MISCAREA BONJURISTA - fenomen socio-politico-psihologic

MISCAREA BONJURISTA - fenomen socio-politico-psihologic

Bonjuristii erau adepti ai occidentului. Ei pledau pentru integrarea europeana a tarii noastre, putin deschisa pentru a primi valorile occidentale, pentru inlocuirea tipului oriental de gandire al romanilor.

Bonjurismul a reprezentat cea mai radicala ruptura intre tineri si batrani, intre spiritul inchistat, tributar orientalismului si spiritul inovator. Acesti tineri voiau sa lucreze cu o terapie de soc, sa-i ridiculizeze pe batrani, sa-i arate cu degetul ca astfel ei sa-si dea seama cat de absurda este incapatanarea acestora de a nu accepta ceea ce este nou. Modalitatea cea mai buna era de a soca. Viitorul este al tinerilor si trebuie sa fie lasati sa si-l faureasca.

Bonjurismul a avut 2 straturi:

1. bojuristii autentici, care au mers la studii la Paris, unde au invatat, au evoluat, au luat contact cu o alta lume si si-au dat seama cat de departe este de progres tara noastra. Au incercat, revenind in tara, sa arda etapele, sa impuna peste noapte un proces, care in alte tari a durat mul timp. Ei si-au realizat scopul si anume acela de a propulsa societatea romaneasca pe alta orbita.

2. bonjuristii neautentici, formali si formalisti, simpli imitatori. Din mesajul bonjuristilor autentici, bonjuristii neautentici au preluat doar raportul exterior - necesitatea culturii franceze prin care trebuia sa fii in pas cu moda. Acesti bonjuristi au fost ridiculizati. Se poate spune ca prin bonjuristi din al doilea strat, batranii si-au luat revansa.

Prin bonjuristi se elimina intr-un ritm accelerat patriarhalismul, orientalismul. Mesajul pe care l-au adus a fost profund serios.

EUROPENIZAREA FEMEII ROMANE

Femeia romana si omul, in general, a fost promotoare a modei. Ideea de moda este sugestiva pentru o stare de spirit. Barbatul a purtat costumul orintal pentru ca asa i-a fost impus, poruncit. Femeia a purtat costum oriental - de fapt costumul femeiesc bizantin. Dupa secolul 18 se produce o revolutie - femeia romanca trece la costumul occidental, dupa ultima moda de la Paris. Femaia o ia cu un pas inaintea barbatului. Acum barbatul trebuie sa faca pasul catre haina nemteasca sau frantuzeasca.

Femeia invata convesatia modernaa, mai ales in saloane.

Dansul este o intergrare intr-o alta lume, straina fata de ceea ce fusese pana in secolul 18.

IMPUNEREA TEATRULUI IN SOCIETATEA ROMANEASCA

Mostenim lumea medievala: ideea de teatru era respinsa de biserica pentru ca aceasta il conducea pe om la manifestarea diavolului, il indeparta de Dumnezeu; inalta societate trebuia sa fie distrata de catre saltimbanc (Actor de circ sau de balci cu infatisare caraghioasa, care executa exercitii acrobatice usoare; paiata; mascarici). Actorul era un om de nimic pentru ca numai el se putea preta la asemenea gesturi, la a distra pe cineva. Actrita era vazut si mai rau.

Fata de lumea teatrului, romanul are o speciala reticienta. Miscarea teatrala practic nu exista.

Au inceput sa vina cat mai multe trupe straine pentru a da repezentatii la noi in tara. Romanii si-au dat seama de binefacerile pe care le face teatrul: mesajul pe care numai teatrul reuseste sa-l aduca in prim plan. Teatrul reperezinta inocularea concomitenta in sute de oameni, a mesajului, pe care acesta il simt simultan. Actorul roman isi schimba statulul si devine tragedian.

Teatrul asigura manisfestarea emaptiei, trairea destinului personajelor, asumarea valorilor pe care personajele le reprezentau. Intelectualii romani au pledat pentru un teatru national. Ei au privit teatrul ca pe o tribuna de unde se pot sustine idelaulirle.

REVOLUTIA DE LA 1848

Revolutia romana de la 1848 a fost parte a revolutiei europene din acelasi an si expresie a procesului de afirmare a natiunii romane si a constiintei nationale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revolutia franceza din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra intregii Europe.

In Moldova, miscarea revolutionara a avut un caracter pasnic, ea mai fiind denumita in epoca si revolta poetilor si s-a concretizat printr-o petitie in martie si printr-un program in august . Petitia cuprindea 35 de puncte si a fost redactata, de catre Vasile Alecsandri, la o intrunire a tinerilor revolutionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iasi, cu stirea domnitorului Mihail Sturdza, in data de 27 martie.

In Tara Romaneasca, revolutia s-a bucurat de mai mult succes ca in Moldova, deoarece tinerii revolutionari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, au incercat traducerea ideilor in fapte. In acest scop i-au atras in tabara lor pe intelectualii mai de seama din acea vreme, precum si o parte a administratiei si armatei. De teama unor conflicte armate se hotaraste citirea proclamatiei revolutionare la Islaz, un mic port la Dunare din Romanati pentru ca doi dintre cei mai importanti membri ai clubului revolutionar craiovean conduceau destinele in Romanati.

