dr. Octavian Vasu, avocat, Fagaras
Vaier Comsa, preot, Copacel
Dr. Ioan Mihu, mare proprietar, Vinerea
Dr. Aurel Vlad, avocat, Orastie
Dr. Petru Groza, avocat, Deva
Francisc Hossu-Longhin, avocat, Deva
Vasile Demian, protopop, Brad
Dr. Iustin Pop, avocat, Deva
Dr. Stefan Rozvan, avocat, Ilia
Dr. Silviu Dragomir, profesor, Sibiu
Dr. Victor Bontescu, avocat, Hateg
Ioan Mota, paroh, Orastie
Vasile C. Osvada, director de banca, Hunedoara
Leo Man, egumen, Prislop
Dr. Vasile Chindris, avocat, Sighet
Ioan Doros, protopop, Satu-Slatina
Dr. Salvator Jurca, avocat, Sighet
Simeon Balea, preot, Sapanta
Dr. Vasile Filipciuc, cand. de adv., Petrova
Ionel Comsia, mare comerciant, Saliste
Dr. Ioan Harsia, avocat, Reghin
Dr. Iosif Popescu, avocat, Reghin
Vasile Suciu, invatator, Archita
loan Vatasan, preot, Archita
Nicolae Barbul, proprietar, Mocira
Dr. Ioan Erdelyi, avocat, Budapesta
Zenovie Paclisan, profesor, Blaj
Dr. Teofil Dragos, avocat, Baia Mare
Constantin Lucaciu, preot, Dorolt
Dr. Aurel Nilvan, avocat, Somcuta Mare
Dr. Ilie Carol Barbul, avocat, Satmar
George Pop de Basesti, proprietar, Basesti
Dr. Coriolan Steer, avocat, Tasnad
Dr. Cassiu Maniu, avocat, Simleu
Iuliu Coroian, Simleu
Dr. Alexandru Aciu, director de banca, Simleu
Dr. Victor Deleu, avocat, Simleu
Traian Trufas, preot, Zalau
Dr. Augustin Pintea, avocat, Crasna
Dr. Teodor Mihali, avocat, Dej
Dr. Liviu Misca, avocat, Dej
Dr. Octavian Domide, canonic, Gherla
Dr. Alexandru Vaida-Voevod, proprietar, Olpret
Dr. Pavel Rosea, profesor, Sibiu
Gheorghe Pop, publicist, Sibiu
Dr. Ioan Mezei, avocat, Dej
Andrei Barseanu, presedintele Asociatiunii, Sibiu
Octavian Goga, publicist, Sibiu
Nicolae Ivan, protopop, asesor consistorial, Sibiu
Dr. Nicolae Comsa, medic, Saliste
Dr. Ioan Lupas, protopop, Saliste
Ioan Lapedatu, director de banca, Sibiu
Dr. Nicolae Balan, profesor, Sibiu
Dr. Ioan Brosu, profesor, Sibiu
Dr. Onisifor Ghibu, referent scolar consistorial, Sibiu
Dr. Ioan Mateiu, referent scolar consistorial, Sibiu
Octavian Taslauanu, publicist, Sibiu
Dr. Constantin Bucsanu, avocat, Sibiu
Victor Tordasianu, esactor arhidiacon, Sibiu
Dr. Simion Chetan, avocat, Agnita
Dr. Toma Cornea, avocat, Sighisoara
Aurel Pacala, locotenent-colonel, Sulumberg
George Repede, judecator, Cohalm
Ioan Iosif, profesor, Cohalm
Dr. Romul Boila, avocat, Diciosanmartin
Dr. Ilarie Holom, avocat, Ibasfalau
Emanilu Ungurean, avocat, Timisoara
Avram Corcea, preot, Custeiu
Dr. Aurel Novac, avocat, Biserica Alba
Dr. Aurel Cosma, avocat, Timisoara
Dr. Tit Malaiu, avocat, Biserica Alba
Dr. Victor Mircea, avocat, Ghilad
Dr. Lucian Gheorghevici, avocat, Timisoara
Dr. Aurel Crisan, avocat, Aradu Nou
Dr. Constantin Missici, avocat, Lipova
Dr. Alexandru Marta, jude de tabla, Seghedin
Dr. Ioan Rosu, preot, Ghilad
Dr. Nestor Oprean, avocat, Sanmiclausul Mare
Dr. George Miclea, avocat, Alibunar
Dr. Alexandru Biraescu, avocat, Panciova
Ioanichie Neagoe, preot, Petrovaselo
Emil Cormos Alexandrescu, proprietar M. Osorheiu
Dr. Vasile Cerghizan, preot, Coc
Dr. Vaier Moldovan, avocat, Turda
Dr. Zosim Chirtop, avocat, Campeni
Dr. Ioan Oltean, avocat, Mures-Ludus
Dr. George Popescu, avocat, Campeni
Dr. Remus Furdui, avocat, Abrud 
Dr. George Patacean, avocat, Turda 
Dr. Ioan Boeriu, avocat, Turda 
Nicolae Cristea, Sita-Buzau 
Ioan Modroiu, preot, Vama Buzau 
Xenofon Comsa, Marcos 
George Negoiescu, preot, Vama Buzau 
David Pacurar, Alita Mare 
Dr. Ioan Dobosi, avocat, Halmi 
Dr. Sever Pop de Basesti, avocat, Halmi 
Vasile Ardelean, preot, Vetes 
Ioan Montani, publicist, Sibiu 
Victor Stanciu, profesor, Arad 
Vasile Stoica, profesor, Sibiu 
Leo Bohatiel, inginer, Sibiu 
Ioan losif Schiopul, publicist, Sibiu 
Dr. luliu Mezei, director de fabrica, Budapesta
Romul Gandea, profesor, Sibiu 
Eugen Goga, publicist, Sibiu 
Iosif Ciser, miner, Petrosani 
Ioan Mihut, cojocar, Budapesta 
Ioan Fluieras, caretas, Sibiu 
Iosif Recean, croitor, Sibiu 
Bazil Surdu, caldarar, Sibiu 
Petru Bernan, mecanic, Resita 
Victor Bratfalean, tipograf, Brasov 
Traian Novac, tamplar, Lugoj 
Iosif Jumanca, tipograf, Sibiu 
Dr. Eleonora Lemenyi-Rozvan, profesor, Sibiu 
Toma Botarla, cizmar, Ida-Clujului 
Achim Zamora, miner, Petrosani 
Ioan Ardelean, miner, Lupeni
Toma Ciora, miner, Rosia
Constantin Aflat, econom, Bocsa Montana 
George Gradinar, tamplar, Brasov 
Avram Borcuta, econom, Sicula