In Transilvania miscarea romaneasca a avut un caracter preponderent national. O parte din romani au aderat la revolutia burgheza maghiara. Dieta de la Cluj a avut in componenta ei si cativa romani, iar apoi cea de la Debretin ceva mai multi. Burgezia maghiara revolutionara, care a pus pe picioare o armata bine organizata, a cautat sa-si impuna controlul asupra intregului Ardeal. In acest context au fost reprimate toate miscarile de impotrivire ale romanilor, sasilor si ungurilor ramasi fideli Casei de Habsburg. La 29 mai 1848Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemultumit deopotriva parti importante ale romanilor ardeleni, ale sasilor si maghiarilor.

Poporul a fost indemnat la revolta de promisunile care i s-au facut - reforme economice, sociale, politice.

Societatea romanesca era foarte deschisa spre ideea de schimbare.

Pentru tarani, revolutia a proclamat desfiintarea clacii si improprietarirea. Statutul taranului de om liber, dar fara pamant si obligat sa munceasca pe pamantul boierului, urma sa se schimbe.

Romanul este chemat sa faca lucururi pe care dorese sa le relaizeze, pe care este capabil sa le realizeze, iar pe fondul revolutiei el este direct resposabilizat: Romanul este garant al libertatilor publice. Masele si-au asumat tot ceea ce a impus revolutia.

Revolutia a inclus in porgramele ei tot ceea ce reprezenta aspiratie a poporului romana, drepturi si libertaati pe care lumea le dorea, dar care erau doar vise indepartate.

Se reinstutie nationalismul romanesc, care se edifica in acel moment, ca antirusism. Actiunea revolutionara doreste ruperea de regimul impus de rusi: Romanii nu au luat niciodata nimic de la rusi si nu vor sa-i primesca in tara lor.

Revolutionarii au ars textele Regulamenteleor Organice.

S-a incercat, ca in 1848, la 60 de ani distanta, sa se produca ceea ce s-a produs in Franta, in 1789 si anume, rasturnarea vechiului regim si instaurarea altuia nou, implicand democratie, legi, egalitate, constitutii. Aceasta incercare s-a concretizat intr-un gest simbolic: alaturi de Reg. Org. s-au ars si Arhondologiile (condicile rangurilor boieresti).

Ciocoiul       agent fiscal - secolul 17

functioonar - secolul 18

sens moral - parvenit. Total lipsit de mila.

Revolutia il pune la zid si il considera responsabil pentru toate relele.

Pe plan politic se impun noi instituttii sau reedificarea celor vechi. Corpul legiuitor se compunea din Obsteasca adunare, organ special, impus de rusi pe fondul Regulamtelor organice, cu 42 membrii, din care 20 erau boieri de rang 1, 20 boieri de rangul 2 si 2 episcopi ai tarii. Alegerile se faceau in cadrul boierimii, dintre cei care faceau parte din Arhondologie. Revolutia a vrut ca omul de rand sa aiba acces la treburile tarii. Totul a ramas in faza de poriect, dar peste 9 ani, cand se pregateste Unirea, se infiinteaza divanele ad hoc. In 1862 se constiotuie primul Parlament al tarii.

Votul - in perioada secolului 19 este cenzitar, pe baza averii. Se stabileste un cuantum de avere dincolo de care cineva poate vota sau poate fi votat. Ideea de vot universal este       adusa de revolutia de la 1848. In 1895 s-a reluat in discutie introducerea votului universal, dar s-a respins. Abia in 1904 acesta se introduce in Romania.

Realitatea culorilor politice la romani

Este un element ce tine de mentalitate. Romanul, sub aspect politic este foarte putin interesat de nuante. La el, totul e ori alb ori negru. Acest lucru a avut consecinte in deciziile politice.

Boierul era factorul determinant. In noile conditii el se afla tot in prim plan. Boierul accepta sa ramana in clasa politica, pentru ca prin statutul sau de om bogat, de el depinde viata altora si acesta ii da dreptul sa vorbeasca in numele lor. Boierul se reprezinta pe sine, afiseaza propria personalitate, contributiile sale directe sau indirecte pe plan social, cultural, politc. El este anturat de oamenii sai, cand intra in Parlament fiind insotit      de oamenii devotati lui, in numele carora el vorbeste. Faptul ca boireul se reprezinta pe sine, face posibila trecerea acestuia de la un partid la altul.

In viata politica apare avocatul - un om care provine din diverse medii sociale, dar foarte instruit, inteligent, un bun orator, capabil sa argumenteze. Orice, bine demosntrat poate fi acceptat. Poporul nu a avut pretuire fata de lume politica si exista conceptia ca oricine se implica in politica face un gest de maculare, ceea ce a dus, treptat, dar nu total, la retragerea boierilor din viata politica, lasand loc avocatilor.