Membrii cooptati in sedinta Marelui Sfat tinuta la 30 iulie 1919, in Sibiu

Tarani:

George Filep, Santau 
Stefan Boros, Sacele 
George Indre, Vezend 
Ion Irimie Dancas, Rasinari 
Ioan Bucur, Turda 
Romul Taflan, Beclean 
Dimitrie Nica, Moroda 
Vasile Leza, Ticvaniul Mare 
Ioan Stan Herta, Sangatin 
Mihai Vasiescu, Lipova 
Danila Vicas, Tinca, Hususau

Invatatori:

Iuliu Vuia, Caransebes 
Ioan Vidu, Lugoj 
Teodor Muresan, Blaja 
Macedon Linu, Nasaud 
Alexandru Pop, Gherla 
Traian Suteu, Morlaca 
Stefan Popovici, Brasov 
Candid Popa, Sibiu 
Teodor Bucurescu, Colosul Mare 
George Lipovan, Oravita 
Dumitru Lapadat, Saliste 
Pavel Darlea, Borosineu 
Dumitru Popovici, Arad

Medici:
Dr. Pompiliu Nistor, Zarnesti 
Dr. Alexandru Pop, Bistrita 
Dr. Iuliu Moldovan, Sibiu

Ingineri:
Stan Vidrighin, Timisoara 
Eugen Muntean, Sibiu 
Aurel Stoica, Alba lulia

Diversi:
P.S. Sa lacob Popa, vicar foraneu, Fagaras 
Petru Porut, Sibiu 
Parteniu Cosma, director, Sibiu 
Ioan Vulcu, comerciant, Orastie 
Dumitru Comsa, profesor, Sibiu 
Ilie Campean, protopop, Ciugeu-San-Micalus 
Cornel Bornean, secretar consistorial, Caransebes
Constantin Pavel, profesor, Beius 
Alexandru Ciura, profesor, Blaj

Publicisti:
Ioan Agarbiceanu, Sibiu 
Ioan U. Soricu, Sibiu

Artistul:
Zaharia Barsan, Brasov

Social-democrati romani:
Pavel Buciuman, miner, Petrosani 
Tiron Albani, secretar, Sibiu 
Emil Isac, publicist, Cluj 
Valer Roman, Sibiu 
Teodor Moga, Sibiu

CONSILIUL DIRIGENT

Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat National, ales la randul sau de Adunarea de la Alba Iulia. Presedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atat sediul Marelui Sfat (adunarea legislativa a Transilvaniei), cat si cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

Consiliul Dirigent a fost alcatuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului National Roman, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania si 3 independenti), dupa cum urmeaza:

• Iuliu Maniu (PNR), ministru-prezident si ministru de interne
• Alexandru Vaida-Voievod (PNR), externe
• Stefan Cicio-Pop (PNR), aparare
• Aurel Vlad (PNR), finante
• Vasile Goldis (PNR), culte si instructiune publica
• Aurel Lazar (PNR), justitie
• Ioan Suciu (PNR), organizarea si pregatirea Constituantei (nu a mai avut loc, din cauza impotrivirii autoritatilor de la Bucuresti)
• Iosif Jumanca (PSDTB), industrie
• Romul Boila (PNR), comunicatii
• Emil Hatieganu (PNR), codificare
• Ion Flueras (PSDTB), sanatate
• Victor Bontescu (indep.), comert si agricultura
• Vasile Lucaciu (indep.), fara portofoliu, cu misiuni in strainatate
• Octavian Goga (indep.), fara portofoliu
• Valeriu Braniste (PNR), fara portofoliu

Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al Romaniei a emis 'Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Romanie'. Serviciile publice au ramas in competenta Consiliului Dirigent, iar afacerile straine, armata, circulatia financiara, vamile, imprumuturile publice si siguranta generala a statului au trecut in competenta guvernului central de la Bucuresti. Transilvania urma sa fie reprezentata in guvernul central prin ministri fara portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra caruia guvernul regional isi pierdea competenta in favoarea guvernului central.

Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativa a teritoriilor intracarpatice unite cu Romania, impartindu-le in 23 de judete. Consiliul Dirigent a numit prefecti in toate aceste 23 de judete, precum si inca trei prefecti pe langa primarii oraselor Arad, Cluj si Sibiu.

Consiliul Dirigent a fost dizolvat pe data de 4 aprilie 1920.

LEGE
asupra
UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRISANEI, SATMARULUI SI MARAMURESULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMANIEI.

ART.UNIC.) Se ratifica, investindu-se cu putere de lege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918, publicat in Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Satmarului si Maramuresului cu vechiul Regat al Romaniei, in cuprinderea urmatoare:

F E R D I N A N D I

PRIN GRATIA LUI DUMNEZEU SI VOINTA NATIONALA

REGE AL ROMANIEI

LA TOTI DE FATA SI VIITORI SANATATE

Asupra raportului Presedintelui Consiliului Nostru de Ministri sub No. 2171 din 1918, - Luand act de hotararea unanima a Adunarei Nationale din Alba-Iulia,

AM DECRETAT SI DECRETAM:

ART.I) Tinuturile cuprinse in hotararea Adunarei Nationale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt si raman de-a pururea unite cu Regatul Romaniei.

ART.II) Presedintele Consiliului Nostru de Ministri, este insarcinat cu aducerea la indeplinire a Decretului-Lege de fata.
Dat in Bucuresti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D I

PRESEDINTELE
CONSILIULUI DE MINISTRI
SI MINISTRU DE EXTERNE, Ion I.C. Bratianu

Aceasta lege s-a votat de Adunarea Deputatilor in sedinta dela 29 Decembrie anul 1919, in unanimitate prin aclamatiuni.

Aceasta lege s-a votat de Senat in sedinta dela 29 Decembrie anul 1919, in unanimitate prin aclamatiuni

Desteapta-te, romane!

Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noaastre piepturi pastram cu fala-un nume,
Triumfator in lupte, un nume de Traian!

Inalta-ti a ta frunte si cata-n giur de tine
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupii-n stane
Batrani, barbati, juni, tineri dun munti si din campii!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
'Viata-n libertate ori moarte!' striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi patrunsi la suflet de santa libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!

O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiii-si azi mana de-ajutor,
Si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericul s-ar face vanzatori!

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand Patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

N-ajunse iataganul barbarei Semilune,
A carei plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbire,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Unitiva in cuget, unitiva-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasant.
Murim mai bine-n lupta, in glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost' pamant!